Convenția din 9 decembrie 1994

Articolul 1

Definitii

În sensul prezentei conventii:

a) prin personal al Natiunilor Unite se înțelege:

(i) persoanele angajate sau desfășurate de către secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, în calitate de membri ai componentelor militare, de politie sau civile ale unei operațiuni a Natiunilor Unite;

(îi) alti functionari sau experti în misiune ai Organizației Natiunilor Unite sau ai instituțiilor specializate, sau ai Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, prezenți în calitate oficiala în zona în care are loc o operațiune a Natiunilor Unite;

b) prin personal asociat se înțelege:

(i) persoanele desemnate de către un guvern sau de către o organizație interguvernamentala, cu acordul institutiei competente a Organizației Natiunilor Unite;

(îi) persoanele angajate de către secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, de către o institutie specializata sau de către Agentia Internationala pentru Energie Atomica;

(iii) persoanele desfășurate de către o organizație sau o institutie neguvernamentala umanitara, în virtutea unui acord cu secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, cu o institutie specializata sau cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica, pentru a desfășura activități în sprijinul executarii mandatului unei operațiuni a Natiunilor Unite;

c) prin operațiune a Natiunilor Unite se înțelege o operațiune stabilita de către institutia competența a Natiunilor Unite în conformitate cu Carta Natiunilor Unite și sub autoritatea și controlul Natiunilor Unite:

(i) în cazul în care operațiunea vizeaza menținerea sau restabilirea pacii și securitatii internationale; sau

(îi) în cazul în care consiliul de securitate sau adunarea generală a declarat, în sensul prezentei conventii, ca exista un risc excepțional pentru securitatea personalului participant la operațiune;

d) prin stat gazda se înțelege statul pe al cărui teritoriu are loc o operațiune a Natiunilor Unite;

e) prin stat de tranzit se înțelege statul, altul decat statul gazda, pe teritoriul caruia personalul Natiunilor Unite și cel asociat sau echipamentul lor se gasesc în tranzit sau sunt temporar prezente în cadrul unei operațiuni a Natiunilor Unite.

Articolul 2

Domeniul aplicarii

1. Prezenta convenție se aplică personalului Natiunilor Unite și celui asociat, precum și operațiunilor Natiunilor Unite, asa cum sunt definite în art. 1.

2. Aceasta convenție nu se va aplica unei operațiuni a Natiunilor Unite, autorizata de către Consiliul de Securitate ca actiune coercitiva în virtutea cap. VII al Cartei Natiunilor Unite, în cadrul careia personalul participa în calitate de combatant împotriva unor forte armate organizate și careia i se aplică prevederile dreptului conflictelor armate internationale.

Articolul 3

Identificarea

1. Componentele militare și de politie ale unei operațiuni a Natiunilor Unite, precum și vehiculele, navele și aeronavele lor trebuie să poarte un semn distinctiv de identificare. Restul personalului, precum și alte vehicule, nave și aeronave, utilizate în cadrul operațiunilor Natiunilor Unite, trebuie să poarte semne de identificare adecvate, exceptand cazurile în care s-a decis altfel de către secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

2. Fiecare membru al personalului Natiunilor Unite și al celui asociat trebuie să poarte asupra lui documente de identificare adecvate.

Articolul 4

Acorduri privind statutul operațiunii

Statul gazda și Natiunile Unite vor incheia în cel mai scurt timp posibil un acord privind statutul operațiunii Natiunilor Unite și al intregului personal angajat în operațiune, cuprinzand, în special, prevederi referitoare la privilegiile și imunitatile componentelor militare și de politie ale operațiunii.

Articolul 5

Tranzit

Statul de tranzit va facilita tranzitul liber al personalului Natiunilor Unite și al celui asociat, precum și al echipamentului lor, către și dinspre statul gazda.

Articolul 6

Respectarea legilor și regulamentelor

1. Fără a aduce atingere privilegiilor și imunitatilor de care poate beneficia sau cerințelor functiunilor sale, personalul Natiunilor Unite și cel asociat:

a) va respecta legile și regulamentele statului gazda și statului de tranzit; și

b) se va abtine de la orice actiune sau activitate incompatibila cu caracterul impartial și international al functiunilor lor.

2. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va adopta toate masurile necesare pentru a asigura respectarea acestor obligații.

Articolul 7

Obligația de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite și a personalului asociat

1. Personalul Natiunilor Unite și cel asociat, echipamentele și localurile lor nu trebuie să devina obiectul vreunui atac sau al oricarei acțiuni care ar putea să-i impiedice în indeplinirea mandatului.

