Acordul din 7 octombrie 2006

Domeniul general de aplicare

Prezentul acord se aplică plăților de dobânzi (așa cum sunt definite la art. 6 din prezentul acord) efectuate de către un agent plătitor (așa cum este definit la art. 5 din prezentul acord), stabilit în Insulele Cayman, către beneficiari efectivi (așa cum sunt definiți la art. 3 din prezentul acord) care sunt persoane fizice rezidente în România.

Domeniul de aplicare a prezentului acord se limitează la impunerea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi la creanțe, excluzând, între altele, aspectele legate de impunerea pensiilor sau a beneficiilor din asigurări.

Raportarea informațiilor de către agenții plătitori

În cazul în care un agent plătitor stabilit în Insulele Cayman efectuează plăți de dobânzi, așa cum sunt definite la art. 6 din prezentul acord, către beneficiari efectivi, în sensul art. 3 din prezentul acord, rezidenți în România, agentul plătitor raportează autorității competente din Insulele Cayman:

a) identitatea și rezidența beneficiarului efectiv stabilit în conformitate cu art. 4 din prezentul acord;

b) numele și adresa agentului plătitor;

c) numărul contului beneficiarului efectiv sau, atunci când nu există, identificarea creanței ce a dat naștere dobânzii;

d) informații referitoare la plata dobânzii specificate la art. 6 alin. (1) din prezentul acord; cu toate acestea, Insulele Cayman pot limita volumul minim de informații referitoare la plata dobânzii, pe care agentul plătitor urmează să le raporteze la valoarea totală a dobânzii sau a venitului și la valoarea totală a încasărilor din vânzări, răscumpărări sau restituiri.

În termen de 6 luni de la încheierea anului calendaristic, autoritatea competentă din Insulele Cayman comunică autorității competente din România, în mod automat, informațiile menționate la alin. (1) lit. a)-d) al prezentului articol, pentru toate plățile de dobânzi efectuate în cursul anului respectiv.

Definiția beneficiarului efectiv

În sensul prezentului acord, beneficiar efectiv înseamnă orice persoană fizică care primește o plată de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, dacă respectiva persoană nu poate dovedi că plata nu a fost primită sau garantată pentru beneficiul său propriu. O persoană nu este considerată a fi beneficiar efectiv în cazul în care:

a) acționează ca un agent plătitor în înțelesul art. 5 din prezentul acord;

b) acționează în numele unei persoane juridice o entitate care este impozitată pe profit conform regimului general de impozitare a activităților economice, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în conformitate cu

Directiva 85/611/CEE

a Consiliului sau o întreprindere echivalentă de plasament colectiv în valori mobiliare stabilită în Insulele Cayman ori o entitate la care se face referire în art. 5 alin. (2) din prezentul acord și care, în cel din urmă caz menționat, dezvăluie numele și adresa acelei entități agentului economic care efectuează plata dobânzii, iar acesta din urmă comunică aceste informații autorității competente a părții contractante în care este stabilit;

c) acționează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul efectiv și dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui beneficiar efectiv.

În cazul în care un agent plătitor dispune de informații care sugerează că persoana fizică care primește o plată de dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată poate să nu fie beneficiarul efectiv și în care nu se aplică dispozițiile alin. (1) lit. a) sau ale alin. (1) lit. b) ale prezentului articol, acesta ia măsurile rezonabile pentru a stabili identitatea beneficiarului efectiv. Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, el consideră persoana fizică în discuție drept beneficiar efectiv.

Identitatea și rezidența beneficiarilor efectivi

Insulele Cayman adoptă și asigură, pe teritoriul lor, aplicarea procedurilor necesare pentru a permite agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi și rezidența acestora în sensul prezentului acord. Aceste proceduri vor respecta standardele minime prevăzute la alin. (2) și (3) ale prezentului articol.

Agentul plătitor stabilește identitatea beneficiarului efectiv pe bază de standarde minime, care diferă în funcție de raporturile ce se stabilesc între agentul plătitor și beneficiarul dobânzii, după cum urmează:

a) pentru raporturile contractuale stabilite înainte de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabilește identitatea beneficiarului efectiv, constând în numele și adresa acestuia, prin utilizarea informațiilor de care dispune, în special conform legislației în vigoare în Insulele Cayman, referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;

b) pentru raporturile contractuale stabilite sau pentru tranzacțiile efectuate în absența unor raporturi contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabilește identitatea beneficiarului efectiv, constând în numele, adresa și, dacă există, numărul de identificare fiscală alocat de către statul membru de rezidență în scopuri fiscale; aceste detalii se stabilesc pe baza pașaportului sau a cărții de identitate oficiale prezentate de beneficiarul efectiv; dacă adresa nu apare nici în pașaport, nici în cartea de identitate oficială, ea se stabilește pe baza oricărui alt document de identitate prezentat de beneficiarul efectiv; dacă numărul de identificare fiscală nu este menționat în pașaport, în cartea de identitate oficială sau în oricare alt document de identitate, între care poate fi inclus și certificatul de rezidență fiscală, prezentat de beneficiarul efectiv, identitatea se va completa prin menționarea datei și a locului nașterii stabilite pe baza pașaportului sau a cărții de identitate oficiale.

