Legea nr. 177/1997

Articolul 14

Obiectul asistenței juridice

Asistența juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea și înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la fața locului și constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obținerea de copii sau fotocopii ori extrase de pe documente.

Articolul 15

Cererea de asistența juridică

1. Cererea de asistența juridică trebuie să cuprindă următoarele date:

a) denumirea autorității competente solicitante;

b) denumirea autorității competente solicitate;

c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenței juridice;

d) numele și prenumele părților, calitatea procesuala, cetățenia, domiciliul sau reședința acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor;

e) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, atunci când este cazul;

f) obiectul cererii și datele necesare pentru îndeplinirea ei;

g) menționarea actelor anexate la cerere.

2. La cererea de inmanare de acte se vor indica adresa destinatarului și felul actelor ce urmează a fi înmânate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate.

Prin comisie rogatorie, în sensul prezentului tratat, se înțelege acel act de procedura judiciară prin care un judecător sau procuror, după caz, solicita autorității competente din cealaltă parte contractantă sa îndeplinească, în locul sau, acte judiciare pe care le considera necesare judecații sau urmăririi penale într-un anume proces cu care este sesizat.

3. Cererea de asistența juridică și actele anexate vor purta ștampila oficială a autorității competente solicitante.

Articolul 16

Modul de rezolvare a cererii

1. În executarea unei cereri de asistența juridică, autoritatea competentă solicitată aplica legislația statului sau. Autoritatea competența solicitată poate să aplice, la cererea autorității competente solicitante, o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau.

2. Dacă autoritatea solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, autorității competente, incunostintand totodată despre aceasta partea contractantă solicitanta.

3. La cererea autorității competente solicitante, autoritatea competentă solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul și termenul efectuării cererii de asistența juridică, în scopul ca partea interesată să poată asista.

4. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea de asistența juridică nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit a fi gresita, autoritatea competentă solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, autoritatea competentă solicitată anunta despre aceasta autoritatea competentă solicitanta.

5. După îndeplinirea cererii, autoritatea competentă solicitată transmite autorității competente solicitante actele respective. În cazul în care asistența juridică nu a putut fi acordată, autoritatea competentă solicitată va restitui actele autorității competente solicitante, comunicându-i, totodată, împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.

Articolul 17

Înmânarea actelor

Autoritatea competența solicitată înmânează actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau.

Articolul 18

Dovada de inmanare a actelor

Dovada de inmanare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de inmanare în vigoare a teritoriul părții contractante solicitate. În orice caz, aceasta trebuie să cuprindă semnatura destinatarului, ștampila autorității competente și semnatura persoanei împuternicite sa inmaneze actul, modalitatea, locul și data inmanarii. Dacă destinatarul refuza sa primească actul, se va face mențiune despre motivul refuzului.

Articolul 19

Atribuțiile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare

Fiecare parte contractantă poate să transmită sau sa inmaneze acte judiciare și extrajudiciare și sa ia mărturii cetățenilor proprii care se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante prin intermediul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, cu condiția ca acești cetățeni sa consimtă și sa nu fie supuși nici unei măsuri de constrângere.

Articolul 20

Cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice

1. Părțile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.

2. Autoritatea competența solicitată comunică autorității competente solicitante cuantumul cheltuielilor efectuate. Dacă autoritatea solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân în sarcina părții contractante a carei autoritate le-a perceput.

Articolul 21

Refuzul acordării asistenței juridice

Asistența juridică în materie civilă poate fi refuzată, dacă partea contractantă solicitată considera ca prin acordarea ei s-ar putea aduce atingere principiilor sale fundamentale.

Articolul 22

Valabilitatea actelor

1. Actele care emana de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa și le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și la copiile de pe aceste acte.

2. Actele menționate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forta probanta ca și actele de același fel ale acestei din urma părți contractante.

Articolul 23

Transmiterea actelor de stare civilă

1. Instituțiile competente ale fiecărei părți contractante transmit, la cerere, gratuit, instituțiilor competente ale celeilalte părți contractante, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum și copii certificate de pe hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești, în materie de stare civilă, dacă aceste acte se referă la cetățenii părții contractante solicitante și sunt cerute în interes oficial.

