Hotărârea nr. 5/2007

Raport

Raport al Comisiei de anchetă având drept scop investigarea condițiilor de legalitate și de oportunitate privind construirea imobilului "Cathedral Plaza" în imediata apropiere a Catedralei Româno-Catolice "Sfântul Iosif" din București, precum și a proiectelor de construire și de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul București

Nr. XLIV/66/18 decembrie 2006

Hotărârea Senatului nr. 23/2006

de constituire a unei comisii speciale de anchetă (Comisia) care să rezolve sesizarea Arhiepiscopiei Româno-Catolice în legătură cu construcția ce urmează a fi ridicată pe strada General Berthelot nr. 11-15, lângă Catedrala Româno-Catolică "Sfântul Iosif", construcție denumită în continuare Cathedral Plaza, potrivit proiectului beneficiarului, cuprinde și un al doilea obiectiv, respectiv examinarea proiectelor de construire și de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul București.

Comisia a solicitat întocmirea unor rapoarte de specialitate de către experți recunoscuți în domeniul de activitate care reprezintă interes în speță, respectiv:

- prof. Radu Ciuceanu - directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române;

- arhitect Dan Marin - vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România;

- Gheorghe Pătrașcu - director general al Direcției generale amenajarea teritoriului, urbanism și politica locuirii din Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;

- prof. dr. ing. Mihai Voiculescu - decan al Facultății de Construcții Civile și Industriale București - expert atestat A1 - rezistență și stabilitate.

Ulterior a fost audiat domnul Adrian Bold, arhitect-șef al municipiului București, și și-a exprimat opiniile și domnul academician Dinu C. Giurescu.

Din aceste lucrări Comisia reține următoarele aspecte:

Astfel, domnul profesor Radu Ciuceanu își începe expunerea cu un citat din Nicolae Iorga, considerând a fi încă de mare actualitate opinia acestuia, exprimată în 1939:

"«Trăim într-un oraș pe care nu îl înțelegem și de aceea nu-l știm îngriji și îndreptăm adesea pe linii de dezvoltare care ar fi trebuit să rămână totdeauna străine, stricându-i astfel, prin adaosurile și prefacerile noastre de acum, acel caracter care, în ciuda multor lipsuri și neglijențe, îl făcea totuși simpatic odinioară străinilor cari ne vizitau. Greșeala noastră în ce privește măsurile pe care le luăm astăzi față de dânsul vine, desigur, și din trista lipsă de gust care s-a întins așa de repede în timpurile noastre, distrugând una din marile însușiri ale acestui popor care are un instinctiv simț de ceea ce se potrivește, se cade și se cuvine.» N. Iorga, «Istoria Bucureștilor», 1939, p. 5.

Mesajul peste timp al savantului român își găsește și astăzi o amară împlinire.

În ultimul timp capitala noastră a fost supusă unei adevărate invazii de clădiri ciclopice compuse din sticlă și oțel ce au creat - în acordul autorităților de resort - adevărate zone dizarmonice, toate dezvoltate pe fundalul dramatic al unor grave amputări petrecute sub regimul ceaușist, când s-a pierdut o bună parte a patrimoniului material și spiritual al Bucureștiului.

Soluțiile hibride, mustind de incultură și nontalent profesional, se pot întâlni cu ușurință în realizarea unor mamuți care sparg altimetria firească a unei capitale ce și-a creat cu matură chibzuință și pricepere, în perioada interbelică, fericite soluții urbanistice adaptate unui sol precar."

Domnul arhitect Dan Marin, în raportul său, face o paralelă între situația din București și celelalte mari capitale europene, concluzionând că linia generală europeană, cu excepția Londrei, care este considerată a fi un exemplu negativ, a fost amplasarea și direcționarea unor asemenea clădiri în afara perimetrului istoric, și nu cum s-a întâmplat în cazul Cathedral Plaza, blocului BRD, turnului Bancorex, clădirilor de birouri din Piața Victoriei și din piața Charles de Gaulle. Domnul arhitect susține că nu poate fi definită o identitate urbană a orașului în baza unei formule unice, așa cum este posibil în alte capitale europene. În Capitală se pot întâlni mai multe "tipuri" de oraș, ele regăsindu-se "sub forma unor zone distincte cu caracter individual pregnant, rezultat al interacțiunii dintre funcțiunea dominantă, morfologia urbană și imaginea arhitecturală și care ilustrează dominant un anumit moment din istoria orașului".

