Decizia nr. 134/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Aurica Bardașu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curții de Apel Bacău Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales, cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul ales arată că autorul excepției este internat în spital, sens în care formulează o cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru a putea oferi acestuia din urmă posibilitatea de a se prezenta personal în fața Curții.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, apreciind că, prin prezența apărătorului ales, autorului excepției i s-a respectat dreptul la apărare.

Curtea, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepției solicită admiterea acesteia, deoarece dispozițiile legale criticate nu conferă suficiente garanții în vederea respectării dreptului la un proces echitabil. În opinia sa, pentru a se putea dispune de către instanța română măsura arestării preventive în vederea extrădării, ar trebui să existe probe temeinice de vinovăție și indicii potrivit cărora lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu există identitate instituțională între arestarea preventivă dispusă în temeiul Codului de procedură penală român și arestarea preventivă dispusă în vederea extrădării potrivit

Legii nr. 302/2004 .

Absența verificării de către statul român a temeiniciei arestării preventive dispuse ca urmare a existenței unei hotărâri judecătorești de condamnare de către un stat al Uniunii Europene nu este o chestiune aleatorie, ci reprezintă expresia firească a bunei-credințe, în scopul cooperării judiciare internaționale în materie penală. De aceea, controlul formal exercitat de instanța română se rezumă la condițiile de regularitate a arestării, persoana extrădată urmând să își exercite dreptul la apărare și eventual să conteste legalitatea și temeinicia măsurii privative de libertate în fața instanței din statul care a dispus-o.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Aurica Bardașu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de extrădare pasivă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 17 referitoare la cetățenii români în străinătate și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, deoarece instanța judecătorească din România se supune fără niciun fel de cenzură unui mandat de arestare emis în străinătate în lipsa și fără citarea resortisantului.

Curtea de Apel Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 19 din Legea fundamentală și cu convențiile internaționale la care România este parte.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată, deoarece, dacă instanța de judecată competentă să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor de extrădare s-ar pronunța și asupra temeiniciei urmăririi penale sau a condamnării ori asupra oportunității luării acestei măsuri, s-ar aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora, "Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerea apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 224/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conținut:

"Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: Procedura extrădării pasive prevăzută în

Legea nr. 302/2004

este expresia firească a normei constituționale potrivit căreia cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate art. 19 alin. (2). Așa fiind, reglementarea procedurii de judecată a unui astfel de incident este, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, în sarcina legiuitorului român, evident cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale care implică, între altele, și dreptul la un proces echitabil. De altfel,

art. 24^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004

instituie motive obligatorii de refuz al extrădării, potrivit cărora:

"(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România."

Aceasta este însă o problemă ce ține de aplicarea legii, fiind de resortul instanței de judecată de drept comun, competentă să soluționeze cererea de extrădare, și nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.

În sfârșit, ca urmare a apartenenței la statul român, cetățenii români din străinătate, în temeiul art. 17 din Constituție, se bucură de protecția statului. Aceasta presupune existența unor acorduri și convenții care permit o colaborare juridică conformă cu normele general admise ale dreptului internațional. Altfel spus, protecția invocată de autorul excepției nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, instanța română fiind datoare să verifice numai dacă sunt întrunite condițiile extrădării și nicidecum să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină și nici asupra oportunității extrădării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale. Aceasta presupune, pentru România, că, după aderarea la Uniunea Europeană, mandatul european de arestare este cheia de boltă a cooperării judiciare care implementează principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor represive. De altfel, ca urmare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, s-a urmărit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care să înlocuiască procedura formală și greoaie de extrădare prevăzută de documentele internaționale, iar, pe de altă parte, transformarea Uniunii Europene într-o zonă liberă a securității și justiției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Aurica Bardașu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007.