Decizia nr. 202/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Bașchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 137/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Bașchir et Exox SNC din Tulcea în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că existența unor termene diferite de prescripție a executării silite în funcție de natura bunurilor supuse acestei executări (aparținând proprietății publice, respectiv celei private) încalcă "dispoziția constituțională [...] potrivit căreia proprietatea privată și cea publică sunt în aceeași măsură garantate."

Judecătoria Tulcea consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "instituirea unor termene speciale de prescripție nu poate conduce la ideea că proprietatea publică s-ar bucura de o protecție suplimentară față de proprietatea privată sau că ar beneficia de un regim juridic diferențiat, deoarece durata unui termen de prescripție nu este un element esențial și definitoriu al regimului juridic al proprietății."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit normelor constituționale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, astfel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins:

"Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept."

Autoarea excepției susține că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea egală a proprietății private, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează.

Astfel,

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, care stabilește un termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, diferit de cel general, nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate de autoarea excepției. Soluția adoptată de textul de lege criticat este determinată de natura specială a creanțelor fiscale, care reprezintă surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferența de tratament juridic în ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Întrucât reglementarea legală criticată vizează realizarea veniturilor publice, nu se poate reține incidența principiului consacrat de art. 44 alin. (2) din Constituție. De altfel, motivarea excepției este fundamentată pe o interpretare eronată a acestui text constituțional care, în opinia autoarei excepției, se referă la garantarea în mod egal a proprietății publice și a proprietății private. Or, art. 44 din Legea fundamentală, în ansamblul său, se referă la Dreptul de proprietate privată, alin. 2 al acestui articol stabilind că "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.[...]"

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 128 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Bașchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.