Decizia nr. 374/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată și ale art. 186 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 3/1992 27 iulie 1992 (prevederi anume) privind taxa pe valoarea adăugată
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată și
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drăgănești în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocatul Cristian Pustin pentru autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepției arată că, deși
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
nu mai este în vigoare, soluția legislativă criticată a fost preluată de actul abrogator, respectiv
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000 , și solicită Curții să se pronunțe față de art. 2 alin. 1 lit. b) din acest act normativ. În ceea ce privește
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , arată că redactarea acestui text de lege permite interpretări ce contravin dispozițiilor constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
nu mai este în vigoare, iar reglementarea actuală a taxei pe valoarea adăugată, cuprinsă în
privind Codul fiscal, nu mai cuprinde soluția legislativă criticată. În ceea ce privește
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , consideră că acesta nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției și pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată și
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drăgănești cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 338/CA/2005-PI din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5.976/CA/2004.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , prin formularea lor ambiguă, permit interpretări eronate, precum aceea că includ "și operațiunile strict contabile cu bunuri efectuate în cadrul asociației în participațiune care de facto și de jure nu presupun un transfer de proprietate", încălcându-se astfel prevederile constituționale referitoare la libertatea economică, la așezarea justă a sarcinilor fiscale, la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și la obligația statului de a asigura valorificarea tuturor factorilor de producție. Art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, prevăzând posibilitatea desființării și înlocuirii actului administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârșit, ceea ce este de natură să bulverseze activitatea operatorului de comerț controlat și să creeze o stare de incertitudine în ceea ce privește situația obligațiilor sale față de stat până când se vor recunoaște rezultatele noului control fiscal.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că
Legea nr. 571/2003 , care reglementează în prezent taxa pe valoarea adăugată, nu a preluat soluția legislativă a
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , criticată de autorul excepției, iar în ceea ce privește
art. 186 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , consideră că dispozițiile constituționale invocate nu sunt incidente, în speță fiind vorba despre stricta aplicare a legii.
Avocatul Poporului arată că
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
a fost expres abrogată, iar soluția legislativă din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este păstrată în actul normativ în vigoare care reglementează domeniul respectiv, și anume
Legea nr. 571/2003 . Astfel, excepția privind acest text de lege este inadmisibilă. În ceea ce privește dispozițiile
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , arată că acestea constituie norme de procedură și nu încalcă prevederile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, și
art. 186 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. În ceea ce privește acest din urmă text de lege, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile alin. (3).
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 2
alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 : "În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanțe, efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice, privind: [...]
b) transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice;";
-
Articolul 186
alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 : "Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare."
În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi care se referă la garantarea și ocrotirea proprietății private; art. 45 privind libertatea economică; art. 56 alin. (2) și (3) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și stabilirea acestora numai prin lege; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 139 alin. (1) referitoare la stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetului de stat.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale,
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
a fost expres și integral abrogată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000
privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Aceasta, la rândul ei, a fost abrogată și înlocuită prin
privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003, care, de asemenea, a fost integral și expres abrogată prin
art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată în titlul VI al Codului fiscal, respectiv art. 126 stabilește sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, iar art. 128 determină operațiunile impozabile. În redactarea acestor noi texte de lege nu este preluată esența soluției legislative anterioare, considerată de autorul excepției ca fiind neconstituțională.
De altfel, Curtea constată că autorul excepției critică în special Normele de aplicare a
Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 , aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 512/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 11 septembrie 1998, dispoziții a căror formulare poate determina aplicarea abuzivă a textului de lege.
În conformitate cu dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nici dispozițiile unui act normativ care nu mai este în vigoare și nici normele de aplicare aprobate printr-o hotărâre a Guvernului nu pot constitui obiectul controlului de constituționalitate exercitat în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție. Astfel, în privința
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 186 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constată că acest text de lege face parte din reglementarea modului de soluționare de către organele finanțelor publice a contestațiilor formulate împotriva actelor de constatare și a dispozițiilor fiscale. Textul criticat are în vedere situația în care se constată că actul administrativ fiscal a fost greșit întocmit, contestația fiind întemeiată. În consecință, aceasta prevede că, prin decizia de soluționare a contestației, actul administrativ inițial poate fi desființat integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu respectarea întocmai a dispozițiilor deciziei.
Din acest text de lege nu rezultă însă că întocmirea noului act administrativ fiscal ar implica necondiționat efectuarea unui nou control fiscal și cu atât mai puțin șirul nesfârșit al controalelor. Oricum, efectuarea controalelor de către organele competente ale administrației financiare la agenți economici cu privire la respectarea legislației și a disciplinei financiare nu poate fi considerată ca fiind contrară principiului constituțional al libertății economice, întrucât și această libertate trebuie să se manifeste cu respectarea cadrului legal.
Prevederile art. 56, art. 135 și art. 139 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât nu vizează efectuarea controalelor fiscale, stabilirea și valorificarea rezultatelor acestora și nici procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, excepție ridicată de Societatea Comercială "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drăgănești în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 186 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor în același dosar al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.