Decizia nr. 462/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 25, art. 38 și

art. 74 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Fane Ion Boroș în dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 și nr. 589/4/2007 ale Judecătoriei Sectorului 4 București Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 279D/2007, nr. 280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr. 352D/2007, nr. 353D/2007, nr. 354D/2007, nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 și nr. 375D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorului excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr. 352D/2007, nr. 353D/2007, nr. 354D/2007, nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 și nr. 375D/2007 la Dosarul nr. 279D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia și depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 14 februarie 2007, 21 februarie 2007, 15 februarie 2007 și 16 februarie 2007, pronunțate în Dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 și nr. 589/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (9) și art. 74 alin. (7), respectiv art. 25, art. 38 și

art. 74 în integralitatea lor, din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Fane Ion Boroș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum și ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, pe de o parte, art. 38 alin. (9) suprimă dreptul convențional invocat, iar, pe de altă parte, art. 74 alin. (7) permite punerea în executare a unor hotărâri administrative și disciplinare, care sunt supuse unor căi de atac și care, în mod firesc, pot fi schimbate. Or, de vreme ce sancțiunea disciplinară a fost executată înainte de a fi supusă cenzurii în fața instanței de judecată, aceasta din urmă este obligată să mențină soluția inițială.

De asemenea, nu poate formula recurs împotriva unei încheieri cu scopul de a îndrepta eventualele vicii de procedură și este privat de dreptul de a fi asistat de un avocat.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece condamnații au dreptul de a formula contestație împotriva soluțiilor pronunțate de judecătorul delegat, având așadar o cale de atac, fiind respectate atât prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție, cât și cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De altfel, ar fi excesiv ca, după ce au fost verificate de judecătorul delegat și de instanță, măsurile luate de administrația locului de detenție să fie cenzurate și pe calea recursului.

De asemenea, cât privește

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , se arată că aceste prevederi nu împiedică cu nimic instanța de judecată să aprecieze asupra temeiniciei și legalității hotărârii de sancționare a petentului condamnat.

În sfârșit, nu se încalcă nici dreptul la apărare, deoarece procedura desfășurată în fața judecătorului delegat nu se poate confunda cu procedura de judecată specifică noțiunii de proces.

De asemenea, aceeași instanță, dar în complet diferit, opinează că, în ce privește dispozițiile

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la liberul acces la justiție, deoarece textele legale criticate lipsesc de finalitate practică dreptul persoanei de a se adresa organelor puterii judecătorești în scopul examinării legalității și temeiniciei unei sancțiuni disciplinare. Or, în cazul în care judecătorul delegat ori instanța de judecată admite o plângere/contestație privind o sancțiune din cele prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din lege, recunoașterea nevinovăției petentului este pur formală, întrucât acesta a executat deja sancțiunea aplicată.

De asemenea, dispozițiile

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

contravin și principiului prezumției de nevinovăție ce trebuie să guverneze orice cauză cu care este învestit un judecător ori o instanță, indiferent de forma de răspundere juridică supusă analizei.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărârii de sancționare asigură posibilitatea tuturor părților de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează procesul echitabil și liberul acces la justiție, în deplină concordanță cu prevederile art. 21 din Constituție. Mai mult, dispozițiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, fără ca astfel de reguli să aducă atingere dreptului la un proces echitabil.

În sfârșit, dispozițiile legale criticate nu sunt contrare principiului referitor la prezumția de nevinovăție, deoarece aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu implică pronunțarea instanței asupra fondului procesului penal, adică și asupra vinovăției inculpatului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 -Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, ale art. 38 - Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate și ale art. 74 - Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, toate din

Legea nr. 275/2006 , publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 25: "(1) Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

(2) Împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoștință de regimul de executare a pedepsei stabilit.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(5) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.

(6) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(7) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă.";

- Art. 38: "(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.

(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.

(7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(8) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(9) Hotărârea judecătoriei este definitivă.";

- Art. 74: "(1) Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.

(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(5) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(6) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nemulțumirea autorului izvorăște din împrejurarea că, în opinia sa, dispozițiile legale criticate îngrădesc liberul acces la justiție, afectează dreptul la apărare și principiul prezumției de nevinovăție.

După cum se poate observa, prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate, la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate și la plângerea împotriva comisiei de disciplină. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Curtea constată că

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

se referă la măsurile disciplinare și la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferențe, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuție principiul referitor la prezumția de nevinovăție.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, deoarece condamnatul are, atât în acord cu art. 21 din Constituție, cât și cu art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia "Pilla contra Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfințit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, urmare unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25, art. 38 și

art. 74 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Fane Ion Boroș în Dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 și nr. 589/4/2007 ale Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2007.