Decizia nr. 609/2007

Cu adresa nr. 51/2.205 din 11 mai 2007, Secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și al

art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea privind neconstituționalitatea Legii camerelor de comerț din România.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnaturile a 50 de deputați aparținând grupului parlamentar al Partidului Democrat. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstituționalitate sunt urmatorii: Gheorghe Albu, Roberta Alma Anastase, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Ștefan Bardan, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca-Daniela Boagiu, Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brânza, Daniel Buda, Costica Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Anca Constantinescu, Radu-Catalin Draguș, Stelian Duțu, Ionesie Ghiorghioni, Ion Gonțea, Dan Grigore, Monica-Maria Iacob-Ridzi, Traian Constantin Igaș, Cristian Ilie, Valentin Adrian Iliescu, Grațiela Denisa Iordache, Radu Lambrino, Danuț Liga, Mircea Man, Marian-Jean Marinescu, Laurențiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroșeanu, Alexandru Mocanu, Petru Movila, Dorin Liviu Nistoran, Ioan Oltean, Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Romeo Marius Raicu, Cristian Radulescu, Marius Rogin, Marcel-Laurențiu Romanescu, Gheorghe Sârb, Mugurel Liviu Sârbu, Petre Strachinaru, Valeriu Tabara, Horia Vasioiu și Augustin Zegrean.

Sesizarea a fost înregistrata la Curtea Constituțională sub nr. 4.604 din 11 mai 2007 și formeaza obiectul Dosarului nr. 696A/2007.

Obiectul sesizarii de neconstituționalitate îl constituie mai multe critici privitoare la ceea ce - în opinia autorilor - evidențiaza neconcordanțe între modul de adoptare al legii deduse controlului și al unor dispoziții ale acesteia în raport cu o serie de prevederi ale Legii fundamentale.

În funcție de aspectele sesizate, criticile formulate pot fi incluse în două categorii.

Prima categorie, referitoare la neconstituționalitatea extrinseca a legii criticate, consta în aceea ca, deoarece nu a fost adoptata cu respectarea exigențelor prevederilor constituționale ale art. 76 alin. (1), sunt înfrânte și cele ale art. 1 alin. (5).

În legătură cu acest aspect, se apreciaza ca legea a fost calificata în mod eronat ca fiind lege ordinara prin Avizul Consiliului Legislativ și prin Raportul comun al Comisiei juridice, de disciplina și imunitați și Comisiei pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților.

Tot sub acest aspect, se precizeaza ca orice act normativ ce deroga de la o lege organica sau modifica/abroga o lege organica are caracterul unei legi organice. Astfel, dispozițiile art. 48 alin. (1) din legea criticata, prevazând eliberarea informațiilor din registrul comerțului cu titlu gratuit, modifica în mod implicit o lege organica, anume

Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului. Se considera ca acest fapt "nu poate opera decât în condiții de cvorum și majoritate specifice actului normativ ce se modifica, în caz contrar încalcându-se principiul constituțional al ierarhiei actelor normative".

În acest sens, se face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 545 din 5 iulie 2006

referitoare la constituționalitatea Legii camerelor de comerț și industrie din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006.

În concluzie, se solicită să se constate caracterul de lege organica al actului normativ contestat și neconstituționalitatea adoptarii sale cu majoritatea prevăzută pentru o lege ordinara.

A doua categorie de critici, referitoare la neconstituționalitatea intrinseca a legii deduse controlului, este evidențiată în termenii care urmeaza:

1. Art. 25 alin. (1) din legea contestata contravine prevederilor constituționale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul la libera asociere și ale art. 11 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertaților fundamentale. În acest sens, se arata ca, deoarece în categoria membrilor de drept ai Camerei Naționale nu sunt incluși și comercianții, acest text "legifereaza într-un domeniu în care s-a manifestat deja libera voința a actualilor membri ai Camerei de Comerț și Industrie a României [...], producându-se astfel o grava imixtiune într-un domeniu guvernat de regula opțiunii și consimțamântului". În susținerea acestei critici este invocata Hotarârea din 29 aprilie 1999, pronunțata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele reunite Chassagnou și alții contra Franței, prin care s-a statuat ca "obligația de a adera la o asociație, impusa prin Legea Verdeille, constituie o atingere a dreptului de asociere".

2. Art. 26 din lege este contrar art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, întrucât "conferă drepturi diferite unor persoane aflate în situații echivalente, instituind un tratament discriminatoriu". În acest sens, se arata ca statutul Camerei Naționale este aprobat de adunarea generală, cu votul majorității membrilor de drept, adica numai cu votul camerelor județene.

Sub acest aspect, se invoca atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

3. Art. 48 alin. (1) din lege este neconstituțional în raport cu prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la protecția concurenței loiale, în sensul că eliberarea informațiilor din registrul comerțului se face cu titlu gratuit camerelor de comerț, fără respectarea principiilor egalității de tratament, transparenței și proporționalitații.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicata președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Președintele Senatului apreciaza ca legea criticata este constituțională.

