Legea nr. 202/2002

Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România.

În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse și de tratament între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.

Constituie discriminare dispoziția de a discrimina o persoană pe baza criteriului de sex.

Orice ordin de discriminare împotriva unor persoane pe criterii de sex este considerat discriminatoriu.

Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex.

Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia.

Nu sunt considerate discriminări:

a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternitatii, nașterii și alaptarii;

b) acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;

c) o diferența de tratament bazată pe o caracteristica de sex când, datorită naturii activităților profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfășoară, constituie o cerința profesională autentică și determinanta atât timp cat obiectivul e legitim și cerința proporțională.

Prin egalitatea de sanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă se înțelege accesul nediscriminatoriu la:

a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activități;

b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

c) venituri egale pentru munca de valoare egala;

d) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

e) promovare la orice nivel ierarhic și profesional;

f) condiții de muncă ce respecta normele de sănătate și securitate în munca, conform prevederilor legislației în vigoare;

g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum și la sistemele publice și private de securitate socială;

h) organizații patronale, sindicale și organisme profesionale, precum și la beneficiile acordate de acestea;

i) prestații și servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în vigoare.

În conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de sanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă beneficiază toți lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independenta, precum și lucrătorii din agricultura.

Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor, funcționari publici și personal contractual, din sectorul public și privat, inclusiv din instituțiile publice.

Angajatorii sunt obligați să asigure egalitatea de sanse și de tratament între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminarilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne ale unităților.

Angajatorii sunt obligați sa îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă.

Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:

a) anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

b) încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c) stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;

d) stabilirea remunerației;

e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum și la securitate socială;

f) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

g) evaluarea performantelor profesionale individuale;

h) promovarea profesională;

i) aplicarea măsurilor disciplinare;

j) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;

k) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităților profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfășurate, o caracteristica legată de sex este o cerința profesională autentică și determinanta, cu condiția ca obiectivul urmărit să fie legitim și cerința să fie proporțională.

Este considerată discriminare orice dispoziție de a discrimina o persoană pe criteriu de sex.

Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi.

Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate și/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alapteaza, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii.

Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care:

a) femeia salariata este gravida sau se afla în concediu de maternitate;

b) angajatul se afla în concediu de creștere și îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.

Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin. (5) concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii.

La încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creștere și îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiții de muncă echivalente și, de asemenea, de a beneficia de orice imbunatatire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absentei.

Constituie discriminare și este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relațiilor sau a condițiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamație la nivelul unității sau care a depus o plângere, în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (2), la instanțele judecătorești competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi și după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepția unor motive întemeiate și fără legătură cu cauza.

Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și membrilor organizației sindicale sau reprezentanților salariaților care au competența sa acorde sprijin în rezolvarea situației la locul de muncă potrivit art. 39 alin. (1).

Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de instruire și de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecționare și, în general, la educația continua.

Instituțiile de învățământ de toate gradele, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum și toți ceilalți furnizori de servicii de formare și de perfecționare, autorizați conform legii, vor include în programele naționale de educație teme și activități referitoare la egalitatea de sanse între femei și bărbați.

Instituțiile prevăzute la alin. (2) au obligația de a institui, în activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum și măsuri concrete de garantare a egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați, conform legislației în vigoare.

Restrictionarea accesului unuia dintre sexe în instituții de învățământ publice sau private se face pe criterii obiective, anunțate public, în conformitate cu prevederile legislației antidiscriminare.

Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învățământ, să prezinte un test de graviditate și/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naște pe durata studiilor.

Ministerul Educației și Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea, pregătirea și informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învățământ, public și privat, pe tema egalității de sanse pentru femei și bărbați.

Ministerul Educației și Cercetării va promova acele manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum și modelele și stereotipurile comportamentale negative în ceea ce privește rolul femeilor și al bărbaților în viața publică și familială.

Instituțiile publice de cultura, precum și orice alte structuri și formațiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligația să aplice măsurile necesare pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare bazată pe criteriul de sex, la productiile culturale.

Sursele de cultura menționate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condițiile necesare de manifestare și de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.

Publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viața publică și/sau particulară, precum și a unor grupuri de persoane este interzisă.

Este interzisă utilizarea în publicitate a situațiilor în care persoanele, indiferent de apartenența la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare și cu caracter pornografic.

Firmele de publicitate au obligația de a cunoaște și de a respecta aplicarea principiului egalității de sanse și de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din productiile publicitare.

Instituțiile publice, autoritățile publice, precum și organizațiile guvernamentale asigura accesul la informațiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanților, femei sau bărbați, fără discriminare.

Informațiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse și de tratament între femei și bărbați și nu vor conține, promova sau provoca nicio forma de discriminare bazată pe criteriul de sex.

Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, unitățile economice și sociale, precum și partidele politice, organizațiile patronale și sindicale și alte entități nonprofit, care își desfășoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează și susțin participarea echilibrata a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie și adopta măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la conducere și decizie.

Prevederile alin. (1) se aplică și la nominalizarea membrilor și/sau participanților în orice consiliu, grup de experți și alte structuri lucrative manageriale și/sau de consultanța.

