Decizia nr. 504/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 8/1996 14 martie 1996 (prevederi anume) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiș - Secția penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul părții Silviu Gheorghe Terescu, avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul părții prezente solicită admiterea excepției, arătând, în esență, că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie posibilitatea acordării unei reparații triple a prejudiciului cauzat titularului dreptului de autor, ca urmare a folosirii fără drept a operei sale. Se susține că prevederile legale criticate derogă de la principiul constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private și de la dreptul comun în materie, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic și social al României, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii și aplicării pedepselor în condițiile și în temeiul legii și art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă tocmai consacrarea legală a principiului răspunderii civile delictuale, unde funcționează regula reparației integrale a prejudiciului cauzat, spre deosebire de situația unui debitor contractual, ținut să răspundă doar pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Se mai arată că nu poate fi reținută invocarea încălcării dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, având în vedere faptul că textul de lege criticat nu reglementează o pedeapsă, ci o sancțiune de drept civil.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006), Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe. Excepția a fost ridicată de Marcel Plămadă Ursache într-o cauză având ca obiect judecarea acțiunii penale privind pe inculpații Silviu Gheorghe Terescu, Marcel Plămadă Ursache și Alexandru Ionuț Nețoiu, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de reproducere și comunicare publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, reproducerea și difuzarea de opere și înregistrări sonore ale unui producător, infracțiuni reglementate de
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că textul de lege criticat, instituind posibilitatea instanței de judecată de a acorda despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, derogă de la regula reparației integrale a prejudiciului cauzat. Se arată că în acest mod este încălcat principiul constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private, titularii drepturilor de autor fiind privilegiați, printr-o "reparație triplă" a prejudiciului cauzat.
Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece derogă de la dreptul comun în materie, respectiv de la regula reparației integrale a prejudiciului cauzat.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (3) și ale art. 23 alin. (12) din Constituție este inadmisibilă, deoarece autorul excepției nu relevă niciun motiv de neconstituționalitate în acest sens. Referitor la principiul egalității în drepturi a cetățenilor, se arată că acesta nu presupune identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. De asemenea, este neîntemeiată și invocarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece textul de lege criticat instituie o garanție pentru victima prejudiciului, în condițiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece posibilitatea obligării autorului faptei ilicite la restituirea atât a foloaselor nerealizate, cât și a beneficiilor realizate pe nedrept are în vedere câștigurile foarte mari obținute prin comercializarea sau folosirea fără drept a unor creații intelectuale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
Articolul 139
din Legea nr. 8/1996
a fost modificat prin
art. I pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată prin
Legea nr. 329/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, și are următorul conținut:
"(2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: (...) b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic și social al României, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii și aplicării pedepselor în condițiile și în temeiul legii și art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
sunt cuprinse în Capitolul III - Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni și se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor și ai drepturilor conexe de a solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege și repararea prejudiciului cauzat.
Textul de lege criticat instituie o sancțiune civilă, și anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină concordanță cu principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce include și proprietatea intelectuală.
Contrar susținerilor autorului excepției, posibilitatea acordării de către instanța de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât și pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situația unui debitor contractual, ținut să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat.
De altfel, opțiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanța de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din același act normativ, respectiv consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.
În legătură cu invocarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că în cauză nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la caracterul de stat de drept, democratic și social al României.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 23 alin. (12) privitoare la obligativitatea stabilirii și aplicării pedepselor în condițiile și în temeiul legii, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, având în vedere că textul de lege criticat nu instituie o pedeapsă sau o amendă penală, ci o sancțiune civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.