De asemenea, Bucureștiul nu este lipsit de zone de incoerență arhitecturală sau de conflict, clădiri cu regim scăzut de înălțime alături de clădiri înalte.

Expertul dă mai multe exemple de astfel de "incoerențe" (enumerate) în București. În acest sens, își exprimă temerea că boomul economic actual poate produce nu numai dezvoltare pozitivă, ci și mari dezechilibre arhitecturale.

În opinia sa, într-un astfel de context atât administrația centrală, cât și cea locală au un rol esențial, de apărare a patrimoniului arhitectural urbanistic moștenit, dar din păcate ele nu au pregătirea necesară pentru a face față dezvoltării oneroase de proiecte arhitectural-urbanistice în zonele de patrimoniu istoric.

Dezvoltarea economică este înțeleasă și limitată la soluții pe termen scurt, neținându-se cont de efectele pe care astfel de soluții le produc în timp, lozinca "Dezvoltarea este opusă conservării" ascunzând interese oneroase și imediate prin așa-zise soluții moderne sau neconformiste, ce în timp dovedesc că sunt împotriva dezvoltării arhitecturale, urbanistice firești, cu respectarea tradițiilor.

Toată procedura avizării a devenit o formalitate în care "se amestecă superficialitatea analizei și simularea procedurală".

Opțiunile majore incluse în Planul urbanistic general sunt nerespectate chiar de cei care le-au propus și, respectiv, aprobat, informarea și consultarea publicului nu există, chiar dacă sunt prevăzute de lege, iar legislația în domeniu este confuză, necorelată și interpretată întotdeauna în favoarea solicitantului ce "știe să câștige bunăvoința autorităților competente, să emită acorduri, avize și autorizații".

Drept soluție, domnul arhitect Dan Marin consideră a fi oportună o "politică urbană ghidată de o viziune culturală asupra orașului, un cadru legislativ cuprinzător și coerent, pus în aplicare, cu competență și moralitate, de instituții funcționale" și asumarea răspunderii de către autoritățile publice locale printr-o strategie ce, de regulă, depășește durata unui mandat de ales local.

De asemenea, domnul Dan Marin aduce în discuție problema zonei de protecție a acestor zone protejate, în sensul că nu este clar stabilită pentru niciun monument din București. Aceste zone de protecție ar trebui fixate printr-un studiu, dar, în lipsa acestuia, funcționează o zonă de protecție de 100 de metri de la fațada monumentului și în jurul acestuia, plan ce, de regulă, nu s-a realizat. În opinia sa, această măsură compensatorie (de a proteja un monument prin înconjurarea acestuia cu o zonă de protecție virtuală de maximum 100 de metri) ar trebui să fie provizorie și rezolvată concret și definitiv printr-un plan de detaliu, realizat pentru protejarea monumentului sau ansamblului de monumente urbanistice și arhitecturale. Din păcate, specialistul arăta că nu se întrevede nicio preocupare legislativă în acest sens la nivelul consiliilor locale și al organelor de specialitate, cum ar fi direcții de cultură și de conservare a patrimoniului.

Domnul arhitect Gheorghe Pătrașcu abordează al doilea obiectiv de activitate a Comisiei, din perspectiva Uniunii Europene, care promovează dezvoltarea echilibrată a teritoriului urban, având permanent în atenție 3 dimensiuni, respectiv dezvoltarea economică, socială și protecția mediului. În același timp, arată sus-menționatul specialist, Uniunea Europeană încurajează păstrarea identității culturale, istorice și arhitecturale a orașelor, urmând ca acestea să fie integrate în patrimoniul european. Se susține și competiția urbană, dar cu întărirea identității locale. Expertul explică cum se poate păstra un echilibru între aceste două aspecte relativ contradictorii. Soluția Domniei Sale este sugestiv redată de următorul pasaj:

"Acest dificil raport între competitivitate internațională și identitate locală poate fi realizat dacă sunt luate în considerare principiile europene de dezvoltare durabilă, care promovează:

- prezervarea valorilor;

- întărirea prosperității economice și a creșterii gradului de ocupare în mediul urban;

- egalitatea, inserția socială și regenerarea urbană;

- protejarea și ameliorarea mediului urban, pentru asigurarea sustenabilității locale și globale;

- buna guvernanță urbană și întărirea capacității locale (guvernanță în sensul european al participării tuturor actorilor relevanți pentru dezvoltarea urbană)."