Agentul plătitor stabilește rezidența beneficiarului pe bază de standarde minime care diferă în funcție de raporturile stabilite între agentul plătitor și beneficiarul dobânzii. Cu respectarea condițiilor prevăzute mai jos, se consideră că rezidența se află în țara în care beneficiarul efectiv își are adresa permanentă:

a) pentru raporturile contractuale stabilite înainte de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabilește rezidența beneficiarului efectiv pe baza informațiilor puse la dispoziția sa, în special conform legislației în vigoare în Insulele Cayman, referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;

b) pentru raporturile contractuale stabilite sau tranzacțiile efectuate în absența unor relații contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabilește rezidența beneficiarului efectiv pe baza adresei menționate în pașaport, în cartea de identitate oficială sau, dacă este necesar, în baza oricărui alt document de identitate prezentat de beneficiarul efectiv și în concordanță cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă un pașaport sau o carte de identitate oficială emisă de un stat membru, care declară ele însele că sunt rezidente într-o țară terță, rezidența se stabilește prin intermediul unui certificat de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a țării terțe în care persoana fizică declară că este rezidentă; în cazul neprezentării unui astfel de certificat, se consideră că țara de rezidență este statul membru care a emis pașaportul sau orice alt document de identitate oficial.

Definiția agentului plătitor

În sensul prezentului acord, agent plătitor înseamnă orice agent economic care plătește dobândă sau garantează plata dobânzii în beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă agentul este debitorul creanței care produce dobândă sau agentul însărcinat cu plata dobânzii ori cu garantarea plății de către debitor sau de către beneficiarul efectiv.

Orice entitate stabilită într-una dintre părțile contractante, căreia i se plătește sau i se garantează plata dobânzii în beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, este, de asemenea, considerată agent plătitor la data plății sau a garantării plății. Prezenta dispoziție nu se aplică dacă agentul economic are motiv să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:

a) este o persoană juridică, cu excepția acelor persoane juridice prevăzute la alin. (5) al prezentului articol; sau

b) profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general de impozitare a activităților economice; sau

c) este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare recunoscut în conformitate cu

Directiva 85/611/CEE

a Consiliului sau o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită de Insulele Cayman.

Un agent economic stabilit în Insulele Cayman, care plătește dobânda sau garantează plata dobânzii unei astfel de entități stabilite în cealaltă parte contractantă și care este considerat agent plătitor în temeiul prezentului alineat, comunică numele și adresa entității și valoarea totală a dobânzii plătite sau garantate entității autorității competente a părții contractante în care este stabilit, care transmite mai departe aceste informații autorității competente din partea contractantă în care este stabilită entitatea.

Entitatea menționată la alin. (2) al prezentului articol poate, cu toate acestea, să opteze pentru a fi tratată, în scopul aplicării prezentului acord, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau ca o întreprindere echivalentă precizată la lit. c) a alin. (2). Exercitarea acestei opțiuni presupune eliberarea unui certificat de către partea contractantă în care este stabilită entitatea și prezentarea acestuia de către respectiva entitate a agentului economic. Fiecare parte contractantă stabilește normele metodologice privind această opțiune pentru entitățile stabilite pe teritoriul său.

În cazul în care agentul economic și entitatea menționată la alin. (2) din prezentul articol sunt stabiliți în aceeași parte contractantă, acea parte contractantă ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea respectă dispozițiile prezentului acord atunci când aceasta acționează ca agent plătitor.

Persoanele juridice exceptate de la prevederile lit. a) a alin. (2) al prezentului articol sunt:

a) în Finlanda, avoin yhtio (Ay) și kommandiittiyhtio (Ky)/oppet bolag și kommanditbolag;

b) în Suedia: handelsbolag (HB) și kommanditbolag (KB).

