Decizia nr. 417/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 , excepție ridicată de Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006
respectă dispozițiile constituționale referitoare la garantarea dreptului la muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă niciuna din prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.212/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 , excepție ridicată de Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa" în cauza ce are ca obiect judecarea acțiunii de contencios administrativ formulate împotriva Guvernului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006
aduce atingere dreptului la muncă garantat de art. 41 alin. (1) din Constituție, "prin faptul că elimină reglementarea expresă și limitativă a cazurilor de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, lăsând libertatea acestuia să concedieze salariatul oricând, după bunul său plac, pentru motive lăsate la libera sa apreciere".
Consideră, totodată, că același text din ordonanța de urgență încalcă și prevederile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. Autorul excepției își motivează însă această susținere numai în raport de alin. (4), în sensul că modificarea art. 65 din Codul muncii nu a fost impusă de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât prin adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2006
dreptul la muncă nu a fost afectat, ci consolidat, iar măsurile prevăzute protejează salariații.
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2006
corespunde cerințelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție, fiind justificată de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, creată de necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Se mai arată că dispozițiile art. 65 din ordonanța de urgență, criticate de autorul excepției, nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41 cu privire la muncă și protecția socială a muncii.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, acestea fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, iar adoptarea ordonanței de urgență a fost justificată de motivele arătate în cuprinsul ei, referitoare la îndeplinirea angajamentelor asumate pentru armonizarea legislației naționale cu acquis-ul comunitar.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006
pentru modificarea și completarea
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.
Examinând aceste dispoziții legale, Curtea constată că ele prevăd modificarea
art. 65 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Așadar, în realitate, obiectul excepției îl constituie
art. 65 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006
pentru modificarea și completarea
- Codul muncii.
Articolul 65
din Codul muncii, în redactarea sa modificată, prevede următoarele: "(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt în neconcordanță cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind interdicția îngrădirii dreptului la muncă și a libertății alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență și alin. (6) referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență.
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:
Referitor la susținerea neconstituționalității
art. 65 din Legea nr. 53/2003 , Curtea reține că acest text face parte din capitolul V al Codului muncii "Încetarea contractului individual de muncă", secțiunea a 4-a "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului". În redactarea sa inițială, art. 65 prevedea că această formă de concediere "reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității."
Prin
Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, în forma anterioară modificării.
Noul text modificat diferă de cel anterior numai prin aceea că desființarea locului de muncă trebuie să se producă "din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului". Rezultă că acesta nu este mai puțin precis decât cel anterior, întrucât nici existența unor dificultăți economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă.
Ținând seama însă de alin. (2) al art. 65, care prevede și în actuala redactare că "Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă", condiții a căror îndeplinire poate fi cenzurată de instanța judecătorească, Curtea reține că textul de lege nu permite încetarea contractului individual de muncă din voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate corespund exigențelor prevăzute de art. 24 lit. a) din Carta socială europeană, text citat în motivarea excepției de neconstituționalitate, care menționează "dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv întemeiat".
Analizând critica de neconstituționalitate prin invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, care vizează
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 , Curtea constată că este neîntemeiată. Existența situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, prevăzută de textul constituțional, se referă la adoptarea ordonanței de urgență în integralitatea sa și, în consecință, nu se impune ca toate dispozițiile acesteia să fie determinate de situația respectivă sau să satisfacă aceeași urgență de reglementare. Or, autorul excepției critică sub acest aspect numai un singur text, și anume
art. 65 din Legea nr. 53/2003 , iar nu ordonanța de urgență în integralitatea sa.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea, prin ordonanța de urgență criticată, a prevederilor alin. (6) al art. 115 din Constituție, Curtea reține că este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziția constituțională prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, chiar dacă numai un singur articol din cuprinsul acesteia încalcă asemenea drepturi, libertăți sau îndatoriri. Or, având în vedere aspectele constatate, modificarea art. 65 din Codul muncii nu este de natură să producă astfel de efecte.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2006
pentru modificarea și completarea
- Codul muncii, excepție ridicată de Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.