Decizia nr. 305/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.043/46/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită completarea textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.043/46/2006, Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Viorel Sandu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 22 referitoare la Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 11 alin. (2) referitoare la includerea în dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 3 și 14 referitoare la Interzicerea torturii, respectiv la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale instituie o măsură de protecție a victimelor numai cu privire la prejudiciul ce poate fi cuantificat. Astfel, se aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât victimele infracțiunilor de violență care nu pot face dovada unui prejudiciu cuantificabil, dar care au suferit un handicap permanent (cum ar fi pierderea unui organ de simț), nu pot beneficia de protecția instituită de lege.

De asemenea, compensația financiară acordată este lipsită de eficiență practică, deoarece exclude acoperirea prejudiciului moral rezultat din infracțiunile de violență și care constă în mutilări ori handicapuri permanente, punându-se pe o poziție superioară necesitatea de a acorda despăgubiri pentru distrugerea sau degradarea unor bunuri ale victimelor. Așa fiind, valoarea socială a protejării bunurilor pare mai importantă decât aceea a protejării integrității fizice și psihice a unei persoane.

Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligației pozitive concretizate în acordarea unei forme de protecție persoanei care a suferit prejudicii ca urmare a unei infracțiuni.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, stabilind acordarea unei compensații financiare pentru anumite categorii de prejudicii suferite de victima unei infracțiuni, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Cât privește critica față de prevederile art. 22 din Constituție, raportate la art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Avocatul Poporului arată că, dimpotrivă, dispozițiile legale criticate reprezintă o concretizare la nivel legislativ a textelor constituționale referitoare la garantarea dreptului la viață, precum și a dreptului la integritate fizică și psihică al persoanei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul conținut:

"(1) Compensația financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii:

a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):

1. cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;

2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;

3. câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;

b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):

1. cheltuielile de înmormântare;

2. întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii.

(2) Compensația financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensație financiară.

(3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile și indemnizația obținută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii se scad din cuantumul compensației financiare acordate de stat victimei."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit nu de conținutul reglementării deduse controlului de contencios constituțional, ci de forma eliptică a acesteia. Astfel, ar trebui ca, pe lângă situațiile expres și limitativ prevăzute de textul legal atacat, să fie introdusă și posibilitatea despăgubirii victimei pentru daune morale. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Așa fiind, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.053/46/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.