Decizia nr. 385/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 23 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Are ca temei 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor
art. 145 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 22 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, excepție ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc părțile Inspectoratul Școlar Județean Tulcea și Ministerul Educației și Cercetării, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepției arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât instituie o situație inechitabilă între angajații din învățământ care contribuie cu taxe și impozite în funcție de norma lucrată, ce poate fi diferită de la o persoană la alta, dar primesc indemnizații de concediu egale, ce nu țin cont de mărimea contribuțiilor. În consecință, solicită admiterea excepției și depune la dosar o adresă a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei prin care se arată că la calculul indemnizației de concediu în instituțiile bugetare se au în vedere dispozițiile
Hotărârii Guvernului nr. 250/1992
și ale
art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 , iar nu prevederile Codului muncii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma juridică, fără privilegii sau discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.193/36/2006, Curtea de Apel Constanța Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 145 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 22 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Excepția a fost ridicată de Panait Gelep cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3.035 din 15 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 3.401/2006.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale și reglementărilor internaționale referitoare la dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, la dreptul la concediu plătit și la dreptul la salariu egal pentru muncă egală, întrucât prevăd acordarea indemnizației de concediu la nivelul salariului de bază și al sporurilor cu caracter permanent cuvenite pe perioada concediului de odihnă, fără a lua în calcul, în cazul cadrelor didactice, și drepturile salariale suplimentare realizate pentru activitatea desfășurată pe baza unei a doua norme sau cu plata cu ora. Aceste dispoziții legale sunt și discriminatorii, având în vedere că un cadru didactic care desfășoară o activitate corespunzătoare cu două norme primește indemnizație de concediu egală cu cea a altui cadru didactic care lucrează numai cu o singură normă, deși plătește contribuția la asigurările sociale în raport cu totalitatea veniturilor realizate.
Curtea de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale art. 41 din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere dreptului la muncă și la protecția socială a muncii. De asemenea, arată că dreptul la protecția socială a muncii include și concediul de odihnă plătit, care se realizează în condițiile legii. În sfârșit, consideră că în cauză se pun în discuție interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 145 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, așa cum au fost modificate prin
art. I pct. 54 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2005
privind modificarea și completarea
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată prin
Legea nr. 371/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile
art. 22 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006 și aprobată prin
Legea nr. 323/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 19 iulie 2006.
Curtea constată că
Ordonanța Guvernului nr. 3/2006
a avut aplicabilitate numai în anul 2006, la data sesizării Curții nemaifiind în vigoare. Dispozițiile art. 22 alin. (3) și (6) au fost preluate însă, într-o redactare identică, în
art. 23 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța decât asupra prevederilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, Curtea urmează a se pronunța cu privire la aceste texte de lege.
Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 145
alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003
Codul muncii: "(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.";
-
Articolul 23
alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 : "(3) La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile de care beneficiază, potrivit legii.[...]
(6) Celelalte prevederi din
Hotărârea Guvernului nr. 250/1992
privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare."
În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, și art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaților la protecția salarială a muncii, printre care și la concediul plătit. De asemenea, consideră că sunt încălcate și unele prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului. Astfel, sunt invocate dispozițiile art. 23 privind dreptul la muncă, dreptul la salariu egal pentru muncă egală și dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare, ale art. 24 privind dreptul persoanei la odihnă și recreație și ale art. 25 privind dreptul oricărui om la un nivel de trai decent.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 145 alin. (1) și (2) din Codul muncii stabilesc nivelul minim al indemnizației pentru perioada concediului de odihnă, care nu poate fi mai mic decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pe perioada respectivă, calculată pe baza mediei zilnice a veniturilor, înmulțită cu numărul zilelor de concediu.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 23 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 , Curtea constată că acestea prevăd că la stabilirea indemnizației de concediu se iau în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile de care beneficiază salariatul, potrivit legii, și că se aplică prevederile în materie ale
Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 .
Autorul excepției este nemulțumit de faptul că la calculul indemnizației de concediu nu se ia în considerare și faptul că a fost încadrat, prin cumul, cu două norme didactice, pentru care a contribuit proporțional la asigurările sociale, legea aplicându-se fără nicio diferențiere, indiferent de norma realizată.
Față de aceste critici Curtea constată că aceste reglementări nu reprezintă altceva decât o concretizare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul salariaților la concediul de odihnă plătit, drept care, ca și celelalte măsuri de protecție socială a muncii, se stabilește de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptățit să stabilească modul de calcul al valorii indemnizației de concediu cuvenite.
În acest sens, legiuitorul a prevăzut regula potrivit căreia, în caz de cumul, salariatul beneficiază de un concediu de odihnă corespunzător doar funcției de bază, iar nu și pentru funcția cumulată. În mod corelativ, indemnizația de concediu se calculează în funcție de salariul de bază și celelalte sporuri prevăzute de lege, nivelul minim fiind cel stabilit de art. 145 alin. (1) din Codul muncii. Această reglementare se aplică în mod egal tuturor salariaților, fără nici un fel de privilegiu și nicio discriminare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 145 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 23 alin. (3) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, excepție ridicată de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.