Convenția din 3 octombrie 1985

Articolul 1

În termenii prezentei conventii, expresia patrimoniu arhitectural este considerata a cuprinde urmatoarele bunuri imobile:

1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, științific, social sau tehnic, inclusiv instalatiile sau elementele decorative care fac parte integrantă din aceste realizari;

2. ansamblurile arhitecturale: grupari omogene de constructii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, științific, social sau tehnic și indeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice;

3. siturile: opere combinate ale omului și ale naturii, parțial construite și care constituie spatii indeajuns de caracteristice și omogene pentru a face obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, științific, social sau tehnic.

Identificarea bunurilor de protejat

Articolul 2

În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale și a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajează sa continue inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa intocmeasca, în cel mai scurt termen, o documentatie corespunzătoare.

Proceduri legale de protecție

Articolul 3

Fiecare parte se angajează:

1. sa instituie un regim legal de protecție a patrimoniului arhitectural;

2. să asigure, în cadrul acestui regim și potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat sau fiecarei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale și a siturilor.

Articolul 4

Fiecare parte se angajează:

1. să aplice, în temeiul protectiei juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzătoare de control și de autorizare;

2. sa evite ca bunurile protejate să fie deteriorate, degradate sau demolate. În aceasta perspectiva, fiecare parte se angajează să introducă în legislatia sa, dacă nu exista deja, dispozitii care să prevada:

a) supunerea spre aprobare către autoritatea competentă a proiectelor de demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau facand obiectul unei proceduri de protecție, precum și a oricărui proiect care afectează mediul lor înconjurător;

b) supunerea spre aprobare către autoritatea competentă a proiectelor care afectează în intregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit și care comporta lucrari:

- de demolare a unor cladiri;

- de construire de noi cladiri;

- de modificari importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al sitului;

c) posibilitatea autorităților publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat să efectueze anumite lucrari sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în măsura să le faca;

d) posibilitatea de a expropria un bun protejat.

Articolul 5

Fiecare parte se angajează sa interzica deplasarea integrală sau a unei părți a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materiala a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competentă va lua masurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea și remontarea lui într-un loc corespunzător.

Măsuri complementare

Articolul 6

Fiecare parte se angajează:

1. sa prevada, în functie de competentele pe plan național, regional sau local și în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autorităților publice pentru lucrarile de întreținere și de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul sau;

2. sa recurga, dacă este necesar, la măsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu;

3. sa încurajeze initiativele particulare în materie de întreținere și de restaurare a acestui patrimoniu.

Articolul 7

Fiecare parte se angajează sa promoveze măsuri vizand ameliorarea calității mediului în jurul monumentelor și în interiorul ansamblurilor arhitecturale și al siturilor.

Articolul 8

În vederea limitarii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajează:

1. sa sustina cercetarea stiintifica, în vederea identificarii și analizarii efectelor dăunătoare ale poluarii și în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte;

2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservarii patrimoniului în politicile de combatere a poluarii.

Sancțiuni

Articolul 9

Fiecare parte se angajează, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel încât infractiunile la legislatia de protecție a patrimoniului arhitectural sa faca obiectul unor măsuri corespunzătoare și suficiente din partea autorității competente. Aceste măsuri pot antrena, la nevoie, obligația pentru autorii infractiunii de a demola o cladire noua, ilegal construita, sau de a reda starea anterioara a unui bun protejat.

Politici de conservare

Articolul 10

Fiecare parte e angajează sa adopte politici de conservare integrată, care:

1. sa includa protectia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esentiale ale amenajarii teritoriului și ale urbanismului și să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare și a procedurilor de autorizare a lucrărilor;

2. sa promoveze programe de restaurare și de întreținere a patrimoniului arhitectural;

3. sa faca din conservarea, animarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu și de amenajare a teritoriului;

4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului și de urbanism, conservarea și folosirea cladirilor a caror importanța nu ar justifica o protecție în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei conventii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrarii în mediul urban sau rural ori al cadrului de viața;

5. sa favorizeze aplicarea și dezvoltarea tehnicilor și materialelor traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.

Articolul 11

Fiecare parte se angajează sa favorizeze, în condițiile respectarii caracterului arhitectural și istoric al patrimoniului;

- folosirea bunurilor protejate, în functie de cerințele vietii contemporane;

- adaptarea, atunci când aceasta se dovedeste oportuna, a unor cladiri vechi pentru utilizari noi.

Articolul 12

Recunoscand interesul de a facilita vizitarea de către public a bunurilor protejate, fiecare parte se angajează sa procedeze astfel încât consecintele acestei deschideri pentru public, indeosebi amenajarile de acces, sa nu aduca prejudicii caracterului arhitectural și istoric al acestor bunuri și al imprejurimilor lor.