2. Transmiterea actelor menționate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiție ale fiecărei părți contractante.

Articolul 50

Obiectul recunoașterii și executării

1. Fiecare parte contractantă recunoaște și încuviințează executarea, pe teritoriul sau, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

2. În sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înțelege:

a) hotărârile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de instanțe judecătorești sau alte instituții competente;

b) hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele penale, cu privire la obligația de despăgubire pentru daunele cauzate;

c) hotărârile judecătorești referitoare la cheltuielile de judecată;

d) hotărârile arbitrale.

3. În sensul prezentului tratat, termenul de hotărâre include și tranzacțiile judiciare.

Articolul 51

Condițiile recunoașterii și executării hotărârilor

Hotărârile se recunosc și se executa în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:

a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate. În materia obligației de întreținere sunt recunoscute și hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;

b) dacă nu a fost incalcata competența exclusiva a autorității părții contractante pe teritoriul căreia urmează a avea lor recunoașterea sau executarea;

c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;

d) dacă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul părții contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii;

e) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părți contractante, din hotărârea pronunțată rezultă ca această lege nu a fost aplicată. Totuși, recunoașterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv ca instanța care a pronunțat hotărârea a aplicat o alta lege, în afară de situațiile în care procesul privește starea și capacitatea unei persoane, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile;

f) dacă prin recunoașterea sau încuviințarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii.

Articolul 52

Cererea de recunoaștere și încuviințare a executării

1. Cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se depune la instanța care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă autorității din celălalt stat, competența sa încuviințeze executarea. Cererea poate fi depusa și direct la aceasta autoritate.

2. La cerere vor fi anexate:

a) textul complet al hotărârii, precum și o adeverinta ca hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre;

b) actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citația.

3. La cererea de încuviințare a executării silite, în cazul hotărârilor privind cheltuielile de judecată, se anexează o copie certificată de pe hotărâre și o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă și executorie.

Articolul 53

Procedura de recunoaștere și încuviințare a executării

1. Hotărârile pronunțate pe teritoriul unei părți contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetățeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte părți contractante sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți.

2. Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 50 și 51.

3. Încuviințarea executării hotărârilor patrimoniale este de competența instanțelor judecătorești ale părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.

4. Procedura încuviințării executării, precum și executarea silită se efectuează potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia are loc executarea.

5. Dacă hotărârea conține soluții asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoașterea sau încuviințarea executării poate fi acordată separat.

6. Orice obiectie cu privire la executarea silită se va rezolva de instanța care a încuviințat executarea.

7. În fața instanței judecătorești care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepții care se pot invoca potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărârea.

8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviințare a executării, instanța, dacă apreciază necesar, poate cere părților din proces să depună în scris anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la instanța care a pronunțat hotărârea.

Articolul 54

Efectele recunoașterii și executării

Hotărârile definitive, o dată recunoscute sau admise pentru a fi executate, vor avea aceleași efecte ca și cele date de autoritățile competente ale părții contractante solicitate.

Articolul 55

Cheltuielile privind recunoașterea și executarea

1. Stabilirea și încasarea cheltuielilor legate de încuviințarea executării și executarea silită propriu-zisa se dispun de către instanța solicitată potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ și cele referitoare la certificarea actelor.

2. Partea care a beneficiat, în fața instanței care a pronunțat hotărârea, de înlesnirile prevăzute de art. 5 paragraful 1 din prezentul tratat va beneficia de aceleași înlesniri și în cadrul procedurii de încuviințare a executării și de executare propriu-zisa, desfășurată pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 56

Executarea hotărârilor privind cheltuielile de judecată

Dacă una dintre părțile în proces, scutită de cauțiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligată printr-o hotărâre definitivă sa plătească celeilalte părți contractante cheltuieli de judecată, instanța competența de pe teritoriul celeilalte părți contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli.

