Legea nr. 177/1997
pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996
prezumat în vigoare
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Articol unic
Se ratifica Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
TRATAT
între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală
România și Republica Moldova, denumite în continuare părți contractante, în dorința de a perfectiona colaborarea lor în domeniul asistenței juridice, au hotărât sa încheie prezentul tratat de asistența juridică în materie civilă și penală.
În acest scop au convenit asupra celor ce urmează:
Partea I Dispoziții generale
Articolul 1
Definirea unor termeni
În sensul prezentului tratat:
a) prin cauze civile se înțelege cauzele de drept civil și procesual civil, de drept al familiei, drept comercial, dreptul muncii și drept administrativ;
b) prin autorități competente se înțelege instanțele judecătorești, parchetele (pentru România), organele procuraturii (pentru Republica Moldova), notariatele și alte instituții competente în materie civilă și penală;
c) prin lege se înțelege orice categorie de act normativ prin care sunt reglementate, în fiecare dintre cele doua părți contractante, raporturile juridice în legătură cu care tratatul face referire la lege.
Articolul 2
Ocrotirea juridică
1. Cetățenii unei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.
2. Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestanjenit autorităților competente ale celeilalte părți contractante în atributia cărora sunt date cauzele civile și penale, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și sa introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia.
3. Autoritățile competente ale unei părți contractante îndrumă, la cerere, pe cetățenii celeilalte părți contractante pentru a-și asigura reprezentarea de care au nevoie în susținerea cauzelor lor legitime.
4. Dispozițiile prezentului tratat, referitoare la cetățenii părților contractante, se aplică în mod corespunzător și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.
Articolul 3
Acordarea asistenței juridice
Părțile contractante își acorda reciproc, la cerere, asistența juridică în cauzele civile și penale, în condițiile prevăzute de prezentul tratat.
Articolul 4
Scutirea de cauțiune
Cetățenii unei părți contractante care se adresează autorităților competente ale celeilalte părți contractante în calitate de solicitanți sau intervenienți, dacă au domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiune sau depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sunt străini sau că nu au domiciliul ori reședința pe teritoriul părții contractante căreia îi aparține autoritatea competentă solicitată.
Articolul 5
Facilități și asistența judiciară gratuita
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază, pe teritoriul celeilalte părți contractante, de reducerea sau de scutirea de cheltuieli de procedura, precum și de asistența judiciară gratuita, în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.
2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate într-o anumită cauza, se aplică tuturor actelor de procedura din acea cauza, inclusiv actelor de executare.
Articolul 6
Condițiile obținerii înlesnirilor
1. Când cetățeanul unei părți contractante solicita o înlesnire dintre cele prevăzute la art. 5 din prezentul tratat, o dată cu cererea va prezenta și un certificat cu privire la situația sa materială și personală, întocmit potrivit reglementărilor legale ale fiecărei părți contractante.
2. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul nici uneia dintre părțile contractante, certificatul prevăzut la paragraful 1 poate fi eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părții contractante al carei cetățean este.
Articolul 7
Solicitarea înlesnirilor
1. Cetățeanul uneia dintre părțile contractante, care dorește să solicite unei autorități competente a celeilalte părți contractante înlesnirile prevăzute la art. 5, poate face cerere în acest sens la autoritatea competentă de la domiciliul sau reședința sa.
2. Autoritatea competența care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea o va transmite, împreună cu certificatul și cu eventualele anexe, autorității competente a celeilalte părți contractante.
3. Autoritatea competența sa hotărască asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la art. 5 își păstrează dreptul de a controla certificatele și informațiile care i-au fost furnizate și, pentru a se edifica pe deplin, poate solicita informații suplimentare.
Articolul 8
Modul de legătură
1. În problemele privind acordarea asistenței juridice, autoritățile competente ale celor două părți contractante comunică între ele prin intermediul organelor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu se dispune altfel.
2. Organele centrale la care se referă paragraful 1 sunt, pentru România, Ministerul Justiției, iar pentru Republica Moldova, Ministerul Justiției și Procuratura Generală.
Articolul 9
Limba folosită
În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor două părți contractante menționate la art. 8 paragraful 2 folosesc în relațiile dintre ele limba lor oficială. Tot astfel se procedează și în relațiile dintre autoritățile competente ale părților contractante.
Articolul 10
Schimbul de informații în domeniul legislației
Părțile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislației în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum și asupra aplicării acesteia în practica judiciară.
Articolul 11
Protecția martorilor și experților
1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetățenia sa, care, în urma unei citații, se prezintă în fața autorității competente a celeilalte părți contractante, nu poate fi nici urmărit, nici deținut, nici supus vreunei alte limitări a libertății sale individuale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnări anterioare trecerii frontierei părții contractante solicitante.
2. Imunitatea prevăzută la paragraful 1 încetează dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 15 zile de la data când autoritatea competentă care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară sau ca va reveni ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți contractante din motive independente de voința sa.
Articolul 12
Restituirea cheltuielilor pentru martori și experți
1. Cheltuielile de călătorie și de întreținere, precum și compensarea veniturilor neobtinute, legate de deplasarea pentru depunerea mărturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantă solicitanta. Expertul are dreptul și la onorariul de expert.
2. Despre drepturile prevăzute la paragraful 1 se va face mențiune în citație. La cererea martorului sau a expertului, partea contractantă solicitanta va plati în avans, parțial sau integral, cheltuielile menționate.
Articolul 13
Audierea ca martori a persoanelor arestate
1. În cazul în care este necesar ca o persoană care se afla arestata pe teritoriul unei părți contractante să fie audiată ca martor de către o autoritate competentă a celeilalte părți contractante, organele centrale prevăzute la art. 8 pot conveni ca aceasta persoana să fie transportată pe teritoriul părții contractante solicitante, cu condiția de a fi menținută în stare de arest și de a fi înapoiată în cel mult 7 zile după audiere.
2. Transferul va putea fi refuzat:
a) dacă persoana deținută nu consimte;
b) dacă prezenta persoanei este necesară într-o procedură penală în curs pe teritoriul părții contractante solicitate;
c) dacă transferul este susceptibil de a prelungi detenția acesteia;
d) dacă alte consideratii imperioase se opun la transferul sau pe teritoriul părții contractante solicitante.