Definiția plății de dobândă

În sensul prezentului acord, plata de dobândă înseamnă:

a) dobânda plătită sau creditată în cont, aferentă creanțelor de orice natură, indiferent că sunt sau nu garantate de o ipotecă și indiferent că poartă sau nu un drept de participare la profiturile debitorului și, în special, veniturile din titluri de stat și venituri din obligațiuni sau alte instrumente, incluzând bonusuri și premii atașate acestor titluri, obligațiuni sau instrumente; penalitățile de întârziere nu se consideră plăți de dobânzi;

b) dobânda acumulată sau capitalizată la data vânzării, răscumpărării sau rambursării creanțelor menționate la lit. a);

c) venitul provenit din plățile de dobânzi, direct sau prin intermediul unei entități la care se face referire la art. 5 alin. (2) din prezentul acord, distribuit de:

(i) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în conformitate cu

Directiva 85/611/CEE

a Consiliului; sau

(îi) o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în Insulele Cayman;

(iii) entități care se califică pentru opțiunea prevăzută la art. 5 alin. (3) din prezentul acord;

(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene în temeiul art. 299 al acestui tratat și în afara Insulelor Cayman;

d) venitul realizat din vânzarea, rambursarea sau răscumpărarea părților sociale ori unităților din capitalul următoarelor întreprinderi și entități, dacă acestea investesc, direct sau indirect, prin intermediul altor întreprinderi de plasament colectiv ori entități menționate mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creanțe, astfel cum se prevede la lit. a):

(i) un organism de plasament colectiv autorizat în conformitate cu

Directiva 85/611/CEE

a Consiliului; sau

(îi) o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în Insulele Cayman;

(iii) entități care se califică pentru opțiunea prevăzută la art. 5 alin. (3) din prezentul acord;

(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene în temeiul art. 299 al acestui tratat și în afara Insulelor Cayman.

Cu toate acestea, părțile contractante au opțiunea de a include venitul menționat la lit. d) a prezentului alineat în definiția dobânzii doar în măsura în care aceste venituri corespund câștigurilor ce provin direct sau indirect din plăți de dobânzi în înțelesul lit. a) și b) ale prezentului alineat.

În ceea ce privește alin. (1) lit. c) și d) al prezentului articol, în cazul în care un agent plătitor nu dispune de nicio informație cu privire la proporția veniturilor ce provin din plăți de dobânzi, valoarea totală a venitului se consideră ca plată de dobândă.

În ceea ce privește alin. (1) lit. d) al prezentului articol, atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informație privind procentul activelor investite în creanțe sau în părți sociale ori în unități, așa cum sunt definite de respectivul alineat, acest procent este considerat a fi peste 40%. În cazul în care agentul plătitor nu poate determina valoarea venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind corespunzător încasărilor în urma vânzării, rambursării sau răscumpărării părților ori unităților.

În cazul în care dobânda, așa cum este definită la alin. (1) al prezentului articol, este plătită sau creditată într-un cont deținut de o entitate dintre cele menționate la art. 5 alin. (2) din prezentul acord, această entitate nefiind beneficiara opțiunii prevăzute la art. 5 alin. (3) din prezentul acord, dobânda se consideră ca plată de dobândă de către respectiva entitate.

În ceea ce privește prevederile alin. (1) lit. b) și d) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opțiunea de a obliga agenți plătitori de pe teritoriul său să anualizeze dobânda pentru o perioadă de cel mult un an și să trateze aceste dobânzi anualizate ca plată de dobândă, chiar dacă în decursul acestei perioade nu a intervenit nicio vânzare, răscumpărare sau rambursare.

Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c) și d) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opțiunea de a exclude din definiția plății dobânzii orice venit menționat de aceste dispoziții, provenind de la întreprinderi sau entități stabilite pe teritoriul său, în cazul în care investiția acestor entități în creanțele menționate la alin. (1) lit. a) al prezentului articol nu depășește 15% din activele lor. În mod corespunzător, prin derogare de la prevederile alin. (4) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opțiunea de a exclude din definiția plății dobânzii, așa cum este definită la alin. (1) al prezentului articol, dobânda plătită sau creditată într-un cont al unei entități dintre cele menționate la art. 5 alin. (2) al prezentului acord, această entitate nefiind beneficiara opțiunii prevăzute la art. 5 alin. (3) din prezentul acord și fiind stabilită pe teritoriul său, în cazul în care investiția acestei entități în creanțele menționate la alin. (1) lit. a) al prezentului articol nu depășește 15% din activele sale.

Exercitarea acestei opțiuni de către o parte contractantă este opozabilă celeilalte părți contractante.

Începând cu 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la alin. (1) lit. d) și la alin. (3) ale prezentului articol va fi de 25%.

Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) și la alin. (6) ale prezentului articol sunt stabilite în funcție de politica de investiții, așa cum este definită în regulile de finanțare sau în documentele constitutive de întreprinderile sau entitățile respective, iar în lipsa acestora, în funcție de componența reală a activelor acestor întreprinderi sau entități.

