Decizia nr. 304/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală și art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 356/2006 21 iulie 2006 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificare…
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală și
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Reta Aniței în Dosarul nr. 10.957/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător care să întrunească condițiile prevăzute de lege pentru a putea pune concluzii în fața Curții.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992
și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 20 octombrie 2006, și până în prezent, autorul excepției a avut la dispoziție un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.957/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală și
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Reta Aniței în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (3) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și la egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție, ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum și ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Autorul excepției arată că, anterior modificărilor aduse Codului de procedură penală prin
Legea nr. 356/2006 , notarul public, fiind judecat în primă instanță de curtea de apel, avea la îndemână doar calea de atac a recursului, spre deosebire de ceilalți inculpați, care, într-o ordine firească, puteau beneficia și de posibilitatea de a uza de calea de atac a apelului. Cu toate că prin
art. I pct. 13 din Legea nr. 356/2006
infracțiunile săvârșite de notarii publici au fost scoase din sfera de competență în primă instanță a curții de apel, dispozițiile tranzitorii prevăzute în art. III alin. (3) al aceleiași legi mențin inegalitatea existentă.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, deoarece varianta criticată de autorul excepției nu mai este în vigoare.
Cât privește dispozițiile
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , Avocatul Poporului arată că textul conține reglementări cu caracter tranzitoriu referitoare la competența instanțelor, care însă nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Competența Curții de Apel, și ale
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală:
"Curtea de apel:
1. judecă în primă instanță: [...]
b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de controlorii financiari ai Curții de Conturi;";
-
Articolul III
alin. (3) din Legea nr. 356/2006 : "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 , potrivit cărora cauzele aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii vor continua să fie judecate de instanțele competente inițial, sunt norme de procedură, care, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, cad în sarcina legiuitorului, acesta având deplina libertate de reglementare. De altfel, schimbarea competenței în sensul recomandat de autorul excepției presupune, pe de o parte, o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii și, pe de altă parte, are semnificația unei solicitări de modificare a textului, care excedează competenței Curții Constituționale.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea celorlalte dispoziții constituționale și convenționale invocate, deoarece dispozițiile legale criticate nu conțin norme care să aducă atingere dreptului la folosirea căilor de atac în condițiile legii ori dreptului la un proces echitabil, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeași ipoteză juridică, fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare.
Cât privește art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, deoarece critica autorului excepției vizează varianta existentă anterior modificării sale prin
Legea nr. 356/2006 , care nu a mai preluat soluția legislativă, și având în vedere și dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]", Curtea constată că excepția este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Reta Aniței în Dosarul nr. 10.957/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.