Decizia nr. 122/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 și art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 21/1996 10 aprilie 1996 (prevederi anume) legea concurenței
- Legea nr. 544/2001 12 octombrie 2001 (prevederi anume) privind liberul acces la informațiile de interes public
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 49 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996
și ale
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenței, reprezentat de doamna Loredana Criveanu, inspector de concurență, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și din documentele internaționale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 49 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996
și ale
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din București într-un recurs prin care se solicită desființarea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 280 din 11 octombrie 2004.
În motivarea excepției se susține că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 11 alin. (2), ale art. 20, ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, ale art. 31, 53 și ale art. 124 alin. (2), precum și ale art. 6 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Contrarietatea constă în aceea că: dreptul la apărare consacrat de art. 24 presupune și obligația instanței de judecată de "a asigura părților deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condițiile prevăzute de lege, prin dreptul de a lua cunoștință de probele administrate de partea adversă, de a le discuta în condiții de contradictorialitate și de a le combate prin administrarea probelor necesare în apărare". Așa fiind, "nu poate exista un proces echitabil dacă uneia din părțile participante în procesul civil nu i se permite să ia cunoștință de probele administrate de adversarul său, întrucât părțile nu își vor mai pleda cauza «în aceleași condiții», deci în condiții de egalitate"; termenul de justiție folosit de art. 124 alin. (2) "trebuie interpretat în înțelesul său larg, și anume acela de administrare a justiției, de activitate desfășurată de organele de justiție în cauzele penale, civile, comerciale"; art. 16 privind "egalitatea în fața justiției", dispoziții din tratate și pacte referitoare la drepturile omului, precum și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în conformitate cu care persoana are dreptul la examinarea litigiului în mod echitabil, public și de către un tribunal independent și imparțial, implică respectarea cerințelor referitoare la acordarea acelorași drepturi procesuale părților, fără deosebire, privilegii sau restricții, judecarea proceselor, pentru toți cetățenii, de către aceleași organe și potrivit acelorași reguli procedurale, obligația instanței de judecată de a asigura echilibrul în situația procesuală a părților, prin încunoștințarea acestora cu privire la termenele de judecată și drepturile pe care le au prin comunicarea actelor de procedură și înscrisurilor folosite pentru dovedirea susținerilor lor. Atunci când instanța de judecată pronunță soluția fără ca probele să fie cunoscute și discutate de partea adversă, se înfrânge principiul constituțional al egalității în drepturi, prin diferența de tratament juridic aplicat în cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă și în condițiile existenței unei disproporții "între scopul urmărit prin tratament inegal și mijloacele folosite". Pentru aceste argumente, autorul excepției consideră că "interdicția de a lua cunoștință de actele depuse de Consiliul Concurenței, în temeiul
art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 , pe motiv că sunt confidențiale, încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, cât și principiul egalității în fața justiției", drepturi și libertăți constituționale al căror exercițiu poate fi restrâns numai în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. De asemenea, consideră că încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil prin acest text de lege "este cu atât mai evidentă" cu cât "accesul la documentele, datele și informațiile confidențiale poate fi acordat prin decizia președintelui Consiliului Concurenței, deci a părții cu care ne judecăm, fără ca legea să stabilească niște criterii obiective pentru care să se poată refuza acest acces". Cu referire la prevederile
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 , mai arată că acestea sunt contrare și art. 31 alin. (1) și (3) din Constituție.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că
art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 , devenit art. 44 alin. (3) ca urmare a republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, face parte "din procedura administrativă" și, "după cum reiese din motivarea autoarei, la momentul desfășurării acestei proceduri, reclamanta a avut acces la documentele dosarului". În consecință, apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituționale și din documentele internaționale invocate. Consideră că excepția de neconstituționalitate a
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
nu este motivată și, de altfel, dreptul la informație consacrat de art. 31 din Constituție privește numai informațiile de interes public, iar legea criticată permite oricărei persoane accesul neîngrădit la acestea. Or, în cauză informațiile solicitate "țin de activitatea unei persoane juridice ce excede sferei de aplicare a legii mai sus amintite."
Avocatul Poporului consideră că
art. 44. alin. (3) din Legea nr. 21/1996
și
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
sunt constituționale, întrucât ele nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate, iar prevederile din documentele internaționale menționate nu sunt incidente în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie prevederile
art. 49 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996
și
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public.
Cât privește
art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 , Curtea constată că, în urma renumerotării textelor și a republicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, acesta a devenit art. 44 alin. (3). În consecință, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunța cu privire la acest din urmă articol, care are următorul cuprins: "Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidențiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii sau extrase decât prin decizie a președintelui Consiliului Concurenței. "
Articolul 12
alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, în redactarea cuprinsă în articolul unic pct. 2 din
Legea nr. 371/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 11 octombrie 2006, și în articolul unic pct. 2 din
Legea nr. 380/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, prevede: "(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1 , următoarele informații: [...] c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii."
Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt: art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor; art. 11 alin. (2) care prevede că "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" și art. 20 în legătură cu "Tratatele internaționale privind drepturile omului"; art. 16 alin. (1) și (2) conform cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice și nimeni nu este mai presus de lege; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea lui într-un termen rezonabil, art. 24 privind "Dreptul la apărare", art. 31 privind "Dreptul la informație", art. 53 referitor la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția est unică, imparțială și egală pentru toți".
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" - și art. 18 - "Limitarea folosirii restrângerii drepturilor", ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră egalitatea oamenilor în fața tribunalelor și procedura în fața acestora, precum și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul persoanei la un tribunal independent și imparțial.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I. Autorul excepției susține că prevederile
art. 44 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, potrivit cărora consultarea ori obținerea de copii sau extrase de pe documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidențiale, se poate face doar pe baza deciziei președintelui Consiliului Concurenței, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, 31, 53 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție.
Analizând aceste susțineri, Curtea constată că textul de lege criticat instituie unele măsuri referitoare la clasificarea și accesibilitatea la documentele cu caracter de secret de stat sau confidențiale din dosarul cauzei, care țin de activitatea Consiliului Concurenței, ce se desfășoară într-o procedură administrativă, pentru realizarea atribuțiilor ce-i sunt conferite prin lege. Textul legii nu exclude accesul la astfel de documente, dar el poate fi asigurat în anumite condiții, doar pe baza unei decizii prealabile, motivată, a președintelui Consiliului Concurenței, care, în final, ca orice act administrativ, este supusă controlului de legalitate al instanțelor de contencios administrativ.
Textul de lege criticat nu conține restricții cu privire la probe sau la condițiile de administrare a acestora în cadrul soluționării cauzei în contencios administrativ, ci dispune, așa cum s-a arătat, unele măsuri referitoare la desfășurarea procedurii administrative în cadrul activității Consiliului Concurenței, la care, de altfel, din actele dosarului rezultă că autorul excepției a avut acces.
Codul de procedură civilă reglementează modalitatea de propunere, încuviințare și administrare a probelor, precum și principiul potrivit căruia instanța soluționează cauza în baza propriei sale convingeri, formată cu luarea în considerare a ansamblului de probe administrate.
Prin Încheierea din data de 16 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.A. - București de acordare a accesului la documentele confidențiale prezentate Înaltei Curți de către intimatul-pârât Consiliul Concurenței, urmând ca acestea să fie avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei. În luarea acestei măsuri, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există o decizie prin care să-i fi fost acordat recurentei reclamante accesul pentru consultarea documentelor în discuție, așa cum prevede
art. 44 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 .
Ca atare, încuviințarea sau respingerea unor probe în cadrul procesului nu reprezintă o problemă de control constituțional, ci privește strict o problemă de aplicare a legii de către instanța în fața căreia a fost dedusă cauza spre judecată.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că art. 24 din Constituție, invocat ca fiind încălcat, garantează dreptul la apărare în tot cursul procesului, iar nu în cadrul unui control administrativ. De asemenea, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), interpretate în coroborare cu cele ale art. 4, referitoare la criteriile egalității în drepturi, întrucât art. 44 alin. (3) din legea criticată "instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nicio deosebire". Și invocarea contradicției dintre textul de lege criticat și art. 20 din Constituție urmează a fi respinsă, deoarece aceste prevederi constituționale privesc doar reglementări din domeniul drepturilor omului, iar în cauză, autorul excepției este o persoană juridică.
Curtea, constată că în legătură cu art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 31, art. 53 și art. 124 alin. (2) din Constituție, invocate ca fiind încălcate, nu au fost formulate motive de neconstitu-ționalitate, astfel că, în temeiul
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , controlul nu poate fi exercitat.
Prin urmare, criticile fiind neîntemeiate, Curtea Constituțională respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 .
II. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, prin raportare la art. 31 din Constituție, Curtea reține că
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicarea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii.
Dreptul la informație, așa cum este consacrat de art. 31 din Constituție, se referă la orice informație de interes public și nu poate fi îngrădit, sens în care legiuitorul, prin
art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001
a precizat că "prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultată din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informației". Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin "autoritate sau instituție publică" se înțelege "orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar".
Din întreg conținutul legii rezultă că oricărei persoane i se asigură accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public pe care are dreptul să le solicite și să le obțină de la autoritățile și instituțiile publice, astfel încât informațiile referitoare la activitățile comerciale nu au caracterul unor informații de interes public, ci sunt informații de drept privat, exceptate conform
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
de la accesul liber al cetățenilor.
Stabilirea, în mod concret, a informațiilor pe care legea le exceptează de la accesul liber al cetățenilor nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată și, de altfel, în realitate, autorul excepției nici nu a formulat critici de neconstituționalitate cu privire la acest text de lege.
Cât privește invocarea încălcării prin textul de lege criticat a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (2) și art. 53 din Constituție, Curtea constată că în legătură cu acestea nu sunt formulate motive de neconstituționalitate. Așa fiind, având în vedere prevederile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", simpla enunțare în susținerea excepției a unor dispoziții din Constituție nu poate fi analizată.
Așa fiind, Curtea respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 .
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996
și
art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.