Decizia nr. 394/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 116 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , art. 11 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale pct. I A) din anexa la Legea nr. 188/1999
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
- Legea nr. 215/2001 23 aprilie 2001 (prevederi anume) administrației publice locale
- Legea nr. 286/2006 6 iulie 2006 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 120 alin. (8) din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 ,
art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006
pentru modificarea și completarea
privind Statutul funcționarilor publici și ale pct. I A) din anexa la
Legea nr. 251/2006 , excepție ridicată de Ivan Vasile Ivanoff în Dosarul nr. 8.753/120/2006 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 martie 2007 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17 aprilie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8.753/120/2006, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 120 alin. (8) din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 ,
art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006
pentru modificarea și completarea
privind Statutul funcționarilor publici și ale pct. I A) din anexa la
Legea nr. 251/2006 ". Excepția a fost ridicată de Ivan Vasile Ivanoff în cadrul unei cereri de chemare în judecată prin care solicită modificarea parțială a unei hotărâri a Consiliului Județean Dâmbovița.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege menționate încalcă dreptul la carieră și la stabilitate în funcție, astfel cum acestea sunt garantate de art. 1 alin. (3) din Constituție. Menționează, în acest sens, că prin apariția celor două legi - respectiv legile nr. 286/2006 și nr. 251/2006, în baza cărora Consiliul Județean Dâmbovița a emis o hotărâre prin care autorul excepției este retrogradat din postul de înalt funcționar public într-un post ca funcție de conducere, a fost încălcat flagrant dreptul său la carieră.
Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, fără a-și preciza clar opinia, arată că prin efectul textelor de lege criticate "funcționarul public, al cărui drept la carieră este garantat, alături de celelalte drepturi, de Constituție, și care ajunsese la statutul de înalt funcționar public, se poate găsi în fața unei retrogradări, prin efectul legii, când, din înalt funcționar public, devine funcționar public de conducere".
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul apreciază că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 120^8 din Legea administrației publice nr. 215/2001 ,
art. 11 și ale pct. I A din anexa la Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, care au fost introduse prin
Legea nr. 286/2006 , respectiv
Legea nr. 251/2006 . Din cuprinsul textelor de lege criticate rezultă cu claritate că secretarul comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public care îndeplinește o funcție publică de conducere, nefiind inclus în categoria înalților funcționari publici. De altfel, categoriile de înalți funcționari publici sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în funcție de voința legiuitorului, dintre acestea făcând parte persoane încadrate în organe centrale ale administrației publice sau reprezentanți ai Guvernului. Aceste dispoziții nu contravin însă prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece dreptul la carieră și dreptul la stabilitate în funcție nu reprezintă drepturi fundamentale garantate de Constituție, iar
privind Statutul funcționarilor publici cuprinde suficiente dispoziții care să asigure stabilitatea în funcție și, în egală măsură, promovarea acestora în condiții de transparență.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile pct. 100, referitor la
art. 120^8 din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , ale pct. 16,
art. 11 și pct. I lit. a) din anexa la Legea nr. 251/2006
pentru modificarea și completarea
privind Statutul funcționarilor publici sunt în acord cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție. Textele legale criticate instituie reguli cu privire la condițiile pentru numirea în funcție a secretarilor unităților administrativ-teritoriale și stabilesc persoanele care fac parte din categoria înalților funcționari publici, fără ca prin acesta să fie încălcat, sub niciun aspect, principiul supremației Constituției, trăsăturile și valorile supreme ale statului român.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile " art. 120 alin. (8) din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 ,
art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006
pentru modificarea și completarea
privind Statutul funcționarilor publici și a pct. I A) din anexa la
Legea nr. 251/2006 ". În realitate însă obiectul excepției îl formează prevederile
art. 116 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, introduse, anterior republicării legii, prin
art. I pct. 100 din Legea nr. 286/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, ale
art. 11 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificat prin
art. I pct. 16 din Legea nr. 251/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, precum și ale pct. I A) din anexa la
Legea nr. 188/1999 , astfel cum a fost modificată prin anexa la
Legea nr. 251/2006 . Textele criticate au următorul conținut:
-
Articolul 116
din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 : "(1) Fiecare unitate administrativ-teritorială și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcție.
(2) Secretarul unității administrativ-teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancțiunea destituirii din funcție.
(3) Secretarul unității administrativ-teritoriale nu poate fi soț, soție sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu președintele sau vicepreședintele consiliului județean, sub sancțiunea eliberării din funcție.
(4) Recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu și regimul disciplinar ale secretarului unității administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu prevederile legislației privind funcția publică și funcționarii publici.";
-
Articolul 11
privind Statutul funcționarilor publici: "Categoria înalților funcționari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcții publice:
a) secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;
b) secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.";
- Pct. I A) din anexa la
Legea nr. 188/1999 : "Funcții publice generale
A) Funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici
1. secretar general al Guvernului;
2. secretar general adjunct al Guvernului;
3. secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
4. secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
5. prefect;
6. subprefect;
7. inspector guvernamental."
În motivarea excepției autorul acesteia susține încălcarea dreptului la carieră și la stabilitate în funcție, astfel cum acestea sunt garantate de art. 1 alin. (3) din Constituție, referitoare la valorile supreme ale statului român.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției consideră că modificările aduse
Legii administrației publice locale nr. 215/2001
și
privind Statutul funcționarilor publici - prin
Legea nr. 286/2006 , respectiv
- i-au afectat dreptul la carieră și dreptul la stabilitate în funcție, deoarece, în baza unui examen național, susținut în anul 2003, a fost atestat pe post în funcția de secretar al județului, funcție prevăzută inițial în categoria înalților funcționari publici, iar prin dispozițiile legale criticate a fost retrogradat în categoria funcțiilor publice de conducere, ceea ce, în opinia sa, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost motivată, Curtea constată următoarele:
Potrivit expunerii de motive la proiectul de lege pentru modificarea și completarea
privind Statutul funcționarilor publici "pentru punerea în aplicare a Programului de guvernare pentru perioada 2005-2008 și în scopul îndeplinirii măsurilor cuprinse în Planul de măsuri prioritare pentru integrarea europeană se impun modificarea și completarea cadrului normativ în domeniul funcției publice". În acest context, prin modificările aduse
"se transpune în domeniul funcției publice principiul descentralizării. În acest sens, se face o distincție clară între regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat și regimul general al raporturilor juridice între funcționarii publici și administrația publică locală".
Astfel, potrivit
art. 7^1 din Legea nr. 188/1999
- "(1) Funcțiile publice de stat sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în cadrul autorităților administrative autonome.
(2) Funcțiile publice teritoriale sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
(3) Funcțiile publice locale sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora."
În ceea ce privește categoria înalților funcționari publici, se precizează că aceștia realizează managementul de nivel superior în administrația publică centrală și în autoritățile administrative autonome.
Pe această linie, "un aspect important îl reprezintă modificarea prevederilor legale privind categoria înalților funcționari publici și regândirea acesteia"; "stabilirea regulilor generale privind condițiile de ocupare a unei funcții publice din categoria înalților funcționari, modul de organizare a concursului, de recrutare, evaluare, perfecționare profesională și mobilitate a funcționarilor publici din această categorie".
Dispozițiile legale criticate stabilesc, pe de o parte, statutul de funcționar public de conducere al secretarului județului, iar, pe de altă parte, persoanele care pot ocupa funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.
Stabilind funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, legiuitorul a inclus în cadrul acestora numai pe acelea aferente administrației publice centrale și autorităților administrative autonome.
Prin modificările aduse celor două legi, legiuitorul, păstrând în cadrul funcțiilor publice generale funcția de secretar al județului, a optat ca aceasta să fie încadrată în categoria funcțiilor publice de conducere, pentru considerentele menționate mai sus.
Aceste dispoziții legale nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care statuează că "România este stat de drept", iar "drepturile și libertățile reprezintă valori supreme", care "sunt garantate", deoarece tocmai rolul preeminent al legii în guvernarea țării este de esența statului de drept.
Totodată, Curtea reține că noțiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocației funcționarului public la avansare, promovare și stabilitate. Faptul de a deține o anumită funcție, care ulterior, păstrată fiind, este încadrată într-o altă categorie nu poate afecta în substanța sa dreptul la carieră, drept care totodată nu este un drept absolut.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 116 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ,
art. 11 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale pct. I A) din anexa la
Legea nr. 188/1999 , excepție ridicată de Ivan Vasile Ivanoff în Dosarul nr. 8.753/120/2006 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.