Decizia nr. 313/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Alexandrina Cornelia Antonescu, prin mandatar Gheorghe Iancu, în Dosarul nr. 3.210/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.210/3/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Elena Alexandrina Cornelia Antonescu, prin mandatar Gheorghe Iancu, într-o cauză având ca obiect judecarea unei acțiuni prin care se solicita constatarea formulării notificării prevăzute de

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

în termenul legal.

În motivarea excepției se arată, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate și creează o inegalitate în fața legii. Pe de o parte, inegalitatea vizează cultele religioase și minoritățile naționale, care au posibilitatea să își revendice proprietățile imobiliare preluate în mod abuziv de stat, în cadrul unui nou termen, introdus prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Pe de altă parte, inegalitatea privește ceilalți foști proprietari, persoane fizice, în privința cărora termenul pentru depunerea notificărilor nu a mai fost prelungit. Se mai susține că textul de lege criticat contravine protecției constituționale a proprietății private, precum și principiului constituțional al restrângerii exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, prin crearea unei imposibilități de retrocedare a unor bunuri imobile preluate în mod abuziv.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, alin. (3) referitor la expropriere și alin. (8) privind averea dobândită licit, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți și art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietății private.

Analizând excepția de neconstituționalitate, se constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 42 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2007, Curtea a respins excepția și a statuat că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare.

Prin aceeași decizie, Curtea a statuat, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reținută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi alin. (3) și (8), art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală. Curtea a constatat, de asemenea, că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece persoanele îndreptățite care pot introduce notificări în temeiul

art. 22 din Legea nr. 10/2001 , solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situație diferită față de cultele religioase ori comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Tratamentul juridic instituit de legiuitor cu privire la acestea este diferit, fiind reglementat prin acte normative distincte.

În aceste condiții, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală.

Cele statuate în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Alexandrina Cornelia Antonescu, prin mandatar Gheorghe Iancu, în Dosarul nr. 3.210/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.