Decizia nr. 299/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 și art. 248 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 și art. 248 din Codul penal, excepție ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.299/2006, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 și 248 din Codul penal, excepție ridicată de Paul Cizmas în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 246 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și cele ale art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ambele referitoare la prezumția de nevinovăție. De asemenea, prevederile art. 248 din Codul penal sunt considerate de autor neconstituționale, deoarece contravin art. 16 din Legea fundamentală referitoare la Egalitatea în drepturi.
Astfel, art. 246 din Codul penal contravine prevederilor constituționale și convenționale invocate, deoarece inculpatul nu își poate face o apărare eficientă în cadrul unui proces echitabil, de vreme ce textul este redactat într-o manieră generală care nu permite individului să își corecteze conduita. În opinia sa, deoarece textul nu definește clar ce se înțelege prin vătămare a intereselor legale ale unei persoane și interes legal, nu există niciun fel de diferență între această infracțiune și cea de gestiune frauduloasă.
Prevederile art. 248 din Codul penal încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece aplică un tratament juridic diferit funcționarului public în funcție de locul de muncă.
Judecătoria Gherla opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate de autor.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, interpretarea textelor legale, definirea noțiunilor de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintă o problemă de domeniul justiției constituționale, astfel că susținerile cu privire la neclaritatea unor texte nu pot face obiectul controlului de constituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Articolul 248
din Codul penal nu instituie niciun fel de discriminări sau privilegii, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau de funcționar. De asemenea, circumstanțierea subiectului activ în cazul anumitor infracțiuni intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 246 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și ale art. 248 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ambele din Codul penal, care au următorul conținut:
Articolul 246
: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Articolul 248
: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate incriminează infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, stabilind împrejurările care pot intră în conținutul constitutiv al acestora.
Întrucât Constituția României nu definește noțiunile vătămare a intereselor legale ale unei persoane și interes legal, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organică [art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție]. Tot de competența exclusivă a legiuitorului ține și stabilirea infracțiunilor săvârșite de funcționari publici și funcționari, așa cum este cazul infracțiunilor de serviciu.
De altfel, este greu de crezut că textul legal criticat nu a oferit inculpatului posibilitatea de a-și corecta conduita, deoarece cele două infracțiuni nu se referă la fapta de "însușire a unui bun". Împrejurările în care se comite o faptă antisocială și încadrarea juridică a acesteia într-o infracțiune ori alta nu este atributul instanței de contencios constituțional, fiind de competența exclusivă a judecătorului de drept comun să interpreteze și să aplice legea.
Referitor la previzibilitatea legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut în cauza Hertel contra Elveției că legea nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se întâmplă și în cazul judecătorului român.
Și în cauza Wingrove contra Marii Britanii Curtea a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris trebuie să fie formulat cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezultă dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speță, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigențe.
De altfel, dispozițiile art. 246 nu conțin niciun fel de norme de natură să afecteze drepturile constituționale invocate, întrucât inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu stabilește aprioric vinovăția vreunei persoane, inculpatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind organului de urmărire penală sau instanței de judecată. În plus, în situația în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acestora.
Nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea, prin art. 248 din Codul penal, a principiului egalității în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care se încadrează în ipoteza normei, iar stabilirea sferei acestor noțiuni, precum și a infracțiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este, după cum s-a arătat mai sus, de competența jurisdicției constituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 și ale art. 248 din Codul penal, excepție ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.