Decizia nr. 466/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspund, personal, autoarea excepției, precum și partea Ionel Grigoroiu. Partea Irina-Alice Holdevici este reprezentată prin avocat Mariana Negru. Lipsesc celelalte părți. Cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare în cauză, magistratul-asistent referă că citația comunicată părții Daniel Grădinaru la Judecătoria Sectorului 4 București unde, potrivit datelor din dosarul instanței de judecată, precum și citării efectuate de aceasta, figurează ca judecător, a fost restituită cu mențiunea "judecătorul Daniel Grădinaru nu mai este angajatul Judecătoriei Sectorului 4". Totodată, se arată că la dosar nu a fost depusă nicio petiție referitoare la schimbarea adresei unde poate fi citată partea în cauză.

Având cuvântul cu privire la acest incident procedural, autoarea excepției apreciază că procedura de citare nu este legal îndeplinită și că nu are cunoștință unde poate fi citată partea. Arată că ar trebui întreprinse demersuri pentru aflarea adresei acesteia, precum și faptul că ar putea să solicite informații de la Judecătoria Sectorului 4 cu privire la noul loc de muncă al părții. Totodată, solicită un termen pentru pregătirea apărării, față de faptul că punctul de vedere al Guvernului a fost depus la dosar doar cu două zile în urmă.

Avocatul părții Irina-Alice Holdevici lasă la aprecierea Curții incidentul procedural relevat, precum și cererea de amânare a cauzei.

Partea Ionel Grigoroiu lasă la aprecierea Curții aspectele în discuție.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, arătând că este obligația procedurală a părții să înștiințeze instanța cu privire la orice schimbare a adresei unde poate fi citată. Referitor la cererea de amânare a cauzei, solicită respingerea acesteia, arătând că formularea unei apărări față de punctul de vedere exprimat de Guvern, care nu este determinant în cauză, nu este un motiv temeinic de amânare.

Curtea, deliberând, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, respinge cererea de amânare a cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având cuvântul pe fond, Rodica-Smaranda Vulcănescu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. Referitor la punctele de vedere exprimate în cauză de instanță, Avocatul Poporului și Guvern, se apreciază că niciuna dintre autoritățile menționate nu a analizat critica referitoare la încălcarea, prin textul de lege ce face obiectul excepției, a principiului separației puterilor în stat, ceea ce, în opinia sa, determină nulitatea punctelor de vedere. Expune pe larg motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond și formulează o serie de critici referitoare la punctele de vedere exprimate în cauză de aceleași autorități. Depune concluzii scrise în acest sens, precum și un set de acte.

Avocatul Mariana Negru solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în concordanță cu prevederile constituționale invocate, precum și faptul că acest text nu are legătură directă cu cauza.

Partea Ionel Grigoroiu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând, totodată, că procesul în care a fost invocată aceasta durează de o lungă perioadă de timp.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

În replică, Rodica-Smaranda Vulcănescu arată că nu este vorba de o tergiversare a cauzei, durata procesului fiind determinată de excepțiile de tardivitate invocate în cursul acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că neconstituționalitatea

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

constă în aceea că, "în timp ce

Legea nr. 51/1991

prevede proceduri judiciare conform dispozițiilor art. 13, în care sunt implicați procurori anume desemnați de procurorul general al României, [...] modul de apărare al cetățeanului care se consideră lezat este redus la o sesizare a Parlamentului [...]", încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat, egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor și a libertăților fundamentale și liberul acces la justiție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că "textul

art. 16 alin. (3) din Legea nr. 51/1991

[...] nu contravine dispozițiilor constituționale la care face referire petenta".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu este de natură să încalce suveranitatea statului român, separația puterilor în stat, libertatea persoanei, liberul acces la justiție sau principiul egalității în drepturi, precum și faptul că partea care se consideră lezată are dreptul de a se adresa organelor competente pentru tragerea la răspundere penală a celor vinovați.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate "nu conțin interdicții care să oprească părțile de a se adresa instanțelor judecătorești" și, totodată, "nu impietează cu nimic asupra drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. 3: "Cetățeanul care se consideră lezat în drepturile sau libertățile sale prin folosirea mijloacelor prevăzute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale Parlamentului."

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separației puterilor în stat, ale art. 2 alin. (2), potrivit cărora niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și criteriile acesteia, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor și libertăților fundamentale, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 23 referitoare la libertatea individuală.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea reține că

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

stabilește posibilitatea cetățeanului care se consideră lezat în drepturile sau libertățile sale prin folosirea mijloacelor de obținere a informațiilor necesare siguranței naționale de a sesiza oricare dintre comisiile permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale Parlamentului. Această posibilitate constituie o garanție suplimentară prevăzută de legiuitor în vederea asigurării siguranței cetățeanului, având în vedere importanța acestei valori într-un stat de drept, democratic, în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 23 alin. (1), potrivit cărora "Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile", iar nu o încălcare a prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției.

Astfel, textul de lege criticat nu îngrădește cu nimic posibilitatea cetățenilor de a beneficia de toate drepturile și libertățile consacrate de Constituție și alte legi, în concordanță cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală.

De asemenea,

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

nu aduce nicio atingere principiului separației puterilor în stat și nu limitează în niciun mod liberul acces la justiție al persoanelor interesate, acestea având deplina libertate de a se adresa organelor competente pentru tragerea la răspundere a celor care, prin mijloacele de obținere a informațiilor necesare siguranței naționale, le-au lezat drepturile sau libertățile fundamentale, viața particulară, onoarea ori reputația.

În sfârșit, prevederile legale ce fac obiectul excepției nu instituie niciun privilegiu sau discriminare în raport de criteriile egalității în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, fiind aplicabile tuturor cetățenilor care se consideră lezați prin folosirea mijloacelor menționate, în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 16.

În ceea ce privește invocarea art. 2 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, Curtea constată că acesta nu are incidență în cauză, întrucât textul de lege criticat nu vizează în niciun mod problema exercitării suveranității naționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 2.659/2004, (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2007.