Decizia nr. 280/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Decebal" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006) al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât apreciază că

art. 52 din Legea nr. 7/1996

nu încalcă prevederile din Constituție și din documentele internaționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006), Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Decebal" - S.A. din Deva într-o cauză civilă având ca obiect anularea unei încheieri a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara și obligarea la înscrierea procesului în cartea funciară.

În motivarea excepției se susține că art. 52 din legea criticată "este profund greșit și înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democrației constituționale, principiul fundamental al unui stat care declară preeminența dreptului, postulat la nivel european în art. 1 și 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Pentru aceste considerente, apreciază că textul de lege criticat încalcă art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 21, 24 și 129 din Constituție, precum și art. 1 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Judecătoria Deva apreciază că "excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea nr. 7/1996

(fostul

art. 50 din Legea nr. 7/1996 ) este neîntemeiată, încheierea comunicându-se celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, încheiere ce poate fi atacată în fața instanței de judecată, garantându-se astfel toate prevederile constituționale invocate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 52 din Legea nr. 7/1996

sunt constituționale, întrucât ele "nu impietează cu nimic asupra drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare și nu împiedică în nici un fel soluționarea cauzei în mod imparțial și independent".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 52 din Legea nr. 7/1996 , republicată, care prevede: "(1) În cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum și în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea și reconstituirea, după caz, se face de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesați, pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile și documentațiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauză, precum și situația dreptului de proprietate.

(2) Încheierea poate fi atacată, după caz, în condițiile art. 50 alin. (2)."

În opinia autorului excepției, acest text de lege contravine următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) referitor la România ca stat de drept, democratic și social, art. 11 alin. (2) care dispune că "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 15 alin. (1) potrivit căruia "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 privind obligația de a respecta drepturile omului și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul persoanelor de a fi judecate în mod echitabil și public de un tribunal independent, precum și art. 10 și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, privind egalitatea oamenilor în fața tribunalelor și curților de justiție. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat "este profund greșit și înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: