Decizia nr. 452/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 700 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Ceaușu în Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 293/2006, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 700 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Ceaușu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine art. 46 din Constituție, întrucât termenul de 6 luni este de natură să deturneze rolul instituției moștenirii, ca mod principal de dobândire a proprietății. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 700 din Codul civil sunt în flagrantă contradicție cu litera și spiritul actualei Constituții, care garantează proprietatea atât în ceea ce privește regimul ei de transmisibilitate, cât și din perspectiva protecției prin mijloace procedurale.

Judecătoria Sighișoara consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate prin

Decizia nr. 138/2000 , prilej cu care Curtea Constituțională a statuat că nu contravine prevederilor Legii fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și nu contravin prevederilor art. 46 din Constituție. Referitor la prevederile art. 154 alin. (1) din Constituție, apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 700 din Codul civil, potrivit cărora "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

În cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni socotit de la data când a luat sfârșit împiedicarea."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 46, potrivit cărora dreptul la moștenire este garantat, și în art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile

art. 46 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 4 octombrie 2000, Curtea a reținut că "dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opțiune succesorală, iar nu însuși dreptul la moștenire, care este garantat prin art. 46 din Constituție".

De asemenea, Curtea a constatat că "în reglementarea dată de Codul civil moștenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morții celui care lasă moștenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular.

Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deși operează de la decesul celui care lasă moștenirea, nu este nici definitivă și nici obligatorie. De aceea succesibilul are un drept de opțiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și, pe de altă parte, desființarea acestui titlu prin renunțare la succesiune. Acest drept de opțiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuși dreptul la moștenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescripției extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripție extinctivă constituie o materie care intră, desigur, în competența legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opțiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin

Decretul nr. 73/1954

a constituit opțiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real și pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripție extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moștenire consfințit prin art. 42 din Constituție".

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituție, care reglementează conflictul temporal dintre Legea fundamentală și celelalte acte normative în vigoare la data adoptării sale, iar nu conflictele temporale survenite între diverse acte normative, Curtea constată că invocarea acestui text constituțional nu are relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 700 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Ceaușu în Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2007.