Partea II Cauze civile
Capitolul 1 Asistența juridică
Articolul 14
Obiectul asistenței juridice
Asistența juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea și înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la fața locului și constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obținerea de copii sau fotocopii ori extrase de pe documente.
Articolul 15
Cererea de asistența juridică
1. Cererea de asistența juridică trebuie să cuprindă următoarele date:
a) denumirea autorității competente solicitante;
b) denumirea autorității competente solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenței juridice;
d) numele și prenumele părților, calitatea procesuala, cetățenia, domiciliul sau reședința acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor;
e) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, atunci când este cazul;
f) obiectul cererii și datele necesare pentru îndeplinirea ei;
g) menționarea actelor anexate la cerere.
2. La cererea de inmanare de acte se vor indica adresa destinatarului și felul actelor ce urmează a fi înmânate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate.
Prin comisie rogatorie, în sensul prezentului tratat, se înțelege acel act de procedura judiciară prin care un judecător sau procuror, după caz, solicita autorității competente din cealaltă parte contractantă sa îndeplinească, în locul sau, acte judiciare pe care le considera necesare judecații sau urmăririi penale într-un anume proces cu care este sesizat.
3. Cererea de asistența juridică și actele anexate vor purta ștampila oficială a autorității competente solicitante.
Articolul 16
Modul de rezolvare a cererii
1. În executarea unei cereri de asistența juridică, autoritatea competentă solicitată aplica legislația statului sau. Autoritatea competența solicitată poate să aplice, la cererea autorității competente solicitante, o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau.
2. Dacă autoritatea solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, autorității competente, incunostintand totodată despre aceasta partea contractantă solicitanta.
3. La cererea autorității competente solicitante, autoritatea competentă solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul și termenul efectuării cererii de asistența juridică, în scopul ca partea interesată să poată asista.
4. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea de asistența juridică nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit a fi gresita, autoritatea competentă solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, autoritatea competentă solicitată anunta despre aceasta autoritatea competentă solicitanta.
5. După îndeplinirea cererii, autoritatea competentă solicitată transmite autorității competente solicitante actele respective. În cazul în care asistența juridică nu a putut fi acordată, autoritatea competentă solicitată va restitui actele autorității competente solicitante, comunicându-i, totodată, împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.
Articolul 17
Înmânarea actelor
Autoritatea competența solicitată înmânează actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau.
Articolul 18
Dovada de inmanare a actelor
Dovada de inmanare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de inmanare în vigoare a teritoriul părții contractante solicitate. În orice caz, aceasta trebuie să cuprindă semnatura destinatarului, ștampila autorității competente și semnatura persoanei împuternicite sa inmaneze actul, modalitatea, locul și data inmanarii. Dacă destinatarul refuza sa primească actul, se va face mențiune despre motivul refuzului.
Articolul 19
Atribuțiile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare
Fiecare parte contractantă poate să transmită sau sa inmaneze acte judiciare și extrajudiciare și sa ia mărturii cetățenilor proprii care se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante prin intermediul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, cu condiția ca acești cetățeni sa consimtă și sa nu fie supuși nici unei măsuri de constrângere.
Articolul 20
Cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice
1. Părțile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.
2. Autoritatea competența solicitată comunică autorității competente solicitante cuantumul cheltuielilor efectuate. Dacă autoritatea solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân în sarcina părții contractante a carei autoritate le-a perceput.
Articolul 21
Refuzul acordării asistenței juridice
Asistența juridică în materie civilă poate fi refuzată, dacă partea contractantă solicitată considera ca prin acordarea ei s-ar putea aduce atingere principiilor sale fundamentale.
Capitolul 2 Acte oficiale
Articolul 22
Valabilitatea actelor
1. Actele care emana de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa și le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și la copiile de pe aceste acte.
2. Actele menționate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forta probanta ca și actele de același fel ale acestei din urma părți contractante.
Articolul 23
Transmiterea actelor de stare civilă
1. Instituțiile competente ale fiecărei părți contractante transmit, la cerere, gratuit, instituțiilor competente ale celeilalte părți contractante, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum și copii certificate de pe hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești, în materie de stare civilă, dacă aceste acte se referă la cetățenii părții contractante solicitante și sunt cerute în interes oficial.
2. Transmiterea actelor menționate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiție ale fiecărei părți contractante.
Capitolul 3 Norme comune în domeniul dreptului privat
Secțiunea I Dispoziții cu privire la statutul personal și dreptul familiei
Articolul 24
Capacitatea persoanei
1. Capacitatea persoanei fizice se stabilește potrivit legii părții contractante al carei cetățean este persoana.
2. Capacitatea persoanei juridice se stabilește potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia își are sediul.
Articolul 25
Încheierea căsătoriei
1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părții contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria.
2. Pentru căsătoria care se încheie la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părții contractante căreia îi aparține misiunea diplomatică sau oficiul consular.
3. În ceea ce privește condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soți este supus legii părții contractante al carei cetățean este.
Articolul 26
Raporturile personale și patrimoniale ale soților
1. Raporturile personale și patrimoniale ale soților sunt guvernate de legea părții contractante ai carei cetățeni sunt.
2. Dacă unul dintre soți este cetățean al unei părți contractante, iar celălalt soț este cetățean al celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părți contractante pe teritoriul căreia își au domiciliul comun.
3. Dacă, în cazul prevăzut la paragraful 2, unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei părți contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părți contractante pe al carei teritoriu și-au avut ultimul domiciliu comun.
Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instanțele sau alte instituții abilitate ale celor două părți contractante, care aplica legea statului lor.
4. Competența de a hotărî asupra raporturilor juridice prevăzute la paragrafele 1, 2 și 3 alin. 1 aparține instanțelor sau altor instituții abilitate ale părții contractante a carei lege guvernează acele raporturi.
Articolul 27
Divorțul
1. În caz de divorț, dacă ambii soți au cetățenia unei părți contractante și locuiesc, la data introducerii acțiunii de divorț, pe teritoriul celeilalte părți contractante, va fi aplicată legea părții contractante ai carei cetățeni sunt. Competența aparține instanțelor sau altor instituții abilitate ale ambelor părți contractante.