Articolul 13

În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajează sa dezvolte, în condițiile proprii ale organizarii sale politice și administrative, cooperarea efectiva, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru conservare, activitate culturala, mediu și amenajarea teritoriului.

Participare și asociații

Articolul 14

În vederea sprijinirii actiunii autorităților publice, în directia cunoasterii, protectiei, restaurarii, intretinerii, gestiunii și promovarii patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajează:

1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare, de consultare și de colaborare între stat, colectivitati locale, institutii și asociații culturale și public;

2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului și a asociațiilor fără scop lucrativ care activeaza în domeniu.

Informare și formare

Articolul 15

Fiecare parte se angajează:

1. sa puna în valoare, în opinia publică, conservarea patrimoniului arhitectural, atât ca element al identității culturale, cat și ca sursa de inspiratie și de creativitate pentru generatiile prezente și viitoare;

2. sa promoveze în acest scop politici de informare și de sensibilizare, indeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare și de popularizare, având, între altele, drept obiectiv:

a) sa trezeasca și sa sporeasca sensibilitatea publicului, inca de la vârsta scolara, față de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit și expresia arhitecturala;

b) sa puna în evidenta unitatea patrimoniului cultural și a legaturilor dintre arhitectura, arte, traditii populare și moduri de viața, la nivel european, național sau regional.

Articolul 16

Fiecare parte se angajează sa favorizeze pregătirea pentru diferite profesii și meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.

Coordonarea europeana a politicilor de conservare

Articolul 17

Părțile se angajează sa faca schimb de informații asupra politicilor lor de conservare, în ceea ce priveste:

1. definirea metodelor în materie de inventariere, protecție și conservare a bunurilor, ținând seama de evolutia istorica și de cresterea progresiva a patrimoniului arhitectural;

2. modalitatile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului arhitectural cu cerințele actuale ale vietii economice, sociale și culturale;

3. posibilitatile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii și înregistrării, combaterii degradării materialelor, cercetării stiintifice, a lucrărilor de restaurare și a modalitatilor de administrare și de promovare a patrimoniului arhitectural;

4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care să asigure contribuția epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.

Articolul 18

Părțile se angajează să își acorde, ori de cate ori este necesar, asistența tehnica mutuala constand în schimburi de experienta și de specialisti în materie de conservare a patrimoniului arhitectural.

Articolul 19

Părțile se angajează sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naționale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile europene de specialisti în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formarii permanente.

Articolul 20

În scopul aplicarii prezentei conventii, un comitet de experti, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea convenției și, între altele:

1. să prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situației politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele părți la convenție, aplicarii principiilor enuntate de aceasta și propriilor sale activități;

2. sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizand aplicarea prevederilor convenției, inclusiv în domeniul activității multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenției, precum și de informare a publicului cu privire la obiectivele convenției;

3. sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la convenție.

Articolul 21

Prevederile prezentei conventii nu prejudiciaza aplicarea prevederilor corespunzătoare mai favorabile protectiei bunurilor enumerate la art. 1, continute în:

- Convenția privind protectia patrimoniului mondial, cultural și natural din 16 noiembrie 1972;

- Convenția europeana pentru protectia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.

Clauze finale

Articolul 22

1. Prezenta convenție este deschisa spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei își vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin convenție, conform prevederilor paragrafului precedent.

3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care își va exprima consimtamantul de a fi legat prin convenție, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 23

1. După intrarea în vigoare a prezentei conventii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum și Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta convenției, printr-o hotărâre luata cu majoritatea prevăzute la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.

2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana în caz de aderare, convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 24

1. Orice stat poate menționa, în momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenție.

2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Convenția va intra în vigoare, în aceea ce priveste acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul general.

3. Orice declaratie facuta în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasa în privinta oricărui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.

Articolul 25

1. Orice stat poate declara, în momentul semnarii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca își rezerva dreptul de a nu se conforma integral sau parțial prevederilor art. 4 lit c) și d). Nici o alta rezerva nu este admisa.

2. Orice stat contractat care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent o parte retrage, total sau parțial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva la data primirii notificarii de către secretarul general.

3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii menționate la primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de către o altă parte; ea poate totusi, dacă rezerva este parțială sau condiționată, sa pretindă aplicarea prevederii în măsura în care ea a acceptat-o.

Articolul 26

1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta convenție, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denuntarea devine efectiva în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general al Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricărui stat care a aderat la prezenta convenție și Comunității Economice Europene, în caz de aderare:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei conventii, conform art. 22, 23 și 24 din aceasta;

d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenție.

Drept pentru care subsemnatii, legal împuterniciți în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza și engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, precum și oricărui stat sau Comunității Economice Europene, care sunt invitate sa adere la prezenta convenție.

_______________