2. Statele părți vor adopta toate masurile necesare pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite și a celui asociat. Statele părți vor adopta, în special, toate masurile necesare pentru a proteja personalul Natiunilor Unite și pe cel asociat, desfășurat pe teritoriile lor împotriva infracțiunilor prevăzute în art. 9.

3. Statele părți vor coopera cu Organizația Natiunilor Unite și, dacă este cazul, cu alte state părți, în vederea aplicarii prezentei conventii, în special de fiecare data când statul gazda nu este în măsura sa adopte masurile necesare.

Articolul 8

Obligația de a elibera sau de a preda organizației personalul Natiunilor Unite și pe cel asociat, capturat sau retinut

Exceptand dispozitiile contrare ale unui eventual acord asupra statutului fortelor implicate în operațiune, dacă membri ai personalului Natiunilor Unite sau ai celui asociat sunt capturati sau detinuti în cadrul exercitarii functiunilor lor și dacă identitatea lor a fost stabilita, ei nu pot să fie supuși la interogatorii și trebuie să fie imediat eliberati și predati Organizației Natiunilor Unite sau altor autorități abilitate. În intervalul în care sunt retinuti, ei trebuie să fie tratati în conformitate cu normele universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, cu principiile și spiritul convențiilor de la Geneva din anul 1949.

Articolul 9

Infractiuni împotriva personalului Natiunilor Unite și celui asociat

1. Comiterea intentionata:

a) a unei crime, rapiri sau a oricărui alt atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat;

b) a unui atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al personalului Natiunilor Unite sau ale celui asociat, de natura sa pericliteze persoana sau libertatea sa;

c) a unei amenintari cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoană fizica sau juridica de a realiza sau de a se obtine de la realizarea unui act oarecare;

d) a unei încercări de a comite un astfel de atac;

e) a unei participari în calitate de complice la un astfel de atac sau la o tentativa de a comite un astfel de atac, sau organizarea, sau ordonarea comiterii unui astfel de atac de către alte persoane,

este considerata de către fiecare stat parte ca o infractiune în raport cu propria sa legislatie interna.

2. Fiecare stat parte va pedepsi în mod adecvat infractiunile menționate la paragraful 1, având în vedere gravitatea lor.

Articolul 10

Competența

1. Fiecare stat parte va adopta masurile necesare în vederea stabilirii competentei sale asupra infracțiunilor prevăzute în art. 9, în urmatoarele cazuri:

a) când infractiunea este comisa pe teritoriul acestui stat, la bordul unui vas sau al unei aeronave înmatriculate în acest stat;

b) când presupusul autor al infractiunii are cetatenia acestui stat.

2. Un stat poate să-și stabileasca competența asupra oricarei astfel de infractiuni, când aceasta este comisa:

a) de către o persoană apatrida cu domiciliul permanent pe teritoriul acestui stat;

b) când victima este cetatean al acestui stat; sau

c) cu scopul de a constrange acest stat de a îndeplini sau de a se abtine de la indeplinirea unei acțiuni oarecare.

3. Orice stat parte, care și-a stabilit competența pentru cazurile prevăzute în paragraful 2, va notifica acest fapt secretarului general al Organizației Natiunilor Unite. Dacă acest stat parte renunta ulterior la această competență, va notifica secretarului general al Organizației Natiunilor Unite.

4. Fiecare stat parte va adopta masurile considerate necesare în vederea stabilirii competentei sale asupra infracțiunilor prevăzute la art. 9, în cazurile în care autorul prezumtiv al infractiunii se găsește pe teritoriul sau și nu îl extradeaza, în conformitate cu art. 15, către oricare dintre statele părți care și-au stabilit competența în conformitate cu paragraful 1 sau 2.

5. Prezenta convenție nu exclude alta competența penala exercitata în conformitate cu legislatia interna.

Articolul 11

Prevenirea infracțiunilor împotriva personalului Natiunilor Unite și celui asociat

Statele părți vor coopera în scopul prevenirii infracțiunilor prevăzute la art. 9, în special prin:

a) adoptarea tuturor masurilor posibile în vederea prevenirii pregatirii pe teritoriile lor a comiterii unor astfel de infractiuni în interiorul sau exteriorul teritoriilor lor;

b) schimburi de informații, în conformitate cu legislatia naționala, și prin coordonarea adoptarii de măsuri administrative și a altor măsuri necesare prevenirii comiterii acestor infractiuni.