Articolul 57

Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale

Cele doua părți contractante, în conformitate cu prevederile Convenției asupra recunoașterii și executării hotărârilor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaște și vor executa hotărârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 58

Obiectul asistenței juridice

Asistența juridică în materie penală cuprinde: înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare, luarea de declarații invinuitilor și inculpaților, audierea martorilor și experților, efectuarea de expertize, perchezitii, cercetări la fața locului, predari de probe materiale, precum și alte activități procesuale legate de administrarea probelor.

Articolul 59

Cererea de asistența juridică

Cererea de asistența juridică în cauzele penale trebuie să cuprindă, pe lângă datele prevăzute la art. 15, și descrierea succintă a faptelor și încadrarea lor juridică.

Articolul 60

Executarea cererilor și informarea asupra rezultatelor îndeplinirii acestora

Prevederile art. 16, 17 și 18 se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale.

Articolul 61

Comunicarea hotărârilor de condamnare

Părțile contractante își comunică semestrial date privind hotărârile penale definitive, pronunțate de instanțele unei părți contractante împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la modificările ulterioare ce vor interveni în legătură cu hotărârile menționate.

Articolul 62

Informații din cazierul judiciar

La cererea autorităților competente ale unei părți contractante se vor transmite, gratuit, informații din cazierul judiciar al persoanelor urmărite sau supuse judecații penale pe teritoriul părții contractante solicitante.

Articolul 63

Refuzul asistenței juridice în cauzele penale

1. Asistența juridică poate fi refuzată dacă:

a) cererea se referă fie la infracțiuni considerate de partea contractantă solicitată ca infracțiuni politice sau infracțiuni conexe la astfel de infracțiuni, fie la infracțiuni militare;

b) partea contractantă solicitată apreciază ca executarea cererii de asistența juridică este de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice;

c) potrivit legii părții contractante solicitate, fapta sau faptele invocate în cerere nu constituie infracțiuni.

2. Partea contractantă solicitată va comunică părții contractante solicitante motivele refuzului asistenței juridice.

Articolul 64

Obligația extrădării

1. Părțile contractante se obliga să-și extrădeze, reciproc, la cerere, în condițiile prezentului tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penal sau pentru executarea pedepsei.

2. Extrădarea se admite numai dacă fapta care face obiectul cererii de extrădare constituie infracțiune, potrivit legilor ambelor părți contractante.

3. Extrădarea, în vederea urmăririi sau judecării, se admite numai pentru fapte a căror săvârșire atrage, potrivit legilor ambelor părți contractante, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, iar când este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de 6 luni.

4. Considerarea infracțiunii ca fiind pedepsita de legile ambelor părți contractante nu este condiționată de împrejurarea ca legile părților contractante înscriu fapta în aceeași categorie de infracțiuni sau o denumesc prin aceeași terminologie.

5. Dacă cererea de extrădare se referă la doua sau mai multe infracțiuni sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate de legile ambelor părți contractante, chiar dacă numai una dintre ele corespunde condițiilor prevăzute la paragraful 3 privind durata pedepsei, extrădarea poate fi admisă și pentru celelalte infracțiuni.

Articolul 65

Refuzul extrădării

1. Părțile contractante nu-și extrădează proprii lor cetățeni.

2. Extrădarea va fi, de asemenea, refuzată, dacă:

a) infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul părții contractante solicitate;

b) infracțiunea a fost săvârșită în afară teritoriului părții contractante solicitante, iar legea părții contractante solicitate nu permite exercitarea acțiunii penale pentru asemenea infracțiuni săvârșite în afară teritoriului sau ori nu admite extrădarea pentru infracțiunea care face obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legii uneia dintre părțile contractante, infracțiunea pentru care se cere extrădarea este amnistiată sau acțiunea penală nu poate fi exercitată ori hotărârea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripție sau pentru alt temei legal;

d) persoana a carei extrădare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeași infracțiune ori dacă în cauza s-a dat o ordonanța sau o hotărâre de încetare a procesului penal, pe teritoriul părții contractante solicitate;

e) potrivit legii ambelor părți contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decât la plângerea prealabilă a părții vătămate;

f) infracțiunea este considerată de partea contractantă solicitată ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la asemenea infracțiune;

g) partea contractantă solicitată are motive serioase sa creadă ca cererea de extrădare a fost prezentată în scopul de a urmări sau pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, sex, naționalitate, origine etnică sau opinii politice ori ca situația acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive;

h) este cerută pentru o infracțiune militară.

