Decizia nr. 456/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400-403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca și Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 20.829/99/2006, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400-403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca și Grigore Luca cu prilejul soluționării unei cereri de ordonanță președințială pentru suspendarea executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece dau posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită fără citarea părților, iar încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. De aceea, consideră că sunt încălcate drepturile prevăzute la art. 16, 21 și 44 din Constituție.

Tribunalul Iași consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme contrare prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 400-403 din Codul de procedură civilă. Din examinarea susținerilor autorilor excepției se constată însă că aceștia critică, în realitate, numai prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac."

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate prevăd posibilitatea președintelui instanței de a dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, care poate fi dată chiar și fără citarea părților, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare a executării silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluționării pe calea ordonanței președințiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsură cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanței președințiale numai "în cazuri urgente" care justifică această procedură specială.

Dispozițiile criticate nu conțin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Curtea reține, de asemenea, că prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice. Pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției, referitoare la încălcarea dispozițiile constituționale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea reține că prevederea din art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea executării, reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept.

De altfel, asupra constituționalității prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 867 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, și prin

Decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2007, respingând excepțiile de neconstituționalitate. Argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca și Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2007.