Decizia nr. 312/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.784/COM/2004, Tribunalul Constanța Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect judecarea cererii creditoarei Societatea Comercială "Chimpex" - S.A. de declanșare a procedurii insolvenței față de debitoarea Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate al debitorului asupra propriului patrimoniu, iar, pe de altă parte, că diminuarea la 10.000 lei (RON) a cuantumului minim al creanței ce permite unui creditor să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului "oferă prea ușor creditorilor posibilitatea de a interveni în activitatea economică a debitorului, cu scopul exclusiv de a-și îndestula creanțele". Pe de altă parte, se susține că prevederea art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, "este menită nu neapărat pentru îndestularea creanței, cât pentru lichidarea debitorului", astfel încât, în opinia autoarei excepției, o corectă aplicare a principiilor constituționale invocate ar trebui să prevadă întâi calea executării silite din dreptul comun și, în subsidiar, recurgerea la procedura insolvenței. În ceea ce privește dispozițiile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , se arată că acest text de lege neagă debitorului orice posibilitate de a contesta starea de insolvență și creează o poziție favorabilă creditorului.

Tribunalul Constanța - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

a fost instituită ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate al acestuia trebuie exercitat în condițiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora:

- Art. 2: "Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.";

- Art. 3 pct. 12: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:[...] 12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie;";

- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare."

- Art. 33 alin. (2) teza a doua: "(2) [...] Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice și preeminența legii, art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi, privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), referitoare la caracterul de piață al economiei României și la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, și în art. 136 alin. (5), privind caracterul inviolabil al proprietății private.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor

art. 2 din actul normativ criticat, scopul Legii nr. 85/2006

este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și, în același timp, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligației statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție și nu este de natură a încălca dreptul de proprietate privată.

Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, cum sunt și cele instituite prin prevederile art. 3 pct. 12 și art. 33 alin. (2) teza a doua din lege, derogatorii de la normele dreptului comun. Curtea reține că stabilirea acestor reguli speciale constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, și nu vine în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate.

Autoarea excepției invocă și neconstituționalitatea prevederilor art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, arătând că aceasta "este menită nu neapărat pentru îndestularea creanței, cât pentru lichidarea debitorului".

Curtea constată că, potrivit acestor prevederi legale, creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor sale, iar dacă debitorul nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private este pe deplin aplicabil atât în privința proprietății debitorului, cât și a creanțelor creditorilor.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, prin care a reținut că prevederile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece acest drept fundamental are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor celorlalte subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.