Decizia nr. 216/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 13.479/2005 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal se prezintă partea Eugenia Tudorache, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă susține admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât în cazul cererilor de despăgubire sau de restituire a bunurilor preluate abuziv în timpul regimului comunist nu poate opera termenul de prescripție instituit de

Decretul nr. 167/1958 , ci este necesară o repunere în termen în vederea dobândirii drepturilor cuvenite.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece instanța pretinde completarea textului de lege criticat și lămurirea unor aspecte ce țin de competența sa exclusivă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 13.479/2005, Judecătoria Constanța a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Constanța susține că recunoașterea prin lege a dreptului la despăgubiri pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist, cu excluderea altora, constituie o soluție legislativă discriminatorie. Cu toate că nu se poate extinde aplicabilitatea legilor speciale de reparație unor bunuri neprevăzute în acestea, eliminarea discriminării arbitrare este posibilă și se impune prin înlăturarea incidenței normelor privind prescripția extinctivă în cazul tuturor preluărilor abuzive de bunuri, fapt ce ar da posibilitatea tuturor păgubiților de a formula în justiție acțiuni în revendicare.

Prin urmare, dispozițiile art. 1, ale art. 3 și ale

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

contravin prevederilor constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 46 privind dreptul la moștenire, în măsura în care sunt aplicabile și cererilor privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile preluate în perioada regimului comunist.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 1, ale art. 3 și ale

art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958

nu contravin prevederilor constituționale invocate, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1, ale art. 3 și ale

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conținut:

- Art. 1: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.

Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.";

- Art. 3: "Termenul prescripției este de 3 ani.";

- Art. 8 alin. 1: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 46 privind dreptul la moștenire, precum și ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că recunoașterea, prin lege, a dreptului la despăgubiri numai pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist reprezintă o opțiune a legiuitorului, care este în concordanță cu caracterul reparator al acestei legi, pe de o parte, și care ține de politica legislativă fiscală a statului, pe de altă parte. Mai mult, această opțiune este în deplină concordanță cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Însă Curtea observă că neconstituționalitatea textelor de lege criticate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripția extinctivă în cauza aflată pe rolul instanței. Astfel, motivele invocate în susținerea excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 13.479/2005 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.