Dominantă opțiunii specialistului este acțiunea energică de conservare a valorilor de urbanism, sistematizare și arhitectură moștenite, împletită armonios cu aprobarea soluțiilor noi și potrivite de rezolvare a proiectelor de construire, sistematizare și urbanism, ce generează prosperitate economică și socială.

De asemenea, trebuie ținut cont totuși de faptul că orașele nu pot rămâne neschimbate, având în vedere stimulii pe care îi recepționează de la societate, care este într-o continuă transformare. "Trebuie păstrată identitatea locală a orașelor, dar evitând muzeificarea. Orașele nu pot fi păstrate intacte - atât teoria, cât și practica europeană ne arată că nu pot și nu trebuie a fi înghețate într-un anumit moment al istoriei lor."

Domnul arhitect Gheorghe Pătrașcu vorbește de "coerență" și implicațiile pe termen lung.

Astfel, tendința este de a avea în vedere abordarea complexă a proiectelor și integrarea tuturor aspectelor sub noțiunea de proiect urban. "Proiectul urban permite practicilor de urbanism să realizeze o coerență a intervențiilor la diverse scări și o continuitate de acțiuni în timp. Acest tip de demers reunește competențe multiple pentru că se aplică orașului, care reprezintă o realitate complexă și constituie fundamentul unor parteneriate bazate pe logica globalității, logica de coproducție a orașului."

Domnul arhitect Gheorghe Pătrașcu propune, iar Comisia își însușește oportunitatea unei serii de măsuri pentru depășirea acestor probleme:

"- Elaborarea unei strategii de dezvoltare a Capitalei, clară, coerentă și asumată de comunitate. Este necesară elaborarea unor politici urbane coerente pe baza unei anumite viziuni. Dacă viziunea este (așa cum reiese din studiul actual de altimetrie al Bucureștiului) ca orașul să capete mai multe puncte înalte, trebuie asumată această viziune, dar realizate studii privind impactul unei asemenea investiții. În cazul în care strategia de dezvoltare a Bucureștiului include descurajarea unor astfel de intervenții și dezvoltarea unor situri care să concentreze clădirile înalte, municipalitatea trebuie să își definească, mai ales având în vedere rezerva de teren disponibilă, o serie de proiecte urbane, care să fie supuse unei proceduri specifice. Trebuie să se depășească înțelegerea acestui tip de intervenții doar ca obiecte care se inserează în spațiu și să se treacă la ideea de proiect complex.

- Necesitatea actualizării Planului urbanistic general al Bucureștiului, așa încât să răspundă dinamicii economice și nevoilor orașului și locuitorilor săi și elaborarea sa așa încât să fie un instrument de control al dezvoltării.

- Nevoia conturării unei politici urbane coerente referitoare la spațiul public și tratarea cu importanța cuvenită mai ales în intervențiile publice.

- Promovarea concursurilor de urbanism și arhitectură pentru proiectele de anvergură finanțate din bani publici (integral sau parțial).

- Revizuirea poziției administrației față de problemele patrimoniului urban al Bucureștiului și față de rolul pe care acesta trebuie să-l joace în modul de a concepe dezvoltarea orașului, în acord cu practicile urbane și cu documentele europene, pe care suntem obligați să le respectăm, și reflectarea acestei revizuiri în politicile și strategiile de dezvoltare urbană a municipalității.

- Delegarea de către autoritatea locală a competențelor de promovare a proiectelor urbane către structuri flexibile și cu calități de excelență specifică de tipul societăților de economie mixtă*1) (de exemplu, Franța, Marea Britanie)".

