Decizia nr. 441/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 6/2007 24 ianuarie 2007 (prevederi anume) privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcț…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004
și ale
art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 , excepție ridicată de Codruța Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, arătând că stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanței judecătorești, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004
și ale
art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 , excepție ridicată de Codruța Valentina Toma în cauza ce are ca obiect pretenții pentru drepturi salariale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că pretențiile formulate pentru despăgubiri, datorită neacordării drepturilor salariale legale, au caracter civil, iar nu administrativ. Astfel, dispozițiile legale criticate care stabilesc competența de soluționare a acestor litigii în favoarea organelor administrative încalcă dreptul persoanei de acces liber la justiție, precum și dreptul de a fi judecată cauza sa de către o instanță judecătorească instituită prin lege, independentă și imparțială.
Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, iar stabilirea competenței și a regulilor de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt atribuții exclusive ale legiuitorului.
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, dar soluțiile legislative din acestea au fost preluate de
art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2007 , pe care îl consideră ca fiind constituțional, întrucât nu aduce atingere principiului liberului acces la justiție și nici dreptului părților la un proces echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004
privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, și a fost aprobată cu modificări prin
Legea nr. 76/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005, precum și ale
art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006
privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 417/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006. Curtea observă că cele două acte normative, având aplicabilitate limitată în timp - până la 31 decembrie 2004, respectiv până la 31 decembrie 2006 -, la data ridicării excepției de neconstituționalitate (5 martie 2007) nu mai erau în vigoare și astfel, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate.
Textul de lege criticat a fost preluat, în redactare identică, în
art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007
privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007. În consecință, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea acestui text de lege în vigoare, potrivit căruia:
- Art. 31 "(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarului public.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituție publică sau, după caz, cu avizul reprezentanților funcționarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii."
În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei de a fi judecată cauza sa de o instanță instituită prin lege, independentă și imparțială, în mod echitabil și într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale și reglementările internaționale invocate, Curtea constată următoarele:
Articolul 31
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2007
stabilește competența de soluționare a contestațiilor funcționarilor publici în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi acordate potrivit prevederilor acestei ordonanțe în favoarea ordonatorilor de credite.
După cum se precizează și în alin. (2) al art. 31 din ordonanța de urgență, drepturile salariale se stabilesc printr-un act administrativ al instituției la care este încadrat funcționarul public. Astfel, soluționarea contestației împotriva acestui act administrativ este dată în competența ordonatorului de credite de la instituția respectivă. Curtea reține că ordonatorul de credite este competent să soluționeze numai contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, iar nu și pretențiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a neacordării în trecut a unor drepturi salariale legale.
Soluționarea contestațiilor împotriva actului administrativ emis de către ordonatorii de credite nu constituie o procedură jurisdicțională, ci o procedură administrativă prealabilă, prevăzută în scopul soluționării mai operative a eventualelor divergențe în legătură cu stabilirea drepturilor salariale și a altor drepturi. Această procedură nu îngrădește în niciun fel exercițiul dreptului de acces liber la justiție, întrucât alin. (4) al art. 31 din ordonanța de urgență, text adoptat în aplicarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența și procedura de judecată se stabilesc numai de lege, prevede în mod expres că împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii de credite persoanele nemulțumite se pot adresa instanței de contencios administrativ. În consecință, dispozițiile criticate nu încalcă dreptul autorului excepției de a avea acces la justiție, respectând și condițiile impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în acord și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu constituie un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerințe de fond și de formă, iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanței judecătorești, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiție.
Aceste considerente de principiu își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007
privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, excepție ridicată de Codruța Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.