Articolul 66

Infracțiuni fiscale

1. În materie de taxe, impozite, vama și schimb valutar, extrădarea va fi acordată între părțile contractante, conform dispozițiilor prezentului tratat, pentru fapte care corespund, potrivit legii părții contractante solicitate, unei infracțiuni de aceeași natură.

2. Extrădarea nu va putea fi refuzată pe motiv ca legea părții contractante solicitate nu prevede același regim de taxe și impozite sau nu conține același tip de reglementare în materie de taxe și impozite, vama sau schimb valutar ca legislația părții contractante solicitante.

Articolul 67

Actele-anexa la cererea de extrădare

La cererea de extrădare se anexează:

a) originalul sau copia certificată de pe mandatul de arestare sau orice alt act având aceeași forta, emis în forma prevăzută de legea părții contractante solicitante, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei, copia certificată de pe hotărârea rămasă definitivă;

b) o expunere a faptelor pentru care extrădarea este cerută, timpul și locul săvârșirii infracțiunii, calificarea infracțiunii și referiri la dispozițiile legale care îi sunt aplicabile, precum și date cu privire la durata pedepsei executate până atunci; dacă prin infracțiune s-au produs pagube materiale, se va menționa cuantumul stabilit sau aproximat al acestora;

c) copia de pe textele de lege ale părții contractante solicitante, aplicabile sau aplicate în cauza respectiva;

d) în măsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrădare se cere, cetățenia ei, domiciliul sau reședința ei, precum și descrierea fizionomiei, fotografii și amprente digitale.

Articolul 68

Date suplimentare

1. Dacă datele primite de la partea contractantă solicitanta nu sunt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrădare, partea contractantă solicitată poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen care nu va putea depăși 2 luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit, la cererea motivată a părții contractante solicitante, cu încă 15 zile.

2. Dacă persoana la care se referă cererea a fost arestata, iar partea contractantă solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, partea contractantă solicitată poate pune în libertate acea persoana.

Articolul 69

Arestarea în vederea extrădării

1. După primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor în care, potrivit prezentului tratat, extrădarea nu poate avea loc.

2. În caz de urgenta, arestarea poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a receptionat o intervenție în acest sens de la partea contractantă solicitanta. În intervenție se va menționa, după caz, mandatul de arestare ori dispoziția de arestare preventivă sau hotărârea definitivă data împotriva acelei persoane și mențiunea potrivit căreia cererea de extrădare va fi transmisă ulterior. Intervenția în vederea arestării poate fi facuta prin Interpol, prin posta, telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc care lasă urma scrisă ori este admis de partea contractantă solicitată. Autoritatea solicitanta va fi informată în cel mai scurt timp despre cursul dat cererii sale.

3. Persoana arestata în aplicarea prevederilor paragrafului 2 poate fi pusă în libertate dacă, în termen de o luna de la data trimiterii înștiințării, nu se primește cererea de extrădare. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivată a părții contractante solicitante. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricând posibila, cu condiția ca partea contractantă solicitată sa ia orice măsură pe care o considera necesară în vederea evitării ca persoana să se sustragă.

4. Punerea în libertate nu împiedica o noua arestare și extrădare, dacă cererea de extrădare parvine ulterior.

Articolul 70

Amânarea extrădării

Dacă persoana a carei extrădare se cere este inculpata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracțiune decât aceea în legătură cu care se cere extrădarea, pe teritoriul părții contractante solicitate, extrădarea poate fi amânată până la sfârșitul procesului penal, până la executarea completa a pedepsei pronunțate sau până la eliberarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia.

Articolul 71

Extrădarea temporară

1. Dacă amânarea extrădării prevăzute la art. 70 din prezentul tratat ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare se cere poate fi extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate.

