Decizia nr. 307/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tuică - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4), art. 11 și

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Costin țugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia, prin critica sa, solicită de fapt interpretarea și aplicarea legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 24.563/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4),

art. 11 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Costin țugui într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.916 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 31 alin. (1) și (2), art. 51 alin. (1) și (4), art. 52 alin. (1) și art. 107 alin. (1) teza întâi din Constituție, întrucât "nu prevăd cine rezolvă petițiile îndreptate împotriva unei autorități publice sau aspectele legate de conducătorul acesteia, ce sancțiuni se pot lua împotriva celor care rezolvă sau îndrumă greșit petițiile și nici cine verifică ierarhic o autoritate publică reclamată printr-o petiție sau pe conducătorul acestei autorități". De asemenea, autorul excepției arată că textele de lege criticate sunt în neconcordanță cu prevederile

Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și cu cele ale

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Totodată, critică prevederile art. 6 alin. (4),

art. 11 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

pe motiv că nu cuprind sancțiuni penale în cazul unor verificări superficiale.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se mai arată că aspectele invocate de autorul excepției de neconstituționalitate constituie probleme care vizează interpretarea și aplicarea legii și, în consecință, soluționarea acestora excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 51 alin. (1) și (4) din Constituție. Cât privește celelalte prevederi constituționale invocate în motivarea excepției, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (4) și ale

art. 11 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 233/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (4): "Expedierea răspunsului către petiționar se face numai de către compartimentul pentru relații cu publicul, care se îngrijește și de clasarea și arhivarea petițiilor.";

- Art. 11: "În cazul în care prin petiție sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi soluționată de persoana în cauză sau de către un subordonat al acesteia.";

- Art. 15: "Constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte:

a) nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță;

b) intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal;

c) primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor fundamentale, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informație, art. 51 alin. (1) și (4) privind dreptul de petiționare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 107 alin. (1) teza întâi privind atribuțiile primului-ministru.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume propriu, precum și modul de soluționare a acestora, ca expresie a dreptului de petiționare prevăzut de art. 51 din Constituție, stabilind responsabilitățile ce revin autorităților și instituțiilor publice cărora le sunt adresate petiții, precum și termenele în care acestea sunt obligate să soluționeze petițiile, astfel cum se prevede în alin. (4) al aceluiași articol.

De asemenea, Curtea constată că autorul excepției nu aduce niciun argument juridic în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 6 alin. (4) și ale

art. 11 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 , critica sa, făcută în termeni generici, referindu-se de fapt la lipsa reglementării unor aspecte pe care le consideră esențiale pentru soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței și care vizează modul de interpretare și de aplicare a prevederilor din

Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 . Or, sub acest aspect, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale prevederile legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ale ordonanțelor Guvernului "[...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". Ca atare, exercitând controlul de constituționalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunța doar cu privire la înțelesul lor contrar Constituției.

Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, "interpretarea legii este atributul suveran al instanței de judecată în opera de înfăptuire a justiției, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac".

Cu privire la raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile

Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și la cele ale

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi diferite neintrând sub incidența controlului de constituționalitate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4), art. 11 și

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Costin țugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.