Dispoziții tranzitorii privind titlurile de creanță negociabile

Pe parcursul perioadei de tranziție menționate la art. 10 alin. (2) din directivă, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010, obligațiunile naționale și internaționale și alte titluri de creanță negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele originale de emisiune au fost aprobate înainte de această dată de către autoritățile competente în înțelesul Directivei 80/390/CEE a Consiliului, ori de către autoritățile responsabile din țările terțe, nu se consideră creanțe în înțelesul art. 6 alin. (1) lit. a) din prezentul acord, cu condiția să nu se mai efectueze alte emisiuni ale acestor titluri de creanță negociabile ulterior datei de 1 martie 2002. Cu toate acestea, în cazul în care perioada de tranziție se prelungește după 31 decembrie 2010, dispozițiile prezentului articol continuă să se aplice doar în ceea ce privește titlurile de creanță negociabile:

- care conțin clauzele de reîntregire a sumei brute și de rambursare anticipată;

- în cazul cărora agentul plătitor este stabilit într-o parte contractantă care aplică impozitul reținut și acel agent plătitor plătește dobânda sau garantează dobânda în beneficiul imediat al unui beneficiar efectiv rezident în cealaltă parte contractantă.

Dacă după 1 martie 2002 inclusiv se efectuează o altă emisiune pentru titlurile de creanțe negociabile menționate mai sus, emise de un guvern sau de o entitate asimilată care acționează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut printr-un tratat internațional, așa cum este definită în anexa la prezentul acord, întreaga emisiune de titluri, constând din emisiunea inițială și din oricare altă emisiune ulterioară, este considerată a fi o creanță în înțelesul art. 6 alin. (1) lit. a) din prezentul acord.

Dacă după 1 martie 2002 inclusiv un alt emitent neprevăzut la cel de-al doilea paragraf efectuează o altă emisiune pentru titlurile de creanțe negociabile menționate mai sus, această emisiune este considerată a fi o creanță în înțelesul art. 6 alin. (1) lit. a) din prezentul acord.

Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică părțile contractante să impună veniturile obținute din titlurile de creanță negociabile menționate la alin. (1), în conformitate cu legislația lor națională.

Confidențialitatea

Se păstrează confidențialitatea tuturor informațiilor furnizate și primite de către autoritatea competentă a unei părți contractante.

Informațiile furnizate autorității competente a unei părți contractante nu pot fi utilizate în niciun alt scop decât cel de impozitare directă fără consimțământul prealabil al celeilalte părți contractante.

Informațiile furnizate sunt dezvăluite numai persoanelor sau autorităților implicate în impozitarea directă și sunt utilizate de aceste persoane sau autorități numai în aceste scopuri sau în scopuri de supraveghere, inclusiv în soluționarea oricărei contestații. În aceste scopuri, informațiile pot fi dezvăluite în ședințele publice ale instanțelor judecătorești sau în celelalte proceduri judiciare.

În cazul în care autoritatea competentă a unei părți contractante consideră că informațiile pe care le-a primit de la autoritatea competentă a celeilalte părți contractante pot fi utile autorității competente a unui terț stat membru, poate transmite aceste informații autorității competente a acestui terț stat, cu acordul autorității competente ce a furnizat informațiile.

Denunțarea acordului

Prezentul acord rămâne în vigoare până la data la care este denunțat de către una dintre părțile contractante.

Oricare dintre părțile contractante poate denunța acordul prin transmiterea unei notificări de denunțare celeilalte părți contractante în care se precizează împrejurările ce au condus la această notificare. Într-un asemenea caz, acordul încetează să mai producă efecte în termen de 12 luni de la transmiterea notificării.

Aplicarea și suspendarea aplicării

Sub rezerva procedurii de soluționare amiabilă prevăzute la art. 8 din prezentul acord, aplicarea prezentului acord sau a unor părți ale acestuia poate fi suspendată de oricare dintre părțile contractante, suspendarea intrând în vigoare de îndată prin notificarea către cealaltă parte a împrejurărilor ce au condus la notificare, în cazul în care directiva încetează să se mai aplice, temporar sau definitiv, în conformitate cu dreptul Comunității Europene, ori în cazul în care un stat membru suspendă aplicarea legislației de punere în aplicare a acesteia. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce împrejurările ce au condus la suspendare nu mai sunt valabile.

Sub rezerva procedurii de soluționare amiabilă prevăzute la art. 8 din prezentul acord, oricare dintre părțile contractante poate suspenda aplicarea prezentului acord prin notificarea către cealaltă parte a împrejurărilor ce au condus la o asemenea notificare, în cazul în care una dintre țările sau teritoriile terțe menționate la art. 17 alin. (2) din directivă încetează ulterior să aplice măsurile menționate de respectiva dispoziție. Suspendarea aplicării are loc nu mai devreme de două luni de la notificare. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce măsurile sunt reintroduse de către țara sau teritoriul terț în cauză.