2. Dacă, la data introducerii acțiunii de divorț, unul dintre soți este cetățean al uneia dintre părțile contractante, iar celălalt soț este cetățean al celeilalte părți contractante și locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiași părți contractante, fie unul pe teritoriul unei părți contractante și altul pe teritoriul celeilalte părți contractante, sunt competente instanțele ambelor părți contractante, care aplica legea statului lor.
Articolul 28
Nulitatea căsătoriei
1. Pentru constatarea nulității sau pentru anularea căsătoriei se aplică legile părții contractante care, potrivit art. 25, sunt valabile pentru încheierea căsătoriei.
2. În ceea ce privește competența jurisdicțională, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 27.
Articolul 29
Filiația
1. În cauzele privind stabilirea și contestarea filiației este aplicabilă legea părții contractante al carei cetățean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea acesteia dacă este mai favorabilă intereselor copilului.
2. Soluționarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparține autorităților competente ale părții contractante al carei cetățean este copilul.
3. Dacă reclamantul și pârâtul domiciliază pe teritoriul aceleiași părți contractante, soluționarea cauzelor aparține, de asemenea, autorităților competente ale acestei părți contractante.
Articolul 30
Raporturile juridice dintre părinți și copii
1. Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii părții contractante al carei cetățean este copilul. În cazul în care copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, poate fi aplicabilă legea acestei părți, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.
2. În privinta dreptului de a hotărî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29 paragrafele 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 31
Adoptia
1. Condițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt cele stabilite de legea naționala a adoptatorului și a celui care urmează să fie adoptat. Aceștia trebuie să îndeplinească și condițiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naționale arătate.
2. Forma adopției este guvernata de legea părții contractante pe teritoriul căreia se încheie.
3. Efectele adopției și relațiile dintre adoptator și adoptat sunt guvernate de legea naționala a adoptatorului, iar în cazul adopției consimțite de soți este aplicabilă legea care guvernează, potrivit art. 26, efectele căsătoriei lor.
4. Nulitatea adopției este supusă, pentru condițiile de fond, legilor prevăzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condițiilor de forma, legii prevăzute la paragraful 2.
5. Procedura adopției aparține autorităților competente ale părții contractante al carei cetățean este, la data adopției, cel ce urmează a fi adoptat.
Interdicția
Articolul 32
1. Cazurile și condițiile pentru punerea sub interdicție a persoanelor lipsite de discernământ datorită alienației mintale sau debilității mintale, precum și cele pentru ridicarea acestei măsuri sunt supuse legii părții contractante al carei cetățean este persoana în cauza.
2. Jurisdicția aparține, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autorităților competente ale părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicție.
Articolul 33
1. În cazul când este necesară punerea sub interdicție a unui cetățean al unei părți contractante, care are domiciliu, reședința sau bunuri pe teritoriul celeilalte părți contractante, autoritatea competentă acestei din urma părți contractante înștiințează de îndată autoritatea competentă conform art. 32 paragraful 2.
2. În cazurile care nu comporta amânare, autoritatea celeilalte părți contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legea sa, fiind obligată sa informeze de îndată autoritatea competentă conform art. 32 paragraful 2, căreia îi va transmite totodată copii de pe actele încheiate. Măsurile luate își păstrează valabilitatea până în momentul în care autoritatea competentă a luat o alta hotărâre.
Articolul 34
1. Autoritatea prevăzută la art. 32 paragraful 2 poate transmite autorității celeilalte părți contractante competența sa privind interdicția, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicție are domiciliul, reședința sau bunuri pe teritoriul acestei din urma părți contractante. Competența privind interdicția se considera transmisă în momentul în care autoritatea solicitată a acceptat această competență și informează despre aceasta autoritatea solicitanta.
2. În cazul în care autoritatea competentă, instiintata potrivit art. 33 paragraful 1, nu comunică răspunsul sau în termen de 3 luni, socotite de la data expedierii înștiințării, competența în materie de interdicție revine de plin drept autorității de la domiciliul sau reședința persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție.
3. Autoritatea care a devenit competența potrivit paragrafelor 1 sau 2 îndeplinește măsura punerii sub interdicție în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacă motivul care determina punerea sub interdicție este prevăzut și în legea părții contractante al carei cetățean este persoana. Totuși, în problema capacității de exercițiu se aplică legea părții contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicție.
4. Hotărârea de punere sub interdicție, pronunțată potrivit paragrafelor 1, 2 și 3, se transmite în copie autorității competente prevăzute la art. 32 paragraful 2.
Tutela și curatela
Articolul 35
1. Cazurile și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei sunt cele prevăzute de legea părții contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce privește obligația de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea părții contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a deveni tutore sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator și persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii părții contractante căreia îi aparține autoritatea competentă care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela și curatela privind pe cetățenii părților contractante sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autoritățile părții contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetățeanul uneia dintre părțile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetățeanului celeilalte părți contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei părți contractante pe care urmează a se exercită tutela sau curatela și dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 36
Prevederile art. 33 și 34 paragrafele 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul tutelei sau curatelei.
Articolul 37
Autoritatea care, potrivit art. 34 paragrafele 1 sau 2, a devenit competența cu privire la tutela sau curatela, îndeplinește aceste măsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuși, în ceea ce privește capacitatea persoanei se aplică legea părții contractante al carei cetățean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta autoritate nu are dreptul sa adopte hotărâri în probleme privind statutul personal al celui căruia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 38
Declararea dispariției sau decesului și stabilirea datei decesului
1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariției sau a decesului unei persoane și pentru stabilirea datei decesului sunt competente instanțele părții contractante al carei cetățean era acea persoana la data când, potrivit ultimelor știri, mai era în viața.
2. Prin excepție de la prevederile paragrafului 1, instanțele judecătorești ale unei părți contractante, la cererea unor persoane care domiciliază pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare dispariția sau decesul sau sa stabilească data decesului unui cetățean al celeilalte părți contractante, dacă, potrivit legii părții contractante solicitate, acele persoane au drept la o asemenea acțiune.
3. În cauzele arătate la paragrafele 1 și 2, instanțele judecătorești aplica legea statului lor.