2. Persoana extrădată temporar va fi trimisa înapoi, imediat după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.

Articolul 72

Predarea

1. Partea contractantă solicitată va face cunoscut părții contractante solicitante hotărârea sa cu privire la extrădare.

2. În caz de acceptare, partea contractantă solicitată este obligată sa comunice părții contractante solicitante locul și data predării, precum și durata detentiei executate în vederea extrădării de către persoana în cauza.

3. Dacă partea contractantă solicitanta nu ia în primire persoana la data fixată pentru predare și dacă nu s-a solicitat o amânare, aceasta poate fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de la data stabilită pentru predare. Partea contractantă solicitată poate refuza extrădarea pentru aceeași fapta.

Articolul 73

Transmiterea obiectelor

1. Părțile contractante se obliga să-și transmită reciproc, la cerere:

a) obiectele și valorile care au fost procurate de infractor prin infracțiunea care a atras extrădarea;

b) obiectele care pot avea importanța ca probe în cauza penală pentru care s-a cerut extrădarea.

2. Obiectele și valorile prevăzute la paragraful 1 se transmit chiar dacă extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza decesului sau, sustragerii de la judecata sau din alte motive.

3. Dacă obiectele cerute sunt necesare părții contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penală, transmiterea lor poate fi amânată până la terminarea procesului în cauza sau pot fi predate cu condiția de a fi restituite.

4. Drepturile părții contractante solicitate sau ale terților asupra obiectelor cerute rămân neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi se restituie părții contractante solicitate, după terminarea procedurii, cat mai curând posibil și fără cheltuieli.

Articolul 74

Repetarea extrădării

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata ori de la executarea pedepsei și se înapoiază de bunăvoie pe teritoriul părții contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cererea scrisă a părții contractante solicitante, fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute la art. 67.

Articolul 75

Cereri de extrădare primite din partea mai multor state

Dacă extrădarea este cerută concomitent de mai multe state fie pentru aceeași fapta, fie pentru fapte diferite, partea contractantă solicitată hotărăște ținând seama de toate circumstanțele și, în special, de gravitatea și locul infracțiunilor, de data respectivelor cereri, de cetățenia persoanei cerute și de posibilitatea unei extrădări ulterioare unui alt stat.

Articolul 76

Limitele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate

1. Persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecata sau deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă unei restrictii a libertății sale individuale, pentru o infracțiune săvârșită anterior predării, alta decât aceea pentru care s-a cerut extrădarea, sau nu poate fi reextradata unui stat terț decât în următoarele cazuri:

a) statul care a predat-o consimte. În acest scop va trebui prezentată o cerere, însoțită de actele prevăzute de art. 67 și de un proces-verbal încheiat de autoritatea competentă conținând declarațiile extrădatului. Acest consimțământ va putea fi dat dacă infracțiunea pentru care este cerut antreneaza ea însăși obligația de extrădare;

b) deși a avut posibilitatea, persoana extrădată nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de o luna de la sfârșitul procesului penal, iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei sau dacă se înapoiază pe teritoriul acestei din urma părți. În acest termen nu se socotește timpul în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul părții contractante solicitante din motive independente de voința sa.

2. Dacă calificarea data infracțiunii este modificată în cursul procesului, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecata decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii, în noua calificare, ar permite extrădarea.

Articolul 77

Informații cu privire la rezultatul procesului penal

Părțile contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunțată o hotărâre definitivă, se va transmite și copia de pe aceasta hotărâre.

Articolul 78

Tranzitarea

1. Fiecare dintre părțile contractante va autoriza, la cererea celeilalte părți contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părți contractante de către un stat terț. Aceasta prevedere nu se va aplica dacă, potrivit prevederilor prezentului tratat, nu ar exista obligația de extrădare.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează și se rezolva după aceleași reguli ca și cererea de extrădare.

Articolul 79

Cheltuieli de extrădare și de tranzit

1. Cheltuielile de extrădare vor fi suportate de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat.

2. Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de partea contractantă solicitanta.

Articolul 80

Modul de legătură

În problemele de extrădare și tranzitare, organele centrale ale celor două părți contractante, menționate la art. 8 din prezentul tratat, comunică direct între ele.

