Decizia nr. 529/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum și a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cornel General Comerț" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum și a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Cornel General Comerț" - S.R.L. în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

încalcă prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prin aceea că, datorită exprimării "impersonale", nu oferă instanțelor de judecată posibilitatea de a aplica criteriile generale de individualizare a sancțiunilor contravenționale la situațiile concrete ivite în practică. Modul de redactare a acestui text de lege, care ignoră criteriile de individualizare prevăzute de

art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , conduce la încălcarea garanției prevăzute de alin. (2) al art. 53 din Legea fundamentală, respectiv cea a proporționalității restrângerii exercițiului dreptului. Totodată, se arată că măsura excesivă prevăzută de

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

instituie o formă de răspundere colectivă a tuturor salariaților agentului economic pentru fapta izolată a unui singur angajat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la muncă al celorlalți angajați, prin suspendarea activității persoanei juridice sancționate. În opinia autoarei excepției, măsura prevăzută de art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 28/1999, pe lângă faptul că nu satisface cerința proporționalității care trebuie să existe între măsura restrângerii exercițiului unor drepturi și situația care a determinat adoptarea acesteia, echivalează practic cu închiderea unității, conducând la oprirea activității sale, ceea ce încalcă și art. 45, respectiv art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, referitoare la libertatea economică și libertatea comerțului.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textele legale criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor invocate din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, precum și dispozițiile

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

criticate au următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (1) lit. b) : "Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) și m) se sancționează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;".

- Art. 14 alin. (2): "(2)Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

criticate au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. 1 lit. e): "(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt: [...]

e) suspendarea activității agentului economic;".

Autoarea excepției arată că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 41 privind Munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 privind Libertatea economică, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Curtea reține că prevederile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale incidente în materie, consecința încălcării acestora fiind amendarea contravenientului și suspendarea activității acestuia. Or, stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea activității agentului economic, reprezintă o opțiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, în deplină concordanță cu prevederile art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. De asemenea, suspendarea activității agentului economic în cazul constatării contravențiilor prevăzute de lege este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală, și nu poate fi considerată ca aducând atingere prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți sau dreptului la muncă.

În același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, și nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, prin deciziile nr. 91/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, și nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , respectiv

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu încalcă prevederile art. 45, art. 53 alin. (2) și ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aspectele examinate deja de Curte prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ceea ce privește

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că, referitor la acest text de lege, nu au fost formulate critici distincte.

În sfârșit, în ceea ce privește susținerile autoarei excepției referitoare la răspunderea juridică pe care agentul economic o poartă și, implicit, sancțiunile contravenționale pe care acesta trebuie să le suporte pentru faptele angajatului său, acestea nu reprezintă critici de neconstituționalitate, astfel că nu pot fi reținute.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și ale

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum și a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cornel General Comerț" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.