În acest sens, reconstituind argumentele care au stat la baza calificarii acestei propuneri legislative, arata ca relațiile sociale reglementate prin acest act normativ nu fac parte din cele expres rezervate de Constituție domeniului legii organice.

Organizarea și funcționarea camerelor de comerț din România nu se regăsește ca domeniu reglementat expres nici în art. 73 alin. (3) din Constituție și nici în alte prevederi constituționale. Așa fiind, nu sunt înfrânte art. 1 alin. (5) și art. 76 alin. (1) din Constituție.

În continuare, arata că nu se poate reține nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1), ale art. 26 și ale art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerț din România în raport cu prevederile constituționale ale art. 16, ale art. 40 și ale art. 135 alin. (2) lit. a).

Astfel, se apreciaza ca "opțiunea legiuitorului de a include sau a exclude anumite categorii de beneficiari din prevederile uneia sau mai multor legi ori stabilirea anumitor reguli în ideea dobândirii unui anumit statut juridic reprezinta un aspect de oportunitate legislativa, Parlamentul bucurându-se - în sistemul constituțional român - de plenitudine de competența".

De asemenea, se considera că nu sunt înfrânte dispozițiile art. 16 din Constituție, având în vedere faptul ca legea consacra mai multe categorii de membri ai Camerei Naționale, fiecare cu regimul sau juridic propriu. Corespunzător acestui regim juridic diferențiat și votul de care beneficiaza fiecare dintre aceste categorii de membri este diferit.

În sfârșit, se arata ca art. 48 din legea supusă controlului de constituționalitate nu afectează în niciun fel valorile promovate prin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiata.

Astfel, arata ca legea criticata a fost calificata ca fiind ordinara în cele doua comisii permanente ale Camerei Deputaților. În legătură cu acest aspect, apreciaza ca art. 48 alin. (1) din lege "nu modifica, nu completeaza și nu abroga nicio dispoziție cuprinsa într-o lege organica sau ordinara", regimul juridic instituit prin acesta neavând nicio legătură cu cel reglementat în

art. 4 și 11 din Legea nr. 26/1990 .

În continuare, referindu-se la criticile de neconstituționalitate intrinseca a legii deduse controlului, apreciaza ca din reglementarea art. 25 alin. (1) din lege "nu rezultă obligația comercianților de a fi membri ai camerelor de comerț sau de a avea obligația de a se înscrie într-o asociație neguvernamentala".

Nici încălcarea art. 16 din Constituție prin art. 26 din lege nu poate fi reținuta, deoarece acesta coroborat cu art. 32 din aceeași lege stabilește ca modalitățile de vot depind de natura juridica a dobândirii personalitații juridice a comercianților sau de voința legiuitorului.

În fine, se arata ca din analiza art. 48 alin. (1) din lege nu rezultă impunerea eliberarii informațiilor din registrul comerțului, ci doar reglementarea crearii condițiilor necesare accesului nelimitat, permanent și gratuit al camerelor de comerț la toate datele necesare îndeplinirii atribuțiilor legale, în baza protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Camera Naționala, potrivit alin. (2) din acest articol de lege.

Guvernul considera legea criticata, prin obiectul sau de reglementare, organizarea și funcționarea camerelor de comerț din România, ca fiind ordinara. Prin dispozițiile acestei legi nu a fost modificat, completat sau abrogat, direct sau implicit, niciun act normativ având caracter de lege organica. De asemenea, arata ca nici celelalte critici de neconstituționalitate intrinseca nu sunt întemeiate.

La dosar, prin liderul de grup, membrii grupului parlamentar al Partidului Democrat din Camera Deputaților, în calitate de semnatari ai prezentei sesizari de neconstituționalitate, au depus o nota privind neconstituționalitatea Legii camerelor de comerț, înregistrata la Curtea Constituțională sub nr. 4.974 din 22 mai 2007, în vederea completarii sesizarii. În esența, se arata ca legea criticata "nu este necesară", deoarece în vigoare este

Decretul-lege nr. 139/1990 , "cu o concepție liberala", perceputa în strainatate ca fiind "o lege moderna și adecvata realitaților românești". Potrivit prevederilor legii criticate, Camera Naționala se subordoneaza camerelor teritoriale.

Reuniunea președinților camerelor de comerț și industrie teritoriale a depus la dosar un memoriu, înregistrat la Curtea Constituțională sub nr. 5.023 din 23 mai 2007, prin care solicită să se respinga sesizarea, deoarece legea criticata este constituțională.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozițiile legii criticate, prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, art. 15 alin. (1), art. 16 și

art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate formulata de cei 50 de deputați.