Pentru realizarea în fapt a egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați, instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, structurile de dialog social, patronatele și sindicatele, partidele politice asigura reprezentarea echitabila și echilibrata a femeilor și bărbaților la toate nivelurile decizionale.

Toate comisiile și comitetele guvernamentale și parlamentare asigura reprezentarea echitabila și paritara a femeilor și bărbaților în componenta lor.

Partidele politice au obligația sa prevadă în statutele și regulamentele interne acțiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum și să asigure reprezentarea echilibrata a femeilor și bărbaților în propunerea candidaților la alegerile locale, generale și pentru Parlamentul European.

Se înființează Agenția Naționala pentru Egalitatea de Sanse între Femei și Bărbați (ANES), denumita în continuare Agenția, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, finanțată de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul București.

Agenția elaborează și propune proiectul de buget propriu și îl înaintează ministrului muncii, solidarității sociale și familiei spre aprobare, în condițiile legii.

Agenția promovează principiul egalității de sanse și de tratament între bărbați și femei și asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale.

Instituțiile și autoritățile prevăzute la art. 22 alin. (1):

a) elaborează semestrial planuri de acțiune pentru aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de sanse și de tratament între femei și bărbați atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane, cat și în politicile, programele și proiectele specifice domeniului de activitate;

b) raportează anual Agenției progresele obținute.

Instituțiile, autoritățile și organizațiile prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) raportează anual Agenției stadiul privind reprezentarea femeilor și bărbaților la nivel decizional, precum și măsurile propuse și realizate pentru îmbunătățirea situațiilor care nu respecta principiul reprezentării paritare.

Planurile de acțiune sunt evaluate și avizate de Agenție, care urmărește aplicarea lor în practica.

Agenția va elabora trimestrial analize și rapoarte privind participarea femeilor și bărbaților la activitatea decizionala, în administrația publică, la nivel central și local, în sfera economică, socială și politica.

În exercitarea funcțiilor prevăzute la art. 25, Agenția îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) coordonează aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați;

b) propune Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei proiecte de acte normative, planuri naționale de acțiune pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați și asigura aplicarea acestora;

c) avizează, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, proiectele de acte normative, inițiate de alte autorități, în vederea integrării și respectării principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

d) elaborează rapoarte, studii, analize și prognoze independente privind aplicarea principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile de activitate;

e) elaborează, propune și implementeaza proiecte și programe de parteneriat cu finanțare interna și/sau externa;

f) elaborează, fundamentează și dezvolta programe și proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

g) coordonează implementarea și, după caz, implementeaza programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse și de tratament între femei și bărbați;

h) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către instituțiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați la alocarea resurselor;

i) reprezintă Guvernul României în organismele europene și internaționale din domeniu și colaborează cu structuri similare din alte tari;

j) primește reclamații/plângeri privind încălcarea dispozițiilor normative referitoare la principiul egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați și al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituții publice și private și le transmite instituțiilor competente în vederea soluționării și aplicării sancțiunii;

k) cooperează cu autorități centrale și locale, cu instituții de învățământ și de cercetare, cu organizații neguvernamentale;

l) colaborează permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu organizațiile neguvernamentale implicate în domeniul egalității de gen, la elaborarea și implementarea politicilor publice, în vederea realizării egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

m) poate contribui financiar la susținerea proiectelor în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul egalității de gen, în condițiile legii;

n) sprijină formarea funcționarilor publici și salariaților instituțiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

o) elaborează, tipareste și difuzează, în țara și în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu, precum și materiale publicitare ori publicații periodice din domeniu;

p) asigura comunicarea informațiilor din sfera guvernamentală necesare Comisiei Europene în vederea redactarii raportului de implementare a directivelor europene;

r) urmărește, împreună cu instituțiile și autoritățile publice responsabile, aplicarea și respectarea prevederilor tratatelor și convențiilor internaționale la care România este parte, în domeniul drepturilor omului și al egalității de sanse. Agenția contribuie la elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice internaționale.

În scopul îndeplinirii atribuțiilor sale, Agenția poate solicita informații de la autorități ale administrației publice centrale și locale, alte instituții și autorități publice, societăți comerciale la care statul este acționar sau asociat, organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național, acestea având obligația de a furniza datele solicitate.

Agenția este condusă de un președinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, în condițiile legii.

Mandatul președintelui este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată.

Mandatul președintelui încetează înainte de termen numai în caz de demisie, incompatibilitate cu alte funcții publice sau private ori în caz de deces.

Revocarea din funcție a președintelui poate fi dispusă, prin decizie a primului-ministru, în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor ce deriva din exercitarea mandatului, potrivit legii.

Președintele conduce întreaga activitate a Agenției și reprezintă Agenția în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorități ale administrației publice, cu organizații, precum și în raporturile cu persoane fizice și juridice, române sau străine.

În exercitarea atribuțiilor sale președintele emite ordine, norme și instrucțiuni. Ordinele, normele și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condițiile legii.

Președintele este ordonator tertiar de credite.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, președintele Agenției poate consulta experți/experte în domeniul egalității de gen, cu recunoaștere la nivel național și internațional.