Articolul 81

Obligația de a porni o acțiune penală

Fiecare parte contractantă, la cererea celeilalte părți contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acțiunea penală împotriva unui cetățean al său, în cazul în care exista date suficiente ca a săvârșit, pe teritoriul celeilalte părți contractante, o faptă care este prevăzută ca infracțiune de legile ambelor părți contractante.

Articolul 82

Cererea de transmitere

1. Cererea de transmitere a urmăririi penale se face în scris.

2. La cerere se anexează o informare cuprinzând date asupra faptei săvârșite, calificării ei juridice, precum și toate probele existente cu privire la săvârșirea infracțiunii, iar în măsura în care este posibil, datele prevăzute în art. 67.

Articolul 83

Informații privind soluționarea procesului

Partea contractantă al carei cetățean este persoana urmărită va înștiința cealaltă parte contractantă despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotărâre definitivă, va trimite și copia de pe aceasta.

Articolul 84

Principii generale

1. Părțile contractante se obliga, în condițiile prezentului tratat, sa coopereze în materie de transfer al persoanelor condamnate.

2. Persoana condamnata pe teritoriul uneia dintre părțile contractante poate, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, să fie transferata pe teritoriul celeilalte părți contractante, pentru executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnata. În acest scop, persoana condamnata poate să-și exprime dorința de a fi transferata, în baza prezentului tratat, adresandu-se fie autorităților competente ale statului de condamnare, fie celor ale statului de execuție.

3. Transferul poate fi solicitat fie de statul de condamnare, fie de statul de execuție.

Articolul 85

Condițiile transferului

Transferul poate avea loc:

a) dacă condamnatul este cetățean al statului de execuție;

b) dacă hotărârea de condamnare este definitivă și executorie;

c) dacă durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai are de executat la data cererii de transfer, este de cel puțin 6 luni. În cazuri excepționale, părțile contractante pot conveni asupra transferului, atunci când durata pedepsei rămase de executat este mai mica de 6 luni;

d) dacă condamnatul sau, atunci când, din motive de vârsta ori stare fizica sau stare psihică, una dintre părțile contractante considera necesar, reprezentantul sau legal consimte la transfer;

e) dacă fapta pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare constituie infracțiune potrivit legii părții contractante al carei cetățean este cel condamnat;

f) dacă ambele părți contractante au convenit asupra transferului.

Articolul 86

Comunicarea de informații

1. Autoritățile competente ale statului de condamnare aduc la cunoștința oricărui condamnat, cetățean al celuilalt stat, posibilitatea de a obține, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, transferul sau în vederea executării pedepsei în statul al cărui cetățean este.

2. Dacă condamnatul își exprima, pe lângă statul de condamnare, dorința de a fi transferat, acest stat trebuie să informeze statul de execuție, cat mai curând posibil, după ce hotărârea a rămas definitivă.

3. Informațiile trebuie să cuprindă:

a) numele, data și locul nașterii condamnatului;

b) atunci când este posibil, adresa sa din statul de execuție;

c) o expunere a faptelor care au condus la condamnare;

d) natura, durata și data când a început executarea pedepsei.

4. Dacă condamnatul își exprima pe lângă statul de execuție dorința de a fi transferat, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informațiile menționate la paragraful 3.

5. Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice hotărâre luată de unul dintre cele doua state în legătură cu cererea de transfer.

Articolul 87

Cererea de transfer și documentele anexe

1. Cererea de transfer trebuie să fie formulată în scris.

2. La cerere se anexează:

a) un act care să ateste ca persoana condamnata este cetățean al statului de execuție;

b) copia de pe textele legale din care rezultă ca faptele care au dus la condamnarea persoanei ce urmează a fi transferata constituie infracțiuni din punct de vedere al legii statului de execuție;

c) copia legalizată de pe hotărârea de condamnare, cu mențiunea ca este definitivă, precum și copia de pe textele de lege aplicate în cauza respectiva;

d) acte din care rezultă durata pedepsei deja executate și a arestului preventiv, precum și durata pedepsei ce urmează a fi executată;

e) o declarație privind consimțământul la transfer;

f) alte acte, dacă autoritatea competentă a statului de condamnare considera necesară comunicarea acestora.

