Decizia nr. 384/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20, 21 și 22 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avirad" - S.A. din București în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin administrator și asistat de avocatul Camelia Leceanu, precum și consilierul juridic Carmen-Elena Tatu pentru partea Serviciul Român de Informații. Lipsește partea Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția poliție de ordine publică, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției, sens în care arată că textele de lege criticate nu prevăd obligația ca Serviciul Român de Informații să motiveze refuzul acordării avizului necesar fiecăruia dintre conducătorii societății pentru eliberarea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție și nici nu prevede anumite criterii pentru emiterea acestui aviz care să poată fi verificate de instanța de judecată. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare ale celui care contestă pe calea justiției acest refuz și îi sunt restrânse, fără justificare constituțională, drepturi fundamentale. De asemenea, susține că este încălcat și dreptul la muncă al celorlalți asociați ai societății de pază și protecție care au obținut avizul și este îngrădită libertatea comerțului, întrucât societatea nu își poate desfășura activitatea în lipsa acestui aviz. Conchide arătând că nu există stat de drept atât timp cât o instituție a statului poate face ceea ce dorește fără posibilitatea de a fi controlată de instanța de judecată.

Administratorul Societății Comerciale "Avirad" - S.A. din București solicită, de asemenea, admiterea excepției, arătând că textele de lege criticate produc efecte neconstituționale.

Reprezentantul Serviciului Român de Informații solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile privind nemotivarea refuzului de eliberare a avizului de către Serviciul Român de Informații sunt prevăzute de Normele metodologice din 25 iunie 2004 privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 , astfel că autorul excepției fie solicită controlul acestei hotărâri a Guvernului, fie completarea prevederilor

Legii nr. 333/2003 , ceea ce este, în ambele cazuri, inadmisibil. Mai arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

În replică, avocatul autorului excepției arată că

Legea nr. 333/2003

creează posibilitatea ca prin normele de aplicare să fie dată o asemenea interpretare textelor de lege criticate, întrucât nu are prevederi exprese în ceea ce privește obligația motivării refuzului de a elibera avizul și nici nu prevede criteriile pe baza cărora se emite acest aviz.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile exprese privind nemotivarea refuzului de emitere a avizului sunt cuprinse în normele de aplicare a

Legii nr. 333/2003 , iar nu în însuși cuprinsul legii. Astfel, consideră că în realitate autorul excepției critică o omisiune legislativă, aspect ce nu cade însă în competența instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20, 21 și 22 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Avirad" - S.A. din București în cadrul acțiunii în contencios administrativ în care a solicitat constatarea nelegalității refuzului de emitere a avizului Serviciului Român de Informații, necesar pentru emiterea licenței de funcționare a societății.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că

art. 20 din Legea nr. 333/2003 , coroborat cu prevederile normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 , sunt neconstituționale, întrucât prevăd că Serviciul Român de Informații nu va motiva refuzul de acordare a avizului necesar conducătorilor societăților de pază și protecție sau reprezentanților persoanelor juridice în vederea obținerii licenței de funcționare, în situația în care acest refuz este fundamentat pe date și informații ce privesc siguranța națională a României. Astfel, persoanele interesate și instanța judecătorească nu vor putea să cunoască motivele pentru care nu se acordă avizul și temeinicia acestora. De asemenea, consideră că refuzul de acordare a avizului împiedică dreptul asociaților de a desfășura liber o activitate comercială și aduce atingere dreptului la muncă al acestora, precum și al angajaților societății. În consecință, apreciază că dispozițiile de lege criticate aduc o restrângere nejustificată a drepturilor fundamentale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Mai arată că posibilitatea nemotivării de către Serviciul Român de Informații a refuzului de a-și acorda avizul nu este prevăzută de

Legea nr. 333/2003 , ci de normele metodologice aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 , însă acest act normativ nu poate constitui obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel că a respins excepția de neconstituționalitate cu privire la acesta ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că soluția legislativă criticată, referitoare la nemotivarea refuzului de acordare a avizului de către Serviciul Român de Informații, nu este prevăzută de

Legea nr. 333/2003 , ci de normele de aplicare a acestei legi, aprobate printr-o hotărâre a Guvernului ce nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate. În ceea ce privește

art. 20, 21 și 22 din Legea nr. 333/2003 , arată că acestea nu conțin prevederi de natură să încalce dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului consideră că niciuna dintre criticile formulate de autorul excepției nu este întemeiată. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției și de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă într-un termen rezonabil. De asemenea, arată că libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenții economici trebuie să se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili condițiile și regulile necesare asigurării libertății comerțului. În sfârșit, consideră că nu este restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20, 21 și 22 din Legea nr. 333/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările aduse prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2005

pentru modificarea lit. h) a

art. 17 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 151/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2005.

Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 20: "(1) Societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale și prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri și valori importante, în condiții de maximă siguranță a acestora, precum și protecția persoanelor.

(2) Societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, pentru cel puțin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informații poate constitui temei pentru anularea licenței de funcționare.

(3) Pentru obținerea licenței de funcționare este necesară întrunirea următoarelor condiții:

a) prezentarea regulamentului de organizare și funcționare a societății;

b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicații, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoaștere și identificare, sistemele de alarmă împotriva efracției, sistemele de cronometrare și numărare, cu centrele de supraveghere și dispeceratele, tehnica de calcul și softul utilizat, cu armamentul și alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societății, în funcție de obiectul de activitate;

c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societății și a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;

d) prezentarea notificării prin care se încunoștințează consiliul județean sau, după caz, Consiliul General al Municipiului București despre faptul că societatea va avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obținerea licenței de funcționare;

f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută activități de pază și protecție.

