Decizia nr. 121/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 2.207/57/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Daniela Popescu, pentru partea Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Lipsesc autorul excepției și partea Guvernul României, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

a fost abrogată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

a fost abrogată, actul normativ abrogator, respectiv

Legea nr. 448/2006 , a preluat în art. 21 reglementarea dreptului pretins de autorul excepției. Față de acest text de lege, arată că nu creează nicio discriminare între beneficiarii gratuității la transport pe liniile urbane și pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 11 din 3 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.207/57/2006 Curtea de Apel Alba-Iulia Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. Excepția a fost ridicată de Ioan Rotărescu în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ îndreptate împotriva Guvernului României, prin care a solicitat obligarea acestei instituții să modifice textul de lege criticat.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că, având un handicap grav, are dreptul, potrivit dispozițiilor legale criticate, la transport urban gratuit, dar acest drept i se acordă numai în localitatea unde își are domiciliul sau reședința, iar, dacă se deplasează în alte localități, este discriminat față de localnicii cu handicap, care beneficiază de gratuitate.

Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu creează discriminări.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, pentru că se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe criterii arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, înscrisurile depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 519/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, modificată și completată prin

Legea nr. 343/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 19 alin. (1) lit. g): "(1) În vederea asigurării dreptului la securitate socială, precum și a dreptului la ocrotirea sănătății și la instruire, adulții cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: [...]

g) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul, pentru adulții cu handicap grav și pentru asistenții personali sau însoțitorii acestora și pentru adulții cu handicap accentuat, acordată pe baza unei anchete sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința adultul cu handicap; modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, ce va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

a fost abrogată prin dispozițiile exprese ale

art. 102 din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006. Actul abrogator reglementează, la rândul său, în art. 21, dreptul pretins de autorul excepției, prevăzând că: "(1) Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul.

(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:

a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, în prezența acestora;

b) însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezența acestora;

c) însoțitorii adulților cu handicap auditiv și mintal accentuat, în prezența acestora, pe baza anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap;

d) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav;

e) asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.

(3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local.

(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) și (2) se asigură din bugetele locale.

(5) Modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale."

Prin urmare, având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora instanța de contencios constituțional se poate pronunța numai asupra unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra

art. 21 din Legea nr. 448/2006 .

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nici reglementarea anterioară a dreptului la gratuitate pentru transportul urban, cuprinsă în

art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 , și nici textul actual al art. 21 din Legea nr. 448/2005 nu instituie vreo discriminare între diferiții beneficiari ai acestui drept, acesta acordându-se în aceleași condiții și în aceleași limite tuturor persoanelor care se află în ipoteza textului de lege criticat.

De altfel, Curtea constată că alin. (3) al

art. 21 din Legea nr. 448/2006

prevede în mod expres că "legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local", astfel că nemulțumirea autorului, legată de faptul că nu beneficiază de gratuitate și în alte localități decât cea de domiciliu sau reședință, nu mai este susținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 2.207/57/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2007.