Decizia nr. 195/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 85 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006), Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 85 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Laza în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece prin art. 83 din Codul penal se instituie fără temei un tratament sancționator mai sever "în cazul revocării suspendării condiționate decât în cazul anulării suspendării condiționate, prin imposibilitatea de a pronunța o nouă pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare".

Tribunalul Cluj - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 83 și art. 85 din Codul penal sunt în concordanță cu dispozițiile art. 16 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 85 din Codul penal, în raport de prevederile art. 16 din Constituție și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate reglementează două situații juridice diferite și, prin urmare, nu se poate reține o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 83 și art. 85 din Codul penal, care au următorul cuprins:

- Art. 83: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.";

- Art. 85: "Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei."

Se invocă încălcarea, prin aceste texte de lege, a art. 16 din Constituție privind Egalitatea în drepturi, precum și a art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepției deduce neconstituționalitatea art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, din compararea acestuia cu art. 85 din Codul penal, referitor la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru infracțiuni săvârșite anterior. Se susține în acest sens că, dacă art. 85 din Codul penal oferă posibilitatea instanței de judecată de a dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, în situația expres prevăzută de acest text de lege, această posibilitate nu este prevăzută și de art. 83 din Codul penal, ceea ce, în opinia autorului excepției, încalcă principiul egalității în drepturi.

Asemenea critici nu pot fi reținute. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

Curtea constată, totodată, că nu există nicio contradicție între textele de lege criticate și prevederile art. 16 din Constituție privind Egalitatea în drepturi, respectiv cele ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării. Aceasta întrucât, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, cum este cazul în speță, tratamentul nu poate fi decât diferit. Art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 83 din Codul penal, în raport cu art. 16 din Legea fundamentală. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 637 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, și nr. 317 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, prin care Curtea a statuat că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nicio deosebire.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 85 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.