(4) Societățile specializate de pază și protecție pot avea unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:

a) servicii de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor, precum și servicii de consultanță în domeniu;

b) servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori importante, precum și servicii de consultanță în domeniu;

c) servicii de protecție personală specializată, denumită gardă de corp, și servicii de consultanță în domeniu.

(5) Prin servicii de pază se înțelege:

a) paza proprietății împotriva accesului neautorizat sau a ocupării abuzive;

b) paza proprietății împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum și a altor acțiuni producătoare de pagube materiale;

c) detectarea substanțelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natură care pot provoca o pagubă;

d) paza proprietății intelectuale;

e) paza mediului înconjurător;

f) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute în timpul activității de pază.

(6) Prin servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori importante se înțelege:

a) organizarea și asigurarea pazei transportului terestru, pe apă sau aerian al unor bunuri de importanță deosebită, valori sau al oricărui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumește astfel;

b) organizarea și asigurarea pazei transportului unor date și informații, indiferent de suportul pe care acestea se află și de modalitatea aleasă pentru transmitere;

c) organizarea și asigurarea, potrivit legislației în vigoare, a protejării mijloacelor de comunicații;

d) organizarea și asigurarea transportului pentru persoanele care solicită să fie transportate în condiții de maximă siguranță;

e) furnizarea către autoritățile competente a datelor despre incidentele apărute în timpul activității de transport.

(7) Prin serviciu de protecție specializată a persoanei - gardă de corp - se înțelege:

a) protejarea vieții și integrității corporale a persoanei aflate sub protecție;

b) protejarea persoanei aflate sub protecție împotriva hărțuirii, pedepsită de lege;

c) protejarea persoanei aflate sub protecție în timpul transportului;

d) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute în timpul activității de protecție.

(8) Prin serviciu de consultanță se înțelege:

a) asistență cu privire la activitățile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);

b) întocmirea de analize, evaluări și rapoarte asupra riscurilor la adresa securității persoanei, proprietății sau mediului.

(9) Conducătorul societății specializate de pază și protecție trebuie să obțină avizul inspectoratului de poliție județean sau al Direcției generale de poliție a municipiului București, după caz, în a cărei rază teritorială își are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.";

- Art. 21: "(1) Personalului din societățile specializate de pază și protecție îi este interzis să culeagă date și informații.

(2) În situația în care intră în posesia unor date și informații care vizează siguranța națională, personalul menționat la alin. (1) are obligația să informeze, de îndată, autoritățile competente cu atribuții în domeniul siguranței naționale.";

- Art. 22: "(1) Conducătorii societăților specializate de pază și protecție sunt obligați să asigure respectarea prevederilor legale și a regulamentelor proprii în organizarea și funcționarea acestei forme de pază, în angajarea, pregătirea și controlul personalului, portul uniformei și al însemnelor distinctive, precum și în dotarea cu mijloace de intervenție și apărare individuală, conform legii.

(2) Plata serviciilor de pază și protecție prestate de către societățile specializate se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii.

(3) Societățile specializate de pază și protecție au obligația de a păstra evidența contractelor în registre speciale.

(4) Societățile specializate de pază și protecție nu pot adopta însemne, uniforme, legitimații, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemănătoare sau de natură să conducă la confuzii între acestea, precum și cu cele ale autorităților publice ori ale organismelor internaționale la care România este parte.

(5) Modelul echipamentului personalului de pază și protecție se stabilește prin hotărâre a Guvernului și se inscripționează cu denumirea și sigla societății, aprobate cu ocazia acordării licenței. Pe autovehiculele din dotarea societăților specializate se inscripționează numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licență de către poliție și numerele de telefon ale societății. Montarea și folosirea de mijloace de semnalizare luminoasă sau acustică pe autovehiculele societăților de pază și protecție sunt interzise.

(6) Societățile specializate de pază și protecție se pot asocia cu societăți sau firme străine de profil, cu respectarea prevederilor legii."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 21 privind accesul liber la justiție; art. 24 privind dreptul la apărare; art. 41 privind dreptul de muncă și la protecția socială a muncii; art. 45 privind libertatea economică; art. 51 privind dreptul de petiționare; art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 privind economia, precum și art. 20 din Constituție, cu raportare la art. 2, 7 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art. 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că necesitatea avizului Serviciului Român de Informații la care se referă în exclusivitate obiecția de neconstituționalitate este prevăzută numai în alin. (2) al

art. 20 din Legea nr. 333/2003 . În acest text de lege se prevede că societățile specializate de pază și protecție pot funcționa pe baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații. Teza a doua a acestui alineat prevede posibilitatea anulării licenței de funcționare în cazul retragerii avizului Serviciului Român de Informații.

Curtea constată că acest text de lege nu prevede nicio situație în care neacordarea sau retragerea avizului Serviciului Român de Informații nu ar trebui motivată, iar motivele nu ar putea fi aduse la cunoștința părții interesate ori instanței judecătorești învestite cu soluționarea unui eventual litigiu. O asemenea prevedere există doar în Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.010 din 25 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, act normativ cu privire la care Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.