Articolul 12

Schimbul de informații

1. În condițiile prevăzute de legislatia sa interna, statul parte pe al cărui teritoriu a fost comisa o infractiune prevăzută la art. 9, dacă are motive sa creada ca presupusul autor a parasit teritoriul sau, va comunică secretarului general al Organizației Natiunilor Unite și, direct sau prin intermediul acestuia, statului sau statelor interesate toate faptele pertinente privind infractiunea comisa și toate informațiile disponibile privind identitatea presupusului autor.

2. Ori de cate ori o infractiune prevăzută la art. 9 a fost comisa, orice stat parte, care detine informații privind victima sau circumstantele infractiunii, va face tot posibilul pentru a le transmite în condițiile prevăzute de legislatia sa interna, integral și rapid, secretarului general al Organizației Natiunilor Unite și statului sau statelor interesate.

Articolul 13

Măsuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii

1. Atunci când imprejurarile o cer, statul parte pe teritoriul caruia se afla autorul prezumtiv va lua măsuri corespunzătoare în conformitate cu legislatia sa interna, pentru a asigura prezenta persoanei în cauza în vederea urmaririi penale sau a extradarii.

2. Masurile luate în conformitate cu legislatia naționala și în baza paragrafului 1 vor fi notificate, fără intarziere, secretarului general al Organizației Natiunilor Unite fie direct, fie prin intermediul acestuia:

a) statului unde a fost comisa infractiunea;

b) statului sau statelor al caror cetatean este autorul prezumtiv sau, dacă acesta este apatrid, statului sau statelor pe teritoriul cărora își are domiciliul permanent;

c) statului sau statelor al caror cetatean este victima; și

d) altor state interesate.

Articolul 14

Urmarirea penala a autorilor prezumtivi

Statul parte pe al cărui teritoriu se afla autorul prezumtiv, dacă nu extradeaza aceasta persoana, va supune cazul, fără nici o excepție și fără intarziere, autorităților sale competente, în vederea urmaririi penale în conformitate cu legislatia sa interna. Aceste autorități vor lua o decizie în condiții similare pentru orice infractiune de drept comun de natura grava, în conformitate cu legislatia acestui stat.

Articolul 15

Extradarea autorilor prezumtivi

1. În măsura în care infractiunile prevăzute la art. 9 nu figurează drept cazuri de extradare într-un tratat de extradare existent între statele părți, aceste infractiuni trebuie incluse ca atare în aceste tratate. Statele părți se obliga să introducă aceste infractiuni drept cazuri de extradare în oricare tratat de extradare care va fi incheiat între ele.

2. Dacă un stat parte, care condiționeaza extradarea de existenta unui tratat, primeste o cerere de extradare din partea unui alt stat cu care nu are incheiat un tratat de extradare, poate opta pentru considerarea acestei conventii ca baza legala de extradare în ceea ce priveste aceste infractiuni. Extradarea trebuie să se faca în conformitate cu prevederile legislației statului caruia i s-a cerut extradarea.

3. Statele părți care nu condiționeaza extradarea de existenta unui tratat vor recunoaste aceste infractiuni drept cazuri de extradare între ele, în conformitate cu prevederile legislației statului caruia i s-a cerut extradarea.

4. Între statele părți, în ceea ce priveste extradarea, fiecare dintre aceste infractiuni va fi considerata ca și cum ar fi fost comisa nu numai în locul unde s-a produs, ci și pe teritoriile statelor părți care și-au stabilit competența în conformitate cu paragraful 1 sau 2 al art. 10.

Articolul 16

Asistența reciproca în materie penala

1. Statele părți își vor acorda o cat mai larga asistența reciproca, în legătură cu procedurile penale angajate împotriva infracțiunilor prevăzute la art. 9, inclusiv asistența în obtinerea probelor de care dispun și care sunt necesare în vederea finalizarii urmaririi penale. Legislatia statului solicitat se va aplica în toate cazurile.

2. Dispozitiile prevăzute în paragraful 1 nu vor afecta oblibațiile de asistența reciproca, care decurg din orice alt tratat.

Articolul 17

Tratamentul echitabil

1. Oricarei persoane, care face obiectul anchetarii sau urmaririi penale în legătură cu oricare dintre infractiunile prevăzute la art. 9, trebuie să i se garanteze un tratament și un proces echitabile și deplina protecție a drepturilor sale în toate etapele anchetei sau ale urmaririi penale.

