Decizia nr. 210/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c), alin. (4) și alin. (5) și

art. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cătălin Cisleanu în Dosarul nr. 1.219/2006 al Judecătoriei Buzău.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.219/2006, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c), alin. (4) și alin. (5) și

art. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cătălin Cisleanu într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispozițiile criticate se prevăd cumulativ două sancțiuni pentru comiterea aceleiași fapte contravenționale, și anume atât aplicarea unei amenzi, cât și reținerea permisului de conducere în vederea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, contravenind astfel prevederilor art. 16 alin. (1), art. 25 și 53 din Constituție. De asemenea, arată că prevederile din ordonanță referitoare la aprobarea de către șeful inspectoratului județean de poliție a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum și cele referitoare la comunicarea în scris contravenientului a hotărârii asupra sancțiunilor contravenționale complementare încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât lasă la aprecierea arbitrară a unei persoane, care nu a fost de față la constatarea faptei, să dispună aplicarea măsurii complementare și durata acesteia. Mai susține că reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, încalcă dreptul la liberă circulație reglementat de art. 25 din Constituție. Se mai arată, în susținerea excepției, că "valoarea exagerată a amenzilor denaturează scopul moralizator al actului normativ în procedee represive". Se încalcă în acest fel principiile constituționale de la art. 53.

Judecătoria Buzău apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și nici cele ale art. 53.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece reținerea permisului de conducere a fost făcută pentru a se putea aplica sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul, astfel că referirea autorului excepției la dispozițiile art. 25 din Constituție care garantează dreptul persoanelor la libera circulație nu poate fi confundat cu libera circulație rutieră. De asemenea, apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c), alin. (4) și alin. (5) și

art. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Din conținutul dosarului rezultă că, în ceea ce privește art. 89, numai prevederile lit. d), care reglementează fapta pentru care autorul excepției a fost sancționat contravențional, au legătură cu soluționarea cauzei.

Se constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006. Soluțiile legislative din textele de lege criticate au fost preluate, de principiu, de art. 96 alin. (2) lit. b) și alin. (4), art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 103 alin. (3), astfel că, prin decizia sa, Curtea Constituțională se va pronunța în legătură cu constituționalitatea acestor dispoziții, care prevăd:

- Art. 96 alin. (2) lit. b) și alin. (4): "(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: [...]

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.[...]

(4) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București ori de înlocuitorul acestuia, pe raza căreia a fost săvârșită una dintre faptele prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3), sau de către șeful poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române ori de adjunctul acestuia pentru faptele constatate de polițiștii rutieri din subordine. În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia își are domiciliul sau, după caz, reședința titularul permisului de conducere.";

- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.";

- Art. 103 alin. (3): "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) hotărârea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliției rutiere, care are în evidență contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenții."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 privind libera circulație și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b) și alin. (4), art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 103 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că aceste dispoziții nu contravin textelor constituționale invocate în cauză.

Astfel, în legătură cu critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea, se reține că dispozițiile criticate din ordonanța de urgență stabilesc faptele ce constituie contravenții la reglementările privind circulația pe drumurile publice și sancțiunile aferente. Aceste reglementări se aplică, în egală măsură, fără discriminare, tuturor conducătorilor auto care săvârșesc contravențiile prevăzute de lege.

Tot astfel, nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la încălcarea art. 25 din Constituție privind dreptul la liberă circulație, deoarece acesta nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.

Ca urmare, fiecare cetățean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului", și nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituție.

De altfel, și "libera circulație", prevăzută de textul constituțional invocat în motivarea excepției, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale.

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, se observă că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b) și alin. (4), art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 103 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cătălin Cisleanu în Dosarul nr. 1.219/2006 al Judecătoriei Buzău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.