Decizia nr. 98/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Mirel Niculae și Mariana Veronica Niculae în Dosarul nr. 1.633/C/2006 al Tribunalului Călărași.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Mirel Niculae, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției Mirel Niculae solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/C/2006, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Mirel Niculae și Mariana Veronica Niculae.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate prevăd un drept de uz și de servitute, gratuită, concesionarului serviciilor de distribuire a gazelor naturale, încălcându-se astfel art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, care ocrotește și garantează dreptul de proprietate, precum și posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes general, cu plata unei despăgubiri juste. Se mai arată că "proprietarul terenului pe care este amplasată conducta de distribuire a gazelor naturale nu mai are dreptul să-și folosească terenul în perimetrul în care este montată o astfel de conductă, fiind lipsit de atributele dreptului său de proprietate".

Tribunalul Călărași apreciază că

art. 86, 87, 88 și 89 din Legea nr. 351/2004

sunt constituționale, iar art. 90 al legii este neconstituțional, întrucât exercitarea servituții instituite de art. 86 se realizează cu titlu gratuit, ceea ce încalcă art. 44 din Constituție, care prevede obligația despăgubirii proprietarului pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea nr. 351/2004

sunt constituționale. În acest sens, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că exercitarea dreptului de uz și a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general și, ca atare, legiuitorul este competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevăd:

- Art. 86: "Asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacității;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare;

c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității și pentru accesul la locul de amplasare a acestora;

d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri;

e) dreptul de acces la utilitățile publice.";

- Art. 87: "În exercitarea dreptului de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacităților, concesionarul poate:

a) să depoziteze pe terenurile proprietate privată, în măsura strict necesară, materiale, echipamente, utilaje și instalații;

b) să desființeze culturi sau plantații ori alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor, în condițiile legii;

c) să extragă materiale, să capteze apa, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare;

d) să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri și locuințe de șantier;

e) să oprească ori să restrângă activități ale proprietarului, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor pentru capacitatea respectivă.";

- Art. 88: "Dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității se întinde pe toată durata de funcționare a capacității, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcționării normale a capacității. În exercitarea acestui drept concesionarul poate:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalații pentru întreținere, revizii, reparații și intervenții necesare pentru asigurarea funcționării normale a capacității;

b) să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea;

c) să afecteze culturi, plantații sau alte amenajări existente și să restrângă activități ale proprietarului, în măsura și pe durata strict necesară, în vederea executării operațiunilor de întreținere, reparații, revizii sau intervenții pentru asigurarea funcționării normale a capacității.";

- Art. 89: "Servitutea legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de rețele, de conducte, linii, stâlpi și de alte echipamente aferente capacității, precum și accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenții, întreținere, reparații, revizii, modificări și exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.";

- Art. 90: "(1) Drepturile de uz și de servitute legală, prevăzute la art. 86, asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de viață a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.

(2) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii."

În opinia autorului, dispozițiile de lege menționate încalcă art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, care ocrotește și garantează dreptul de proprietate, precum și posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes general cu plata unei despăgubiri juste.

Analizând excepția de neconstituționalitate, precum și criticile de neconstituționalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:

Prevederile

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004

instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acestora.

Dreptul de uz și dreptul de servitute asupra acestor terenuri privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de existență a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie. Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale.

Cu privire la exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra unor terenuri afectate de capacități care au ca obiect utilități publice, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, și

Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 și

art. 37 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 . În aceste decizii Curtea a reținut că, în argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În Cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Curtea a mai reținut că art. 44 alin. (5) din Constituție prevede expres dreptul autorităților de a folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare pentru lucrări de interes general, în condițiile acordării de despăgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității". Pe de altă parte, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie, atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față.

În fine, se reține că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun. Acest lucru rezultă, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 .

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86, 87, 88, 89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Mirel Niculae și Mariana Veronica Niculae în Dosarul nr. 1.633/C/2006 al Tribunalului Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2007.