Secțiunea II Dispoziții cu privire la succesiuni
Articolul 39
Principiul egalității
Cetățenii uneia dintre părțile contractante sunt egali cu cetățenii celeilalte părți contractante atât în ceea ce privește capacitatea de a dobândi prin moștenire sau testament bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cat și în ce privește capacitatea de a întocmi, modifica sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
Articolul 40
Legea aplicabilă
1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea părții contractante al carei cetățean era, la data decesului sau, autorul succesiunii.
2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla acele bunuri.
3. Bunurile succesorale sunt considerate mobile sau imobile în conformitate cu legea părții contractante pe al carei teritoriu sunt situate.
Articolul 41
Succesiunea vacanta
În cazul când succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin părții contractante al carei cetățean era, la data decesului sau, autorul succesiunii, iar bunurile imobile revin părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate.
Articolul 42
Testamentul
1. Forma întocmirii, modificării și revocării testamentului este cea prevăzută, la data întocmirii, modificării sau revocării sale, de legea părții contractante al carei cetățean a fost defunctul sau de legea părții contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.
2. În privinta capacității de a testa, modifica ori revoca testamentul, precum și în privinta consecințelor juridice ale viciilor de voința, se aplică legea părții contractante al carei cetățean a fost defunctul la data întocmirii, modificării sau revocării testamentului. După aceeași lege se stabilesc și tipurile de dispoziții testamentare care sunt admise.
Articolul 43
Competența
1. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum și litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competența autorităților părții contractante al carei cetățean a fost defunctul la data decesului, în afară de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3.
2. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum și litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competența autorităților părții contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri.
3. Dacă toate bunurile mobile succesorale, rămase de pe urma cetățeanului uneia dintre părțile contractante, sunt situate pe teritoriul celeilalte părți contractante și dacă toți succesorii sunt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenții față de succesiune, competența revine autorităților acestei părți contractante.
Articolul 44
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetățeanul unei părți contractante decedează pe teritoriul celeilalte părți contractante, autoritatea competentă a acestei părți contractante înștiințează, de îndată, despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante, comunicându-i în același timp tot ce cunoaște cu privire la succesori, domiciliul sau reședința lor, masa succesorală și valoarea succesiunii, precum și cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziție se aplică și în cazul în care autoritatea competentă a unei părți contractante este informată ca cetățeanul celeilalte părți contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul ei.
2. Misiunea diplomatică sau oficiul consular care deține date cu privire la un deces ce a avut loc în condițiile menționate la paragraful 1, precum și cu privire la succesiune, comunică aceste date autorității competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacă pe teritoriul uneia dintre părțile contractante are loc deschiderea succesiunii și sunt date ca exista succesori, cetățeni ai celeilalte părți contractante, autoritatea competentă înștiințează despre aceasta, neîntârziat, misiunea diplomatică sau oficiul consular al acestei părți contractante.
Articolul 45
Drepturile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părți contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante are dreptul, fără un mandat special, în cazul în care cetățenii proprii lipsesc și nu și-au desemnat un nou mandatar, sa ia toate măsurile ca aceștia să fie reprezentați în fața oricărei autorități.
Articolul 46
Măsuri de conservare a succesiunii
1. Autoritățile competente ale fiecărei părți contractante vor lua, de îndată, în conformitate cu legea statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetățean al celeilalte părți contractante sau care ar reveni unui cetățean al acestei părți contractante.
2. Ele informează fără întârziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante despre măsurile luate conform paragrafului 1. Misiunea diplomatică sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor măsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate vor putea fi amânate.
3. Autoritatea competența potrivit art. 43 paragraful 1 va putea cere ridicarea măsurilor luate conform paragrafului 1.
Articolul 47
Deschiderea testamentului
1. Deschiderea testamentului este în atributia autorității competente a părții contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului și a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea și conținutul testamentului, precum și originalul testamentului, dacă se cere, se transmit autorității competente a celeilalte părți contractante, dacă defunctul a fost cetățean al acesteia sau dacă o autoritate a acestei părți contractante este competența să efectueze procedura succesorală.
3. Autoritatea competența a părții contractante al carei cetățean a fost testatorul la data decesului și care are în păstrare testamentul va remite, la cerere, autorității competente cu luarea măsurilor de conservare a succesiunii o copie certificată de pe testament.
Articolul 48
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obținute din vânzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante și care se cuvin unor moștenitori, cetățeni ai celeilalte părți contractante, având domiciliul sau reședința pe teritoriul acestei din urma părți contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, după terminarea procedurii succesorale, acestor moștenitori. Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menționate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al părții contractante ai carei cetățeni sunt moștenitorii.
2. În cazurile prevăzute la paragraful 1 predarea se va efectua dacă:
a) taxele și impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate;
b) pretențiile creditorilor defunctului și orice alte pretenții în legătură cu succesiunea, formulate în termenul prevăzut de legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menționate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate;
c) autoritățile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau pentru transferarea sumelor de bani.
3. Dacă cetățeanul unei părți contractante decedează în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părți contractante, unde nu a avut domiciliul sau reședința, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau, fără vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al părții contractante al carei cetățean a fost.
Secțiunea III Răspunderea civilă delictuala
Articolul 49
1. Răspunderea civilă delictuala se stabilește potrivit legii părții contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu.
2. Dacă atât persoana care a cauzat prejudiciul, cat și persoana care a suferit prejudiciul sunt cetățeni ai aceleiași părți contractante și domiciliază pe teritoriul acesteia, se aplică legea acestei părți contractante.
3. În cauzele privind obligațiile care rezultă din delicte civile, jurisdicția aparține autorităților competente ale părții contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu își are domiciliul pârâtul.
Capitolul 4 Recunoașterea și executarea hotărârilor
Articolul 50
Obiectul recunoașterii și executării
1. Fiecare parte contractantă recunoaște și încuviințează executarea, pe teritoriul sau, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante.
2. În sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înțelege:
a) hotărârile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de instanțe judecătorești sau alte instituții competente;
b) hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele penale, cu privire la obligația de despăgubire pentru daunele cauzate;
c) hotărârile judecătorești referitoare la cheltuielile de judecată;
d) hotărârile arbitrale.
