Decizia nr. 465/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Andrei Victor din Iași în Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006) al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Dosarul fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006), Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Andrei Victor din Iași în cadrul unei acțiuni de contencios administrativ, introdusă în temeiul textului de lege criticat, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local Iași nr. 198/2000.

În motivarea excepției se susține că art. 1 din legea criticată încalcă art. 1, 11, 20 și 47 din Constituție, precum și art. 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În acest sens, autorul excepției apreciază că "este absolut legitim" să atace în contencios administrativ, "în mod preventiv", "oricând și orice act administrativ al unor autorități publice centrale sau locale, sau părți din acestea, când descoperă în acele acte normative prevederi contradictorii sau suprapuse peste alte acte normative sau potrivnice unor prevederi din Constituție", "chiar dacă nu am fost vătămat de acestea, întrucât respectarea Constituției și a legilor este obligatorie, inclusiv pentru autoritățile centrale și locale, precum și pentru autoritățile judiciare". În continuare, exprimă o serie de aprecieri personale referitoare la politica legislativă și aplicarea legislației în România. Astfel: chiar actele normative declarate constituționale de Curtea Constituțională "au încălcat și încalcă în mod continuu și esențial dreptul la muncă" prevăzut de art. 23 și 24 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; fiscalitatea exagerată aplicată de statul român "încalcă coșul de consum lunar reglementat de

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 217/2000 " și "implicit dreptul la muncă prevăzut de art. 23 din Tratatul asupra drepturilor omului, precum și dreptul la un trai decent reglementat de art. 25 din același tratat"; stabilirea incorectă a salariului minim pe economie prevăzut de "Declarația Drepturilor Omului în sensul care să acopere posibilitățile indivizilor sau familiile lor de a trăi decent și a putea plăti cheltuielile de întreținere"; autoritățile administrative și judecătorești "nu respectă această scară a valorilor omenirii impusă de Tratatul asupra Drepturilor Omului și la nivelul țării noastre de art. 1, art. 11, art. 20 și art. 47 din Constituția revizuită".

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât acceptarea teoriei "actului preventiv", care în opinia autorului excepției ar asigura transpunerea în practică a dreptului la muncă și a dreptului la un trai decent, ar echivala "cu o imixtiune a puterii judecătorești în domeniile de competență ale puterii legislative și ale puterii executive, întrucât ar permite intervenția justiției și în alte situații decât cele decurgând din excesul de putere și din încălcarea drepturilor și libertăților consacrate de Constituție, ceea ce ar aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție". De altfel, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție, instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate, "ceea ce exclude ideea invocării unor prejudicii virtuale sau abordări personale pur speculative, ca suport al actului de învestire a instanțelor judecătorești".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 638/2006 , precum și jurisprudența acesteia privind stabilirea competenței și procedurii de judecată de către legiuitor, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 554/2004

nu contravin dreptului la muncă și dreptului la un nivel de trai decent, prevăzute de art. 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ci reprezintă o valorificare a prevederilor art. 52 din Constituție, iar dispozițiile constituționale ale art. 1 nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cărora "Subiectele de sezină" sunt orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, Avocatul Poporului, Ministerul Public, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, prefectul și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim, precum și instanța, care, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate, atunci când subiect de sezină este Ministerul Public.

În opinia autorului excepției, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 "Statul român", art. 11 "Dreptul internațional și dreptul intern", art. 20 "Tratatele internaționale privind drepturile omului" și art. 47 "Nivelul de trai", precum și ale art. 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care dispun cu privire la dreptul oricărei persoane la muncă și la un nivel de trai corespunzător.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Așa cum reiese din susținerile formulate, autorul excepției apreciază că "este absolut legitim" să atace în contencios administrativ, "în mod preventiv", "oricând și orice act administrativ al unor autorități publice centrale sau locale, sau părți din acestea, când descoperă în acele acte normative prevederi contradictorii sau suprapuse peste alte acte normative sau potrivnice unor prevederi din Constituție", "chiar dacă nu am fost vătămat de acestea, întrucât respectarea Constituției și a legilor este obligatorie, inclusiv pentru autoritățile centrale și locale, precum și pentru autoritățile judiciare". În consecință, într-un dosar având ca obiect acțiunea în contencios administrativ pentru constatarea nulității Hotărârii Consiliului Local Iași nr. 198/2000 privind organizarea circulației rutiere în municipiul Iași, autorul excepției invocă neconstituționalitatea

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care dispune cu privire la "Subiectele de sezină", întrucât consideră că acest text de lege este contrar dispozițiilor menționate din Constituție și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără a arăta însă în ce constă contrarietatea.

Analizând art. 1 din legea criticată, Curtea reține că, potrivit alin. (1) și (2) ale acestuia, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, precum și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Or, autorul excepției nu se înscrie în niciuna dintre aceste ipoteze, ci a ridicat excepția de neconstituționalitate, întrucât apreciază că un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv, chiar dacă nu i-a produs vătămări.

Așa fiind, având în vedere

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevede că aceasta decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare ori dispoziții din acestea "care au legătură cu soluționarea cauzei", în caz contrar excepția fiind inadmisibilă, prezenta excepție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Această soluție se impune și pentru că, în realitate, autorul excepției nici nu formulează motive de neconstituționalitate cu privire la art. 1 din legea criticată, ci doar invocă în acest sens texte din Constituție și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și o serie de aprecieri personale referitoare la politica legislativă și aplicarea legislației în România, ceea ce contravine

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , care prevede că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

De altfel, Curtea Constituțională a constatat, prin mai multe decizii pronunțate în legătură cu textul în integralitatea sa sau cu privire la unele dintre alineatele acestuia, că

art. 1 din Legea nr. 554/2004

este constituțional. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 507 din 17 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, nr. 371 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 7 iunie 2006, și nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Andrei Victor din Iași în Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006) al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2007.