Decizia nr. 73/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor
art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 110 din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 13.219-303/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 13.219-303/2005, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 110 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Kuhleh Mahmoud într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în evacuare.
În motivarea excepției, se susține că prevederile
art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 , prin reglementarea unei excepții de la obligativitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale, în cazurile menționate de textul legii, contravine principiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la informare și al protecției cetățenilor străini și apatrizi, deoarece nu asigură posibilitatea de informare asupra înscrierilor din cartea funciară, în vederea preîntâmpinării pierderii unui drept subiectiv civil.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se arată că acesta contravine principiilor egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece posibilitatea promovării de către proprietar a unei acțiuni în predarea imobilului, înainte de expirarea termenului locațiunii este discriminatorie și creează privilegii pentru locator.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziția derogatorie cuprinsă în
art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
este justificată de natura actelor sau faptelor juridice la care se referă textul de lege, fie unele nesusceptibile de publicitate imediată, respectiv transmisiunile succesorale, uzucapiunea sau accesiunea, fie unele supuse unor formalități speciale de publicitate, cum este cazul dobândirilor prin licitație publică. Referitor la prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni pentru restituirea unui imobil înainte de expirarea termenului locațiunii este datoare să aprecieze în drept și în fapt temeinicia acțiunii, cu respectarea acestui principiu constituțional.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece o cerere de restituire a unui bun imobil, deși formulată înainte de împlinirea termenului locațiunii, își produce efectele la împlinirea acestui termen. În ceea ce privește dispozițiile
art. 28 din Legea nr. 7/1996 , arată că art. 31 din Constituție nu are relevanță în soluționarea excepției.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare și motivării excepției, obiectul acesteia îl constituie prevederile
art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
a cadastrului și a publicității imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, precum și a dispozițiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
a fost modificată și completată prin
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005) și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, art. 28 alin. (1) teza întâi devenind art. 26 alin. (1) teza întâi, cu același conținut, și anume: "(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. [...]"
Articolul 110
alin. 1 din Codul de procedură civilă are următorul conținut: "Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locațiune, poate fi făcută înainte de împlinirea acestui termen."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informația de interes public și la obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor, ale art. 18 alin. (1) ce prevede dreptul cetățenilor străini și apatrizilor care locuiesc în România la protecția generală a persoanelor și a averilor și ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepția, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile
art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
instituie anumite excepții de la regula inopozabilității față de terți a drepturilor reale imobiliare neînscrise în cartea funciară, în cazurile dobândirii dreptului real prin succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste excepții sunt justificate de natura modului de dobândire a dreptului real, nesusceptibilă de publicitate imediată, cum este cazul transmisiunii succesorale , când intabularea este posibilă doar după ieșirea din indiviziune a succesorilor, prin individualizarea cotelor părți ideale.
Autorul excepției susține că în acest mod este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece textul de lege criticat dezavantajează pe terții care nu pot cunoaște transmisiunea respectivului drept real, în lipsa înscrierii în Cartea funciară.
Aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece textul de lege criticat nu conține dispoziții discriminatorii, ci se aplică în mod unitar tuturor situațiilor juridice vizate, respectiv transmisiunilor de drepturi reale prin devoluțiune succesorală, accesiune, vânzare silită și uzucapiune, situații ce sunt în mod obiectiv diferite de alte moduri de dobândire a unor drepturi reale, pentru care este aplicabilă regula inopozabilității față de terți, în lipsa înscrierii în cartea funciară. Așa cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Constituționale, principiul egalității presupune un tratament juridic identic pentru situații egale, dar, în același timp, pentru situații juridice obiectiv diferite este justificat un regim juridic distinct.
Mai mult, se constată că interesele terților nu sunt prejudiciate în cazul transmisiunii unui drept real prin modalitățile enumerate de prevederea legală criticată, deoarece art. 26 alin. (1) teza a doua din actul normativ criticat prevede expres că dobânditorul dreptului real nu poate dispune de el înainte de înscrierea acestuia în cartea funciară. Prin urmare, deși opozabil terților, niciun act de dispoziție nu poate fi încheiat de către titularul acestui drept fără realizarea publicității instituite de
Legea nr. 7/1996 , astfel încât nici din acest punct de vedere susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate.
De asemenea, pentru aceleași considerente, instituirea unor excepții de la regula inopozabilității față de terți a drepturilor reale imobiliare neînscrise în Cartea funciară, nu este de natură să înfrângă principiul constituțional al protecției generale a cetățenilor străini și apatrizilor, precum și a averilor acestora, instituit prin art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală sau prin reglementarea dreptului la informație.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul la informația de interes public și la obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor, se constată că acestea nu au relevanță în cauză.
II. Autorul excepției mai susține și neconstituționalitatea prevederilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că acesta contravine principiilor egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece posibilitatea promovării de către proprietar a unei acțiuni în restituirea imobilului înainte de expirarea termenului locațiunii este discriminatorie și creează privilegii pentru locator.
Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece posibilitatea proprietarului de a-și manifesta voința, înainte de împlinirea termenului, privind încetarea raporturilor de locațiune la termenul pentru care a fost încheiat contractul, nu îl prejudiciază pe locatar, având în vedere că acesta are în continuare folosința imobilului, până la expirarea termenului.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea proprietarului de a se opune continuării raporturilor de locațiune prin anunțarea concediului înainte de expirarea termenului contractual, dându-i acestuia posibilitatea de a preîntâmpina orice pagubă ce ar rezultă din prelungirea raporturilor contractuale după expirarea termenului, în cazul când tacita relocațiune nu a fost exclusă printr-o clauză expresă a contractului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996
a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 13.219-303/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.