3. În sensul prezentului tratat, termenul de hotărâre include și tranzacțiile judiciare.
Articolul 51
Condițiile recunoașterii și executării hotărârilor
Hotărârile se recunosc și se executa în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:
a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate. În materia obligației de întreținere sunt recunoscute și hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;
b) dacă nu a fost incalcata competența exclusiva a autorității părții contractante pe teritoriul căreia urmează a avea lor recunoașterea sau executarea;
c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;
d) dacă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul părții contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii;
e) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părți contractante, din hotărârea pronunțată rezultă ca această lege nu a fost aplicată. Totuși, recunoașterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv ca instanța care a pronunțat hotărârea a aplicat o alta lege, în afară de situațiile în care procesul privește starea și capacitatea unei persoane, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile;
f) dacă prin recunoașterea sau încuviințarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii.
Articolul 52
Cererea de recunoaștere și încuviințare a executării
1. Cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se depune la instanța care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă autorității din celălalt stat, competența sa încuviințeze executarea. Cererea poate fi depusa și direct la aceasta autoritate.
2. La cerere vor fi anexate:
a) textul complet al hotărârii, precum și o adeverinta ca hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre;
b) actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citația.
3. La cererea de încuviințare a executării silite, în cazul hotărârilor privind cheltuielile de judecată, se anexează o copie certificată de pe hotărâre și o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă și executorie.
Articolul 53
Procedura de recunoaștere și încuviințare a executării
1. Hotărârile pronunțate pe teritoriul unei părți contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetățeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte părți contractante sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți.
2. Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 50 și 51.
3. Încuviințarea executării hotărârilor patrimoniale este de competența instanțelor judecătorești ale părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.
4. Procedura încuviințării executării, precum și executarea silită se efectuează potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia are loc executarea.
5. Dacă hotărârea conține soluții asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoașterea sau încuviințarea executării poate fi acordată separat.
6. Orice obiectie cu privire la executarea silită se va rezolva de instanța care a încuviințat executarea.
7. În fața instanței judecătorești care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepții care se pot invoca potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărârea.
8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviințare a executării, instanța, dacă apreciază necesar, poate cere părților din proces să depună în scris anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la instanța care a pronunțat hotărârea.
Articolul 54
Efectele recunoașterii și executării
Hotărârile definitive, o dată recunoscute sau admise pentru a fi executate, vor avea aceleași efecte ca și cele date de autoritățile competente ale părții contractante solicitate.
Articolul 55
Cheltuielile privind recunoașterea și executarea
1. Stabilirea și încasarea cheltuielilor legate de încuviințarea executării și executarea silită propriu-zisa se dispun de către instanța solicitată potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ și cele referitoare la certificarea actelor.
2. Partea care a beneficiat, în fața instanței care a pronunțat hotărârea, de înlesnirile prevăzute de art. 5 paragraful 1 din prezentul tratat va beneficia de aceleași înlesniri și în cadrul procedurii de încuviințare a executării și de executare propriu-zisa, desfășurată pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Articolul 56
Executarea hotărârilor privind cheltuielile de judecată
Dacă una dintre părțile în proces, scutită de cauțiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligată printr-o hotărâre definitivă sa plătească celeilalte părți contractante cheltuieli de judecată, instanța competența de pe teritoriul celeilalte părți contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli.
Articolul 57
Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale
Cele doua părți contractante, în conformitate cu prevederile Convenției asupra recunoașterii și executării hotărârilor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaște și vor executa hotărârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Partea III Cauze penale
Capitolul 1 Asistența juridică
Articolul 58
Obiectul asistenței juridice
Asistența juridică în materie penală cuprinde: înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare, luarea de declarații invinuitilor și inculpaților, audierea martorilor și experților, efectuarea de expertize, perchezitii, cercetări la fața locului, predari de probe materiale, precum și alte activități procesuale legate de administrarea probelor.
Articolul 59
Cererea de asistența juridică
Cererea de asistența juridică în cauzele penale trebuie să cuprindă, pe lângă datele prevăzute la art. 15, și descrierea succintă a faptelor și încadrarea lor juridică.
Articolul 60
Executarea cererilor și informarea asupra rezultatelor îndeplinirii acestora
Prevederile art. 16, 17 și 18 se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale.
Articolul 61
Comunicarea hotărârilor de condamnare
Părțile contractante își comunică semestrial date privind hotărârile penale definitive, pronunțate de instanțele unei părți contractante împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la modificările ulterioare ce vor interveni în legătură cu hotărârile menționate.
Articolul 62
Informații din cazierul judiciar
La cererea autorităților competente ale unei părți contractante se vor transmite, gratuit, informații din cazierul judiciar al persoanelor urmărite sau supuse judecații penale pe teritoriul părții contractante solicitante.
Articolul 63
Refuzul asistenței juridice în cauzele penale
1. Asistența juridică poate fi refuzată dacă:
a) cererea se referă fie la infracțiuni considerate de partea contractantă solicitată ca infracțiuni politice sau infracțiuni conexe la astfel de infracțiuni, fie la infracțiuni militare;
b) partea contractantă solicitată apreciază ca executarea cererii de asistența juridică este de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice;
c) potrivit legii părții contractante solicitate, fapta sau faptele invocate în cerere nu constituie infracțiuni.
2. Partea contractantă solicitată va comunică părții contractante solicitante motivele refuzului asistenței juridice.
Capitolul 2 Extrădarea
Articolul 64
Obligația extrădării
1. Părțile contractante se obliga să-și extrădeze, reciproc, la cerere, în condițiile prezentului tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penal sau pentru executarea pedepsei.
2. Extrădarea se admite numai dacă fapta care face obiectul cererii de extrădare constituie infracțiune, potrivit legilor ambelor părți contractante.
3. Extrădarea, în vederea urmăririi sau judecării, se admite numai pentru fapte a căror săvârșire atrage, potrivit legilor ambelor părți contractante, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, iar când este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de 6 luni.
4. Considerarea infracțiunii ca fiind pedepsita de legile ambelor părți contractante nu este condiționată de împrejurarea ca legile părților contractante înscriu fapta în aceeași categorie de infracțiuni sau o denumesc prin aceeași terminologie.
