Decizia nr. 93/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Aurel Chiș în Dosarul nr. 3.556/2006 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 61/1991 , considerând că acestea nu instituie niciun fel de restricție în exercitarea dreptului la liberă exprimare, garantat de art. 30 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.556/2006, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Aurel Chiș într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al municipiului Zalău.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că

Legea nr. 61/1991

are în vedere sancționarea anumitor fapte săvârșite pe domeniul public, or, mitingul spontan la care au participat membrii cooperatori asociați nu s-a desfășurat pe domeniul public, ci pe terenul proprietate privată a acestora. Susține că la data edictării legii, "în concepția legiuitorului (...) proprietatea privată nu era pe deplin marcată", iar intervenția poliției fără mandat pe o proprietate privată este abuzivă, condițiile de intervenție nefiind bine definite de lege. Precizează că întrunirea s-a constituit în baza dreptului la liberă exprimare, astfel încât prevederile

art. 1 din Legea nr. 61/1991

contravin dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de exprimare nu este absolută, ci poate fi supusă unor restricții, care trebuie să fie expres prevăzute de lege și care să fie necesare asigurării respectării drepturilor sau reputației altora, salvgardării siguranței naționale, ordinii publice, sănătății sau moralității publice. Precizează că obligația cetățenilor de a avea un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, nu reprezintă o îngrădire a dreptului constituțional la liberă exprimare, care trebuie să se exercite în anumite limite prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale referitoare la libertatea de exprimare, ci stabilește măsurile legale ce se impun atunci când normele de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică sunt încălcate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, care au următorul cuprins:

- Art. 1: "Pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Constituție care garantează dreptul la liberă exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o critică pertinentă a textului de lege ce formează obiect al excepției. Susținerea potrivit căreia prevederile

art. 1 din Legea nr. 61/1991

ar nesocoti libertatea de exprimare garantată la nivel constituțional este nefondată, întrucât textul de lege criticat nu conține nicio normă de natură să înfrângă exercitarea liberă a acestui drept fundamental. Dispoziția criticată impune, în sarcina fiecărui cetățean, obligația de a adopta un anumit comportament, stabilind și caracteristicile acestuia, și anume să fie responsabil, bazat pe moralitate, în conformitate cu spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială. Această exigență se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, cu respectarea drepturilor și a libertăților celorlalți. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze acestor cerințe constituționale. În acest context, prevederile

art. 1 din Legea nr. 61/1991

sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție, invocate de autorul excepției.

Împrejurarea că fapta, care, în speță, a fost sancționată contravențional în temeiul legii menționate, s-a petrecut sau nu în public ori că locul de desfășurare al întrunirii se situa pe domeniul public sau pe cel privat constituie aspecte de fapt, pe care Curtea Constituțională nu este competentă să le analizeze în cadrul controlului de constituționalitate, acestea intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Aurel Chiș în Dosarul nr. 3.556/2006 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2007.