Obiectul sesizarii de neconstituționalitate îl constituie, după cum urmeaza:

- Legea camerelor de comerț din România, în ansamblul sau, raportata la prevederile constituționale ale art. 76 alin. (1) și art. 1 alin. (5), potrivit cărora "Legile organice și hotarârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecarei Camere" și, respectiv, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- dispozițiile art. 25 alin. (1), ale art. 26 și ale art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerț din România, care au urmatoarea redactare:

- Art. 25 alin. (1): "Membrii Camerei Naționale pot fi:

a) membri de drept, categorie alcatuita din persoane juridice a caror personalitate juridica a fost recunoscută prin hotărâre a Guvernului emisa în baza

Decretului-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, cu modificările ulterioare;

b) membri asociați, categorie alcatuita din persoane juridice înscrise în Registrul asociațiilor și fundațiilor sau în Registrul patronatelor.";

- Art. 26: "Camera Naționala este organizata și își desfașoara activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul majorității membrilor de drept.";

- Art. 48 alin. (1): "În termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, Oficiul Național al Registrului Comerțului și oficiile registrului comerțului de pe lânga tribunale vor crea condițiile necesare pentru accesul nelimitat, permanent și gratuit al camerelor județene și al Camerei Naționale la toate datele necesare îndeplinirii atribuțiilor lor legale."

Prevederile constituționale considerate ca fiind încalcate prin aceste texte sunt urmatoarele:

- Art. 16: "(1) Cetațenii sunt egali în fața legii și a autoritaților publice, fără privilegii și fără discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitațile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetațenia româna și domiciliul în țara. Statul român garanteaza egalitatea de șanse între femei și barbați pentru ocuparea acestor funcții și demnitați.

(4) În condițiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetațenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 40: "(1) Cetațenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitații, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organica.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 11 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertaților fundamentale, referitoare la "Libertatea de întrunire și de asociere".

Procedând la examinarea susținerilor autorilor sesizarii, Curtea Constituțională reține ca, asupra unei forme anterioare a legii adoptate de Parlament, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006

referitoare la constituționalitatea Legii camerelor de comerț și industrie din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, constatând ca acea forma a legii era neconstituționala, deoarece conținea o serie de dispoziții referitoare la organizarea și funcționarea registrului comerțului, care, în opinia sa, se înscriau în domeniul legii organice, pentru argumentele invocate cu acel prilej.

În cauza, Curtea reține ca din Legea camerelor de comerț din România au fost eliminate dispozițiile care atrageau neconstituționalitatea acesteia, astfel ca, în prezent, legea nu mai conține dispoziții care să modifice sau sa completeze

Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului. În legătură cu acest aspect, Curtea observa ca prin dispozițiile art. 48 din legea criticata legiuitorul a stabilit, în sarcina Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului de pe lânga tribunale, asigurarea condițiilor necesare pentru "accesul nelimitat, permanent și gratuit" al camerelor de comerț la "toate datele necesare îndeplinirii atribuțiilor lor legale", pe baza unui protocol de colaborare încheiat în acest sens între Camera Naționala și Ministerul Justiției.

În consecința, nefiind vorba, așa cum susțin autorii sesizarii, de "eliberarea informațiilor din Registrul Comerțului cu titlu gratuit camerelor de comerț", dispozițiile art. 48 alin. (1) din legea supusă controlului de constituționalitate nu modifica nicio dispoziție din

Legea nr. 26/1990 .

În aceste condiții, Curtea nu poate decât să constate ca Legea camerelor de comerț din România, față de obiectul sau de reglementare, are caracter ordinar, fiind corect adoptata de Parlament, cu respectarea cerințelor prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituție.

Trecând la analizarea celorlalte critici de neconstituționalitate formulate, Curtea constata ca acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, art. 25 alin. (1) din legea contestata nu contravine prevederilor constituționale ale art. 40 alin. (1) și nici celor ale art. 11 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertaților fundamentale.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, dreptul de asociere este un drept fundamental, care ofera cetațenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere. Exercițiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru apararea anumitor valori fundamentale.

În cauza, Curtea constata însa ca dispozițiile art. 25 alin. (1) din legea criticata nu intra sub incidența modalitaților înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Convenție și, respectiv, de cele ale art. 40 alin. (1) din Constituție. De altfel, din dispozițiile art. 25 din lege nu rezultă obligația comercianților de a se înscrie într-o asociație sau de a fi membri ai camerelor de comerț.

Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit careia art. 26 din Legea camerelor de comerț din România contravine art. 16 din Constituție, întrucât "conferă drepturi diferite unor persoane aflate în situații echivalente, instituind un tratament discriminatoriu".

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat ca drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitații cetațeanului, o șansa egala acordată fiecarui individ și, din aceasta cauza, dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privesc egalitatea în drepturi a cetațenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de persoane colective în comparație cu alta; or, în cauza de fața este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naționale, fiecare având o reglementare juridica distincta.

În fine, Curtea constata ca prin dispozițiile art. 48 alin. (1) din legea criticata nu sunt afectate nici regulile concurențiale, care presupun o confruntare loiala între comercianții ce acționeaza pe același segment de piața și ofera consumatorilor produse similare, nici libertatea comerțului și nici obligația statului de garantare a funcționarii economiei de piața.

Pentru considerentele aratate, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 și ale

art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca Legea camerelor de comerț din România este constituțională.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 20 iunie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Șerban Viorel Stanoiu și Tudorel Toader, judecatori.