5. Dacă cererea de extrădare se referă la doua sau mai multe infracțiuni sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate de legile ambelor părți contractante, chiar dacă numai una dintre ele corespunde condițiilor prevăzute la paragraful 3 privind durata pedepsei, extrădarea poate fi admisă și pentru celelalte infracțiuni.
Articolul 65
Refuzul extrădării
1. Părțile contractante nu-și extrădează proprii lor cetățeni.
2. Extrădarea va fi, de asemenea, refuzată, dacă:
a) infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul părții contractante solicitate;
b) infracțiunea a fost săvârșită în afară teritoriului părții contractante solicitante, iar legea părții contractante solicitate nu permite exercitarea acțiunii penale pentru asemenea infracțiuni săvârșite în afară teritoriului sau ori nu admite extrădarea pentru infracțiunea care face obiectul cererii de extrădare;
c) potrivit legii uneia dintre părțile contractante, infracțiunea pentru care se cere extrădarea este amnistiată sau acțiunea penală nu poate fi exercitată ori hotărârea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripție sau pentru alt temei legal;
d) persoana a carei extrădare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeași infracțiune ori dacă în cauza s-a dat o ordonanța sau o hotărâre de încetare a procesului penal, pe teritoriul părții contractante solicitate;
e) potrivit legii ambelor părți contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decât la plângerea prealabilă a părții vătămate;
f) infracțiunea este considerată de partea contractantă solicitată ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la asemenea infracțiune;
g) partea contractantă solicitată are motive serioase sa creadă ca cererea de extrădare a fost prezentată în scopul de a urmări sau pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, sex, naționalitate, origine etnică sau opinii politice ori ca situația acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive;
h) este cerută pentru o infracțiune militară.
Articolul 66
Infracțiuni fiscale
1. În materie de taxe, impozite, vama și schimb valutar, extrădarea va fi acordată între părțile contractante, conform dispozițiilor prezentului tratat, pentru fapte care corespund, potrivit legii părții contractante solicitate, unei infracțiuni de aceeași natură.
2. Extrădarea nu va putea fi refuzată pe motiv ca legea părții contractante solicitate nu prevede același regim de taxe și impozite sau nu conține același tip de reglementare în materie de taxe și impozite, vama sau schimb valutar ca legislația părții contractante solicitante.
Articolul 67
Actele-anexa la cererea de extrădare
La cererea de extrădare se anexează:
a) originalul sau copia certificată de pe mandatul de arestare sau orice alt act având aceeași forta, emis în forma prevăzută de legea părții contractante solicitante, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei, copia certificată de pe hotărârea rămasă definitivă;
b) o expunere a faptelor pentru care extrădarea este cerută, timpul și locul săvârșirii infracțiunii, calificarea infracțiunii și referiri la dispozițiile legale care îi sunt aplicabile, precum și date cu privire la durata pedepsei executate până atunci; dacă prin infracțiune s-au produs pagube materiale, se va menționa cuantumul stabilit sau aproximat al acestora;
c) copia de pe textele de lege ale părții contractante solicitante, aplicabile sau aplicate în cauza respectiva;
d) în măsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrădare se cere, cetățenia ei, domiciliul sau reședința ei, precum și descrierea fizionomiei, fotografii și amprente digitale.
Articolul 68
Date suplimentare
1. Dacă datele primite de la partea contractantă solicitanta nu sunt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrădare, partea contractantă solicitată poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen care nu va putea depăși 2 luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit, la cererea motivată a părții contractante solicitante, cu încă 15 zile.
2. Dacă persoana la care se referă cererea a fost arestata, iar partea contractantă solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, partea contractantă solicitată poate pune în libertate acea persoana.
Articolul 69
Arestarea în vederea extrădării
1. După primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor în care, potrivit prezentului tratat, extrădarea nu poate avea loc.
2. În caz de urgenta, arestarea poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a receptionat o intervenție în acest sens de la partea contractantă solicitanta. În intervenție se va menționa, după caz, mandatul de arestare ori dispoziția de arestare preventivă sau hotărârea definitivă data împotriva acelei persoane și mențiunea potrivit căreia cererea de extrădare va fi transmisă ulterior. Intervenția în vederea arestării poate fi facuta prin Interpol, prin posta, telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc care lasă urma scrisă ori este admis de partea contractantă solicitată. Autoritatea solicitanta va fi informată în cel mai scurt timp despre cursul dat cererii sale.
3. Persoana arestata în aplicarea prevederilor paragrafului 2 poate fi pusă în libertate dacă, în termen de o luna de la data trimiterii înștiințării, nu se primește cererea de extrădare. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivată a părții contractante solicitante. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricând posibila, cu condiția ca partea contractantă solicitată sa ia orice măsură pe care o considera necesară în vederea evitării ca persoana să se sustragă.
4. Punerea în libertate nu împiedica o noua arestare și extrădare, dacă cererea de extrădare parvine ulterior.
Articolul 70
Amânarea extrădării
Dacă persoana a carei extrădare se cere este inculpata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracțiune decât aceea în legătură cu care se cere extrădarea, pe teritoriul părții contractante solicitate, extrădarea poate fi amânată până la sfârșitul procesului penal, până la executarea completa a pedepsei pronunțate sau până la eliberarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia.
Articolul 71
Extrădarea temporară
1. Dacă amânarea extrădării prevăzute la art. 70 din prezentul tratat ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare se cere poate fi extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrădată temporar va fi trimisa înapoi, imediat după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.
Articolul 72
Predarea
1. Partea contractantă solicitată va face cunoscut părții contractante solicitante hotărârea sa cu privire la extrădare.
2. În caz de acceptare, partea contractantă solicitată este obligată sa comunice părții contractante solicitante locul și data predării, precum și durata detentiei executate în vederea extrădării de către persoana în cauza.
3. Dacă partea contractantă solicitanta nu ia în primire persoana la data fixată pentru predare și dacă nu s-a solicitat o amânare, aceasta poate fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de la data stabilită pentru predare. Partea contractantă solicitată poate refuza extrădarea pentru aceeași fapta.
Articolul 73
Transmiterea obiectelor
1. Părțile contractante se obliga să-și transmită reciproc, la cerere:
a) obiectele și valorile care au fost procurate de infractor prin infracțiunea care a atras extrădarea;
b) obiectele care pot avea importanța ca probe în cauza penală pentru care s-a cerut extrădarea.
