Decizia nr. 306/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gică Ariton în Dosarul nr. 2.063/P/2005 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.063/P/2005, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gică Ariton în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentele referitoare la Dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care, în esență, se referă tot la dreptul la un proces echitabil.

Astfel, sintagma "instanța examinează cauza sub toate aspectele" permite extinderea apelului dincolo de limitele impuse acestei căi de atac, în care judecătorul este ținut de principiul non reformatio în pejus. Critica autorului pornește de la nemulțumirea potrivit căreia instanța de fond a judecat cauza fără să-l audieze și fără să exercite un rol activ. Așa fiind, sentința pronunțată ar fi lovită de nulitate și, în consecință, prin judecarea apelului, este privat de primul grad de jurisdicție - fondul -, care, soluționat în condițiile speței, este apreciat de autorul excepției ca inexistent.

Tribunalul Galați - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect principiului liberului acces la justiție. Faptul că instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, dispozițiile supuse controlului de constituționalitate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 și ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea căilor de atac, a condițiilor de exercitare a acestora, precum și a procedurii de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Efectul devolutiv al apelului și limitele sale, care au următorul conținut: "În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, potrivit cărora "instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept", nu aduc în niciun fel atingere liberului acces la justiție, care presupune, între altele, dreptul la un proces echitabil. Astfel, efectul devolutiv al apelului are drept consecință repunerea cauzei în discuția instanței sesizate cu judecarea căii de atac. Aceasta presupune transmiterea cauzei de la judecătorul a quo la judecătorul ad quem, care promovează o verificare a modului cum s-a desfășurat judecata și soluționarea fără o desființare prealabilă a hotărârii. Verificarea se face însă în limitele stabilite referitoare atât la persoana, cât și la calitatea pe care o are apelantul, iar în cadrul acestor limite, instanța este obligată să examineze cauza sub toate aspectele ce țin de legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

Așa fiind, prin normele deduse controlului se asigură exercitarea dreptului la un proces echitabil, fundamentat pe regulile de bază ale procesului penal referitoare la principiul legalității, aflării adevărului și rolului activ al instanțelor de judecată.

În plus, autorul excepției critică dispozițiile art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală din perspectiva știrbirii liberului acces la justiție, deoarece a fost privat de judecarea în condiții legale a fondului. Or, prevederile contestate nu dispun nimic cu privire la soluțiile ce pot fi date de instanța de apel, acestea din urmă fiind reglementate de art. 379 din același cod. Este de observat că, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b), aceasta poate dispune rejudecarea, desființând sentința primei instanțe pentru motivul că "judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă".

În sfârșit, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", și art. 129 din Legea fundamentală, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din analiza celor două texte constituționale rezultă că reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac se stabilește prin lege, dispozițiile constituționale neconținând prevederi în această materie. În consecință, dispoziția cuprinsă în art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă o normă prin care se stabilește, în raport cu celelalte dispoziții care reglementează sistemul căilor de atac, o regulă de bază a judecării apelului în anumite limite impuse tocmai de necesitatea garantării dreptului la un proces echitabil.

Cât privește critica referitoare la art. 16 din Constituție, Curtea constată că textul legal se aplică, fără vreo deosebire, pentru toate persoanele vizate de ipoteza normei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gică Ariton în Dosarul nr. 2.063/P/2005 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.