Decizia nr. 575/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Buriceanu și Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspund autorii excepției, personal și asistați de apărător, lipsă fiind partea George Valeriu Cațan, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, expunând pe larg motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.357/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Buriceanu și Tudora Buriceanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt menite să aducă atingere imparțialității procurorului care participă la ședințele de judecată, deoarece, de vreme ce este subordonat ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în fața judecătorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcție de conducere în ierarhia parchetelor. În acest fel, se îngrădește principiul legalității care guvernează activitatea procurorilor, cu consecințe opuse scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece, deși procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceștia au, potrivit legii privind organizarea judiciară, libertatea de a pune concluziile pe care le consideră legale în cauza dedusă judecății.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din examinarea susținerilor autorilor excepției se constată însă că, în realitate, aceștia critică numai prevederile alin. 5 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluției legislative inițiale, prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și au următorul cuprins: "La judecarea plângerii prezența procurorului este obligatorie."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1), referitoare la Rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală instituie obligativitatea participării procurorului la judecarea plângerilor formulate împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciară este de esența instituției Ministerului Public, prevăzută expres în art. 131 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Principiul subordonării ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constituțional al imparțialității și nu este de natură să îl împiedice pe procurorul care participă la judecarea plângerilor formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală să fie imparțial atunci când plângerile sunt îndreptate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor date de superiorul său ierarhic, întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care funcționează instituția Ministerului Public, procurorul este liber să prezinte instanței de judecată concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii și ținând seama de probele administrate în cauză.

Această limită a subordonării ierarhice este consacrată expres în

art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. În același sens, potrivit art. 64 din legea amintită, în soluțiile dispuse procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege, și are posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.

În sensul celor arătate, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 140 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 15 martie 2006, ale cărei considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Buriceanu și Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.