2. Obiectele și valorile prevăzute la paragraful 1 se transmit chiar dacă extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza decesului sau, sustragerii de la judecata sau din alte motive.
3. Dacă obiectele cerute sunt necesare părții contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penală, transmiterea lor poate fi amânată până la terminarea procesului în cauza sau pot fi predate cu condiția de a fi restituite.
4. Drepturile părții contractante solicitate sau ale terților asupra obiectelor cerute rămân neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi se restituie părții contractante solicitate, după terminarea procedurii, cat mai curând posibil și fără cheltuieli.
Articolul 74
Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata ori de la executarea pedepsei și se înapoiază de bunăvoie pe teritoriul părții contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cererea scrisă a părții contractante solicitante, fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute la art. 67.
Articolul 75
Cereri de extrădare primite din partea mai multor state
Dacă extrădarea este cerută concomitent de mai multe state fie pentru aceeași fapta, fie pentru fapte diferite, partea contractantă solicitată hotărăște ținând seama de toate circumstanțele și, în special, de gravitatea și locul infracțiunilor, de data respectivelor cereri, de cetățenia persoanei cerute și de posibilitatea unei extrădări ulterioare unui alt stat.
Articolul 76
Limitele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate
1. Persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecata sau deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă unei restrictii a libertății sale individuale, pentru o infracțiune săvârșită anterior predării, alta decât aceea pentru care s-a cerut extrădarea, sau nu poate fi reextradata unui stat terț decât în următoarele cazuri:
a) statul care a predat-o consimte. În acest scop va trebui prezentată o cerere, însoțită de actele prevăzute de art. 67 și de un proces-verbal încheiat de autoritatea competentă conținând declarațiile extrădatului. Acest consimțământ va putea fi dat dacă infracțiunea pentru care este cerut antreneaza ea însăși obligația de extrădare;
b) deși a avut posibilitatea, persoana extrădată nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de o luna de la sfârșitul procesului penal, iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei sau dacă se înapoiază pe teritoriul acestei din urma părți. În acest termen nu se socotește timpul în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul părții contractante solicitante din motive independente de voința sa.
2. Dacă calificarea data infracțiunii este modificată în cursul procesului, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecata decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii, în noua calificare, ar permite extrădarea.
Articolul 77
Informații cu privire la rezultatul procesului penal
Părțile contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunțată o hotărâre definitivă, se va transmite și copia de pe aceasta hotărâre.
Articolul 78
Tranzitarea
1. Fiecare dintre părțile contractante va autoriza, la cererea celeilalte părți contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părți contractante de către un stat terț. Aceasta prevedere nu se va aplica dacă, potrivit prevederilor prezentului tratat, nu ar exista obligația de extrădare.
2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează și se rezolva după aceleași reguli ca și cererea de extrădare.
Articolul 79
Cheltuieli de extrădare și de tranzit
1. Cheltuielile de extrădare vor fi suportate de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat.
2. Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de partea contractantă solicitanta.
Articolul 80
Modul de legătură
În problemele de extrădare și tranzitare, organele centrale ale celor două părți contractante, menționate la art. 8 din prezentul tratat, comunică direct între ele.
Capitolul 3 Transferul urmăririi penale
Articolul 81
Obligația de a porni o acțiune penală
Fiecare parte contractantă, la cererea celeilalte părți contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acțiunea penală împotriva unui cetățean al său, în cazul în care exista date suficiente ca a săvârșit, pe teritoriul celeilalte părți contractante, o faptă care este prevăzută ca infracțiune de legile ambelor părți contractante.
Articolul 82
Cererea de transmitere
1. Cererea de transmitere a urmăririi penale se face în scris.
2. La cerere se anexează o informare cuprinzând date asupra faptei săvârșite, calificării ei juridice, precum și toate probele existente cu privire la săvârșirea infracțiunii, iar în măsura în care este posibil, datele prevăzute în art. 67.
Articolul 83
Informații privind soluționarea procesului
Partea contractantă al carei cetățean este persoana urmărită va înștiința cealaltă parte contractantă despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotărâre definitivă, va trimite și copia de pe aceasta.
Capitolul 4 Transferul persoanelor condamnate
Articolul 84
Principii generale
1. Părțile contractante se obliga, în condițiile prezentului tratat, sa coopereze în materie de transfer al persoanelor condamnate.
2. Persoana condamnata pe teritoriul uneia dintre părțile contractante poate, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, să fie transferata pe teritoriul celeilalte părți contractante, pentru executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnata. În acest scop, persoana condamnata poate să-și exprime dorința de a fi transferata, în baza prezentului tratat, adresandu-se fie autorităților competente ale statului de condamnare, fie celor ale statului de execuție.
3. Transferul poate fi solicitat fie de statul de condamnare, fie de statul de execuție.
Articolul 85
Condițiile transferului
Transferul poate avea loc:
a) dacă condamnatul este cetățean al statului de execuție;
b) dacă hotărârea de condamnare este definitivă și executorie;
c) dacă durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai are de executat la data cererii de transfer, este de cel puțin 6 luni. În cazuri excepționale, părțile contractante pot conveni asupra transferului, atunci când durata pedepsei rămase de executat este mai mica de 6 luni;
d) dacă condamnatul sau, atunci când, din motive de vârsta ori stare fizica sau stare psihică, una dintre părțile contractante considera necesar, reprezentantul sau legal consimte la transfer;
e) dacă fapta pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare constituie infracțiune potrivit legii părții contractante al carei cetățean este cel condamnat;
f) dacă ambele părți contractante au convenit asupra transferului.
Articolul 86
Comunicarea de informații
1. Autoritățile competente ale statului de condamnare aduc la cunoștința oricărui condamnat, cetățean al celuilalt stat, posibilitatea de a obține, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, transferul sau în vederea executării pedepsei în statul al cărui cetățean este.
2. Dacă condamnatul își exprima, pe lângă statul de condamnare, dorința de a fi transferat, acest stat trebuie să informeze statul de execuție, cat mai curând posibil, după ce hotărârea a rămas definitivă.
