Decizia nr. 552/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.886/318/2006 (număr în format vechi 12.036/2006), Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. din județul Gorj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, prin faptul că prevede că falsul este cercetat de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă, încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece caracterul echitabil al procesului nu este asigurat în condițiile în care o instanță civilă examinează existența unei fapte penale, în afara cadrului de garanții și proceduri specifice judecății penale. În acest sens, trimite la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care fac distincție între judecata civilă și cea în materie penală. În continuare, arată că textul de lege criticat contravine art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât prin stipularea cercetării falsului de către instanța civilă, conform procedurii civile, se anulează garanțiile stabilite prin Codul de procedură penală și astfel se aduce atingere dreptului la apărare. Având în vedere că "falsul" reținut în art. 184 din Codul de procedură civilă nu este reglementat ca atare în legea civilă, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind legalitatea incriminării. De asemenea, susține că, prin caracterul extrem de vag al termenului "fals" și prin absența oricăror detalii procedurale privind modalitatea de stabilire de către instanța civilă a "falsului", se aduce atingere necesității unei precizii și predictibilități a legii, impuse de prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, arată că, prin stipularea posibilității ca o instanță civilă să cerceteze existența unei infracțiuni, dispozițiile art. 184 din Codul de procedură civilă contravin și prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care justiția se realizează prin instanțele "stabilite de lege", or legea prevede existența distinctă a instanțelor civile și a instanțelor penale. De asemenea, consideră a fi încălcate și prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție.

Judecătoria Târgu Jiu apreciază că dispozițiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) și (2), cu raportare la art. 5, 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, subliniază că cercetarea falsului de către instanța civilă nu conduce la ideea că soluționarea acestei cauze ar depăși ceea ce înseamnă un termen rezonabil în cadrul unui proces echitabil, cu atât mai mult cu cât instanța cercetează cauza "prin orice mijloace de dovadă". De asemenea, arată că din dispozițiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu se poate trage concluzia că instanța civilă se va pronunța asupra infracțiunii de fals, textul legal referindu-se la cazul în care organele de urmărire penală au făcut cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals, dar nu este posibilă tragerea la răspundere penală a autorului faptei penale, dată fiind existența unei cauze de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art. 10 din Codul de procedură penală. Instanța civilă poate recurge la toate mijloacele de probă care pot fi folosite și de instanța penală pentru a stabili dacă un înscris este fals, fără a se pronunța cu privire la vinovăția unei persoane sau cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală și fără a se aduce atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate și nici celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Acestea aparțin normelor de procedură a căror adoptare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reglementări speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 5, art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către părți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 184 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, art. 126 alin. (1) referitoare la principiul legalității și art. 20 alin. (1) și (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la dispozițiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate și la siguranță, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 184 din Codul de procedură civilă reglementează competența instanței civile de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cazurile în care instanța penală nu poate fi sesizată, fie pentru că autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru că acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris. Textul de lege criticat aparține normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reglementări speciale, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Referitor la pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea observă că formula redacțională a textului de lege dedus controlului de constituționalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât instanța civilă poate recurge la toate mijloacele de probă care pot fi folosite și de instanța penală pentru a stabili dacă un înscris este fals, fără a se pronunța însă cu privire la vinovăția unei persoane sau cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În legătură cu invocarea încălcării dreptului la apărare prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub nici un aspect garanțiilor dreptului la apărare.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că această critică nu rezistă în condițiile în care art. 126 impune legalitatea atât ca principiu de realizare a justiției, de organizare și funcționare a instanțelor, cât și pentru procedura de judecată, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură.

Curtea, pentru aceleași argumente, nu poate reține nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la dispozițiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate și la siguranță, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.