3. Dacă unul dintre cele doua state considera necesar, poate solicita acte sau date suplimentare.

Articolul 88

Consimțământul la transfer

1. Condamnatul trebuie să-și dea consimțământul la transfer de bunăvoie și în deplina cunoștința a consecințelor juridice care decurg din aceasta. Procedura este cea prevăzută de legea statului de condamnare.

2. Statul de condamnare trebuie să dea statului de execuție posibilitatea verificării, prin intermediul unui funcționar consular, dacă consimțământul la transfer a fost dat cu respectarea condițiilor prevăzute la paragraful 1.

Articolul 89

Modul de legătură

În problemele de predare a condamnaților, în vederea executării pedepselor, ministerele de justiție ale celor două părți contractante comunică direct între ele.

Articolul 90

Comunicarea rezolvarii cererii

Partea contractantă solicitată trebuie să informeze partea contractantă solicitanta, în scris, în cel mai scurt timp, despre acordul sau refuzul transferului solicitat.

Articolul 91

Predarea condamnatului

Dacă propunerea de transfer este acceptată, autoritățile competente ale celor două părți contractante vor conveni, de îndată, asupra locului, datei și modalităților de transfer al persoanei condamnate.

Articolul 92

Punerea în executare a pedepsei

1. Pedeapsa se executa pe baza hotărârii pronunțate de instanța statului de condamnare.

2. Totuși, instanța competența din statul de execuție decide, prin hotărâre judecătorească, asupra modalitatii de punere în executare a hotărârii pronunțate în statul de condamnare.

3. Dacă natura sau durata pedepsei pronunțate în statul de condamnare nu corespunde cu legea statului de execuție, acest din urma stat, prin hotărâre judecătorească, o poate adapta la pedeapsa prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură. Aceasta pedeapsa va fi cat mai corespunzătoare pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare. Prin natura sau prin durata sa, aceasta pedeapsa nu poate să o agraveze pe cea pronunțată în statul de condamnare și nici să depășească maximumul prevăzut de legea statului de execuție.

4. Partea din pedeapsa care a fost executată în statul de condamnare se deduce din durata pedepsei stabilite de instanța din statul de execuție, dacă pedepsele sunt de același fel. În cazul în care instanța stabilește o pedeapsă de alt fel decât cea aplicată prin hotărârea de condamnare, la stabilirea naturii și duratei pedepsei se tine seama de partea de pedeapsa executată.

5. Pedeapsa complimentară, pronunțată prin hotărârea de condamnare, se executa în măsura în care este prevăzută în legea părții contractante al carei cetățean este cel condamnat și nu a fost executată în statul de condamnare.

6. O copie de pe hotărârea pronunțată de instanța statului de execuție se comunică autorității competente a celuilalt stat.

Articolul 93

Legea aplicabilă

1. Executarea pedepsei se face potrivit legii statului de execuție, care este singurul competent sa ia orice decizie.

2. Statul de condamnare este singurul competent sa reexamineze hotărârea de condamnare prin cai judiciare de atac.

3. Fiecare parte contractantă poate acorda grațierea sau amnistia, conform legii sale.

Articolul 94

Încetarea executării

Statul de condamnare informează statul de execuție în legătură cu orice hotărâre sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei. În acest caz, statul de execuție trebuie să înceteze executarea pedepsei.

Articolul 95

Informații privind executarea pedepsei

Statul de execuție informează statul de condamnare în legătură cu executarea pedepsei:

a) la terminarea executării pedepsei;

b) în caz de evadare a condamnatului;

c) dacă statul de condamnare îi solicita informații în legătură cu executarea pedepsei.

Articolul 96

Tranzitarea

1. Fiecare parte contractantă autorizeaza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetățenilor celeilalte părți contractante, transferati pentru executarea pedepsei de către un stat terț în statul ai cărui cetățeni sunt.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formulează și se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat, referitoare la transferul persoanelor condamnate.

Articolul 97

Cheltuielile de transfer

Cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor condamnate sunt suportate de statul de execuție, cu excepția cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.