3. Informațiile trebuie să cuprindă:
a) numele, data și locul nașterii condamnatului;
b) atunci când este posibil, adresa sa din statul de execuție;
c) o expunere a faptelor care au condus la condamnare;
d) natura, durata și data când a început executarea pedepsei.
4. Dacă condamnatul își exprima pe lângă statul de execuție dorința de a fi transferat, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informațiile menționate la paragraful 3.
5. Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice hotărâre luată de unul dintre cele doua state în legătură cu cererea de transfer.
Articolul 87
Cererea de transfer și documentele anexe
1. Cererea de transfer trebuie să fie formulată în scris.
2. La cerere se anexează:
a) un act care să ateste ca persoana condamnata este cetățean al statului de execuție;
b) copia de pe textele legale din care rezultă ca faptele care au dus la condamnarea persoanei ce urmează a fi transferata constituie infracțiuni din punct de vedere al legii statului de execuție;
c) copia legalizată de pe hotărârea de condamnare, cu mențiunea ca este definitivă, precum și copia de pe textele de lege aplicate în cauza respectiva;
d) acte din care rezultă durata pedepsei deja executate și a arestului preventiv, precum și durata pedepsei ce urmează a fi executată;
e) o declarație privind consimțământul la transfer;
f) alte acte, dacă autoritatea competentă a statului de condamnare considera necesară comunicarea acestora.
3. Dacă unul dintre cele doua state considera necesar, poate solicita acte sau date suplimentare.
Articolul 88
Consimțământul la transfer
1. Condamnatul trebuie să-și dea consimțământul la transfer de bunăvoie și în deplina cunoștința a consecințelor juridice care decurg din aceasta. Procedura este cea prevăzută de legea statului de condamnare.
2. Statul de condamnare trebuie să dea statului de execuție posibilitatea verificării, prin intermediul unui funcționar consular, dacă consimțământul la transfer a fost dat cu respectarea condițiilor prevăzute la paragraful 1.
Articolul 89
Modul de legătură
În problemele de predare a condamnaților, în vederea executării pedepselor, ministerele de justiție ale celor două părți contractante comunică direct între ele.
Articolul 90
Comunicarea rezolvarii cererii
Partea contractantă solicitată trebuie să informeze partea contractantă solicitanta, în scris, în cel mai scurt timp, despre acordul sau refuzul transferului solicitat.
Articolul 91
Predarea condamnatului
Dacă propunerea de transfer este acceptată, autoritățile competente ale celor două părți contractante vor conveni, de îndată, asupra locului, datei și modalităților de transfer al persoanei condamnate.
Articolul 92
Punerea în executare a pedepsei
1. Pedeapsa se executa pe baza hotărârii pronunțate de instanța statului de condamnare.
2. Totuși, instanța competența din statul de execuție decide, prin hotărâre judecătorească, asupra modalitatii de punere în executare a hotărârii pronunțate în statul de condamnare.
3. Dacă natura sau durata pedepsei pronunțate în statul de condamnare nu corespunde cu legea statului de execuție, acest din urma stat, prin hotărâre judecătorească, o poate adapta la pedeapsa prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură. Aceasta pedeapsa va fi cat mai corespunzătoare pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare. Prin natura sau prin durata sa, aceasta pedeapsa nu poate să o agraveze pe cea pronunțată în statul de condamnare și nici să depășească maximumul prevăzut de legea statului de execuție.
4. Partea din pedeapsa care a fost executată în statul de condamnare se deduce din durata pedepsei stabilite de instanța din statul de execuție, dacă pedepsele sunt de același fel. În cazul în care instanța stabilește o pedeapsă de alt fel decât cea aplicată prin hotărârea de condamnare, la stabilirea naturii și duratei pedepsei se tine seama de partea de pedeapsa executată.
5. Pedeapsa complimentară, pronunțată prin hotărârea de condamnare, se executa în măsura în care este prevăzută în legea părții contractante al carei cetățean este cel condamnat și nu a fost executată în statul de condamnare.
6. O copie de pe hotărârea pronunțată de instanța statului de execuție se comunică autorității competente a celuilalt stat.
Articolul 93
Legea aplicabilă
1. Executarea pedepsei se face potrivit legii statului de execuție, care este singurul competent sa ia orice decizie.
2. Statul de condamnare este singurul competent sa reexamineze hotărârea de condamnare prin cai judiciare de atac.
3. Fiecare parte contractantă poate acorda grațierea sau amnistia, conform legii sale.
Articolul 94
Încetarea executării
Statul de condamnare informează statul de execuție în legătură cu orice hotărâre sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei. În acest caz, statul de execuție trebuie să înceteze executarea pedepsei.
Articolul 95
Informații privind executarea pedepsei
Statul de execuție informează statul de condamnare în legătură cu executarea pedepsei:
a) la terminarea executării pedepsei;
b) în caz de evadare a condamnatului;
c) dacă statul de condamnare îi solicita informații în legătură cu executarea pedepsei.
Articolul 96
Tranzitarea
1. Fiecare parte contractantă autorizeaza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetățenilor celeilalte părți contractante, transferati pentru executarea pedepsei de către un stat terț în statul ai cărui cetățeni sunt.
2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formulează și se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat, referitoare la transferul persoanelor condamnate.
Articolul 97
Cheltuielile de transfer
Cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor condamnate sunt suportate de statul de execuție, cu excepția cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.
Partea A V-A
Dispoziții finale
Articolul 98
Soluționarea diferendelor
Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluționa pe cale diplomatică.
Articolul 99
Ratificarea și intrarea în vigoare a tratatului
Prezentul tratat va fi supus ratificării și va intra în vigoare în cea de a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
Articolul 100
Valabilitatea tratatului
Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată. Fiecare dintre cele doua părți contractante poate să-l denunțe printr-o notificare scrisă. Denunțarea va produce efecte după trecerea unui an de la data notificării.
Încheiat la Chișinău la 6 iulie 1996, în doua exemplare originale, ambele texte având aceeași valabilitate.
Drept pentru care plenipotențiarii părților contractante au semnat prezentul tratat și au aplicat sigiliile lor.
Pentru România,
Teodor Viorel Melescanu
Pentru Republica Moldova,
Mihai Popov
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.