2. Orice autor prezumtiv al infractiunii are dreptul:

a) sa ia legătură, fără intarziere, cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului sau al statelor al caror cetatean este sau care sunt în orice alt mod abilitate să-i protejeze drepturile sau, dacă este apatrid, cu statul care, la cererea celui în cauza, este dispus să-i apere drepturile; și

b) să fie vizitat de un reprezentant al acelui stat sau al acelor state.

Articolul 18

Notificarea rezultatului urmaririi penale

Statul pe teritoriul caruia prezumtivul autor este obiectul urmaririi penale va comunică rezultatul final al acestei urmariri secretarului general al Organizației Natiunilor Unite, care va informa celelalte state părți.

Articolul 19

Difuzarea

Statele părți se obliga sa difuzeze cat mai larg posibil prezenta convenție și, în special, sa includa studiul ei, precum și al prevederilor pertinente ale dreptului international umanitar în programele lor de instruire militara.

Articolul 20

Clauze de salvgardare

Nici una dintre prevederile acestei conventii nu va afecta:

a) aplicabilitatea dreptului umanitar international și a normelor universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, consacrate în instrumentele internationale referitoare la protectia operațiunilor Natiunilor Unite, precum și a personalului Natiunilor Unite și a celui asociat, sau obligația acestui personal de a respecta acest drept sau aceste norme;

b) drepturile și oblibațiile pe care le au statele, în conformitate cu prevederile Cartei Natiunilor Unite, privind consimtamantul la intrarea persoanelor pe teritoriul lor;

c) obligația personalului Natiunilor Unite și a celui asociat de a actiona în conformitate cu termenii mandatului unei operațiuni a Natiunilor Unite;

d) dreptul statelor care pun la dispoziție, în mod voluntar, personal pentru o operațiune a Natiunilor Unite de a-și retrage personalul, punand capat participării sale la operațiune;

sau

e) dreptul la o indemnizatie corespunzătoare în caz de deces, invaliditate, accident sau de boala, pentru persoanele puse la dispoziție, în mod voluntar, de un stat, în vederea unei operațiuni a Natiunilor Unite, legata de exercitarea functiilor de mentinere a pacii.

Articolul 21

Dreptul la legitima aparare

Nici o dispoziție a prezentei conventii nu poate fi interpretata ca limitand dreptul la legitima aparare.

Articolul 22

Reglementarea diferendelor

1. Orice diferend între doua sau mai multe state părți, privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu este solutionat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, la solicitarea uneia dintre părți. Dacă, într-un interval de 6 luni de la solicitarea arbitrajului, părțile sunt în imposibilitatea de a ajunge la o înțelegere privind organizarea arbitrajului, una dintre ele poate să supuna diferendul Curtii Internationale de Justiție, prin introducerea unei cereri în conformitate cu statutul Curtii.

2. Orice stat va putea, în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii la aceasta convenție, sa declare că nu se considera obligat să respecte, în tot sau în parte, paragraful 1. Celelalte state părți nu vor fi obligate să respecte paragraful 1 în totalitate sau părți pertinente ale acestuia față de un stat parte care a formulat o astfel de rezerva.

3. Orice stat parte, care a formulat o rezervă în conformitate cu paragraful 2, va putea, în orice moment, să-și retraga aceasta rezerva printr-o notificare adresata secretarului general al Organizației Natiunilor Unite.

Articolul 23

Reuniuni de examinare

La solicitarea unuia sau a mai multor state părți și cu aprobarea majorității statelor părți, secretarul general al Organizației Natiunilor Unite convoaca o reuniune a statelor părți, în vederea examinarii punerii în aplicare a convenției și a oricăror probleme legate de aplicarea sa.

Articolul 24

Semnarea

Prezenta convenție este deschisa pentru semnare tuturor statelor, până la 31 decembrie 1995, la sediul Organizației Natiunilor Unite din New York.

Articolul 25

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Prezenta convenție este supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

Articolul 26

Aderarea

Prezenta convenție este deschisa pentru aderarea oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile de la depunerea, la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, a 22 (douazeci și doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la aceasta convenție, după depunerea a 22 (douazeci și doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 28

Denuntarea

1. Un stat parte poate denunta aceasta convenție, printr-o notificare scrisa, adresata secretarului general al Organizației Natiunilor Unite.

2. Denuntarea va produce efecte la un an după data la care secretarul general al Organizației Natiunilor Unite a primit notificarea.

Articolul 29

Autenticitatea textelor

Originalul acestei conventii, ale carei texte, în limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sunt egal autentice, va fi depus pe lângă secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, care va trimite copii certificate tuturor statelor.

Incheiata la New York la 9 decembrie 1994.