_________

*1) În Franța, o societate de economie mixtă este o societate anonimă cu capital majoritar deținut de către colectivitățile locale (comuna, departamentul sau regiunea) și în care restul de capital este deținut de către parteneri economici și financiari privați. Recurgerea la SEM garantează colectivităților locale ce au calitatea de acționar și cocontractant luarea în cont a interesului general în cadrul obiectivelor comune pentru care s-a făcut asocierea.

Făcând vorbire despre cazul concret al Bucureștiului și centrul său istoric, domnul Pătrașcu consideră absolut necesară atât restaurarea imobilelor de pe Lista monumentelor istorice, cât și a celor care nu sunt pe această listă, dar care au valoare ambientală, cu specificația că refacerea infrastructurii edilitare este primul pas pe calea regenerării durabile a centrului istoric.

În raportul Domniei Sale se arată că documentația de urbanism pentru zonele protejate din municipiul București (zona Lipscani) este riguroasă dar, din păcate, încălcată prin diverse planuri urbanistice zonale care aduc gravă atingere protecției acestei zone, fapt ce duce la demolări nejustificate, în locul acestora apărând clădiri de birouri cu structuri metalice.

Prof. dr. inginer Mihai Voiculescu, decan al Facultății de Construcții Civile și Industriale București - expert atestat A1 - rezistență și stabilitate, a împărtășit opiniile expuse anterior, subliniind faptul că este imperios necesară realizarea unei coerențe și a unei corelări, așteptându-se, totodată, și o îmbunătățire a legislației în domeniu care, în forma ei actuală, permite multe abuzuri, toate axate pe conservarea patrimoniului arhitectural tradițional istoric moștenit, a notelor de urbanism specific Bucureștiului, ce determină soluții de sistematizare particularizate fiecărei zone protejate.

Audierea domnului Adrian Bold, arhitect-șef al Bucureștiului, a arătat încă o dată că autoritățile publice sunt depășite de aceste situații, cei care au în grijă astfel de monumente, zone protejate ori arii cu arhitectură tradițională specifică Capitalei nu au o concepție clară asupra a ceea ce înseamnă protecția lor. Din punctul dumnealui de vedere, o soluție ar fi eliminarea interdependenței dintre mai multe autorități publice care au competențe asemănătoare și transferarea lor la o singură autoritate. Domnia Sa a susținut, cu ocazia audierii, că în unele cazuri există chiar subordonări care nu aduc nici un beneficiu de protejare a zonelor tradiționale din punct de vedere urbanistic și arhitectural ale municipiului București.

De asemenea, face o paralelă cu situația din străinătate, în sensul că nicăieri în lume nu se pot face derogări de la planurile urbanistice, decât în situații excepționale, prin aceasta recunoscând slăbiciunea compartimentelor de specialitate din structura autorităților publice locale și formalismul activității de avizare și de eliberare de acorduri din partea structurilor teritoriale ale instituțiilor centrale.

Din discuțiile purtate la nivelul Comisiei, aceasta reține că în București sunt numeroase situații care ar putea constitui exemple pentru o lipsă de protecție eficientă a identității municipiului București, prin conservarea zonelor istorice ale acestuia ce cuprind numeroase elemente de arhitectură și sistematizare tradiționale.

Au fost pomenite clădirea de birouri de lângă Catedrala "Sfântul Iosif", clădirea de birouri de lângă Biserica Armenească, clădirile de birouri din Piața Victoriei, zona Lipscani, ce sunt obiectul interesului și acțiunii pentru noi proiecte de construire și sistematizare.

Un exemplu elocvent în acest sens ni-l dă domnul academician Dinu C. Giurescu, care trage un serios semnal de alarmă în legătură cu Strada Berzei, stradă care, în planurile Primăriei Capitalei, urmează a fi lărgită. Domnul primar Adriean Videanu susține că este o "absolută necesitate", fiind o alternativă pentru circulația N-S prin oraș. Domnul Giurescu este însă de părere că segmentul dintre Știrbei Vodă și Calea Plevnei cuprinde construcții cu totul reprezentative pentru patrimoniul arhitectonic tradițional al Bucureștiului.

Mai trebuie menționat și ceea ce s-a scris în mass-media în ultima vreme referitor la cererile de retrocedare a unor parcuri din București.