Organizarea, funcționarea, precum și alte atribuții ale Agenției, în afară celor prevăzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut.

Coordonarea și atribuțiile compartimentelor din cadrul Agenției se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin ordin al președintelui.

Agenția va funcționa cu un număr maxim de 156 de posturi de funcționari publici și personal contractual inclusiv președintele, din care: 30 de posturi existente la începerea funcționarii acesteia, 42 de posturi se asigura prin redistribuire din cadrul numărului maxim de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și 84 de posturi prin suplimentare ca urmare a prezentei legi.

Repartizarea numărului de posturi prevăzut la alin. (1) se stabilește prin ordin al președintelui Agenției.

Salarizarea personalului Agenției se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administrației publice.

Agenția coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați prevăzute la alin. (1).

Agenția poate beneficia de donații și sponsorizări în condițiile legii.

Pentru finanțarea activității Agenției pot fi utilizate și fonduri externe rambursabile și nerambursabile.

Se înființează Comisia naționala în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (CONES) a carei activitate este coordonata de președintele Agenției care este și președintele CONES.

CONES preia, de la data constituirii legale, atribuțiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (CODES). Atribuțiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare și funcționare, elaborat de către Agenție și aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CONES este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităților administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale reprezentative la nivel național, precum și din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnați prin consens de acestea.

Componenta CONES este propusă de președintele Agenției, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităților publice, organizațiilor și asociațiilor prevăzute la alin. (3), și se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia.

CONES asigura coordonarea activității comisiilor județene și a municipiului București în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (COJES).

Reuniunile CONES se desfășoară trimestrial la sediul Agenției. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al președintelui Agenției.

În cadrul ședințelor trimestriale, CONES analizează rapoartele periodice transmise de comisiile județene, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (COJES) și decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficiențelor în asigurarea egalității de sanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate.

Președintele Agenției prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați raportul privind activitatea desfășurată și utilizarea fondurilor bugetare și extrabugetare, precum și planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituție membra a CONES pentru promovarea egalității de sanse între bărbați și femei în domeniul sectorial de activitate.

În fiecare județ și în municipiul București funcționează comisia judeteana, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (COJES).

COJES este alcătuită din reprezentanți ai serviciilor publice deconcentrate și ai altor organe de specialitate ale administrației publice locale sau ai autorităților administrative locale, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale, precum și din reprezentanți ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnați de acestea.

Atribuțiile COJES și programul de activitate se stabilesc de către președintele Agenției.

COJES-urile colectează date relevante în vederea elaborării și publicării, trimestrial, a rapoartelor privind condiția femeilor și bărbaților în diferite domenii de activitate.

Rapoartele sunt înaintate de către președintele COJES președintelui ANES pentru a fi dezbătute în ședințele CONES, precum și pentru a fi date publicității.

Președintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES și este desemnat în condițiile prevăzute de Regulamentul de organizare și funcționare al comisiilor județene și a municipiului București, în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Institutul Național de Statistica sprijină activitatea și colaborează cu Agenția pentru dezvoltarea statisticii de gen și pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeană.

Institutul Național de Statistica introduce indicatorul de sex în toate documentele și lucrările privind viața economică, socială, politica și culturală și publică periodic date statistice, segregate pe sexe, referitoare la condiția femeilor și bărbaților în societatea românească.

Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Reprezentanții sindicali desemnați primesc de la persoanele care se considera discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/reclamații, aplica procedurile de soluționare a acestora și solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaților, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1).

În unitățile în care nu exista organizație sindicala unul dintre reprezentanții aleși ai salariaților are atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Opinia reprezentanților sindicali din unități, cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă, se menționează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.

Angajații au dreptul ca, în cazul în care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.

În cazul în care aceasta sesizare/reclamație nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât sa sesizeze instituția competența, cat și sa introducă cerere către instanța judecătorească competența în a carei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința, respectiv la secția/completul pentru conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei.

Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul să se adreseze instituției competente sau sa introducă cerere către instanța judecătorească competența, potrivit dreptului comun, și să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârșit.

Cererile persoanelor care se considera discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanțelor judecătorești competente, sunt scutite de taxa de timbru.

Instanța de judecată competența potrivit legii va dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l-a suferit.

Valoarea despăgubirilor va fi stabilită de către instanța potrivit legii.

Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentințe judecătorești rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remunerația pierdută datorită modificării unilaterale a relațiilor sau a condițiilor de muncă, precum și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat și angajatului.

Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanța judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral și nejustificat, de către angajator, relațiile sau condițiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.

Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii.

Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamația sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalității de tratament.

Agenția, sindicatele, organizațiile neguvernamentale care urmăresc protecția drepturilor omului, precum și alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiție și pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.

Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 1.500 lei la 15.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) - (4), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11-14 și ale art. 15-23.

Discriminarea bazată pe doua sau mai multe criterii, constatată prin același proces-verbal, se sancționează potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către:

a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (3), precum și ale art. 11-14;

b) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (2)-(4), precum și ale art. 15-23.