Ele există în număr foarte mare și sunt introduse pentru suprafețe semnificative de teren din parcuri precum Bazilescu, IOR (pentru care au fost deja retrocedate 12,1 hectare), Floreasca, Tineretului, Parcul Copiilor, Orășelul Copiilor, Parcul Circului. Autoritățile recunosc, neputincioase, că este nevoie imediată de modificarea legislației, altfel riscăm să rămânem fără spații verzi în București, iar în locul acestora să se ridice fie clădiri de birouri, fie ansambluri rezidențiale. Avem deja un exemplu negativ, parcul Bordei, care este în prezent aproape distrus, proprietarul obținând foarte ușor o autorizație de construcție pentru un ansamblu rezidențial. Municipalitatea a contestat decizia instanței, procesul fiind pe rol, dar între timp un număr enorm de copaci au fost tăiați.

În acest context, este foarte important de amintit reacția opiniei publice, care a fost extrem de puternică. Merită menționată inițiativa civică "Salvați Catedrala și Piața Revoluției", reprezentată de domnul Doru Braia. Această acțiune exprimă, în principal, indignarea opiniei publice față de construcția unei clădiri de birouri lângă un lăcaș de cult atât de important, respectiv Catedrala "Sfântul Iosif", dar în același timp militează pentru păstrarea patrimoniului cultural al Capitalei.

Mass-media, prin acțiunile sale, a pus la dispoziția Comisiei o bogată documentație asupra intențiilor și proiectelor de a construi și sistematiza zonele istorice ale municipiului București, prin aceasta trăgând un important semnal de alarmă.

Astfel, Comisia este în măsură să formuleze următoarele concluzii:

CONCLUZII

Din actele și lucrările Comisiei referitoare la al doilea obiectiv stabilit prin

Hotărârea Senatului nr. 23/2006 , se propun spre a fi reținute următoarele concluzii:

- s-a constatat existența unui interes real din partea promotorilor și "grupurilor de interese" specializate pe proiecte imobiliare pentru a-și desfășura activitatea în zonele istorice din municipiul București. Proiectele de construire și sistematizare realizate până în prezent au țintit cu precădere zonele consacrate istoric, urbanistic și arhitectural;

- este evidentă slăbiciunea autorităților locale care au manifestat o opoziție formală, incapabilă să respingă realizarea proiectelor de construire în zonele istorice ale municipiului București. Autoritățile nu au dorit să reziste presiunii mediului de afaceri, în ciuda evidenței conform căreia proiectele de construcție nu se armonizează ambiental stilistic, arhitectural și sistematic în împrejurimile apropiate;

- interesul celor care promovează astfel de construcții în zonele protejate, istorice și formal protejate, determină necesitatea ca autoritățile publice, locale și centrale, să stabilească distinct o strategie realizată cu consultarea comunității, astfel încât aceste zone să fie în mod real protejate;

- autoritățile locale nu au finalizat cu prioritate planul de detaliu al zonelor protejate, astfel încât acestea să fie cunoscute de către promotorii proiectelor de construcții în zonele istorice consacrate ale municipiului, motiv pentru care există un conflict între locuitorii zonelor în astfel de situații și realizatorii construcțiilor proiectate în zonele protejate;

- se impun măsuri urgente și ferme ce se vor lua de către Consiliul General al Municipiului București și consiliile de sector, pentru a identifica și evita cazuri similare cu cel de la Cathedral Plaza. Întrucât raportul demonstrează că prin PUD au loc intervenții derogatorii de la PUG și PUZ, chiar de la un PUZ restrictiv al zonelor protejate cu regimul de avizare a proiectelor, se poate conchide că legislația actuală nu protejează eficient și real zonele istorice, de aceea Comisia solicită Guvernului României să revadă de urgență legislația în vigoare și, după armonizarea opiniilor tuturor structurilor administrative competente, să regândească cadrul legal actual;

- până la adoptarea legislației solicitate anterior, propunem elaborarea unui proiect de lege, în procedură de urgență, prin care să se interzică emiterea, de către autoritățile administrației publice, a unor acte administrative. Avem în vedere actele administrative de autorizare a construirii, modificării sau desființării construcțiilor care afectează zona istorică și zona verde a Capitalei, precum și retrocedarea, în baza legilor proprietății, a unor asemenea imobile, construcții sau terenuri.

__________