Decizia nr. 586/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.201/2006, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prevederile legale menționate încalcă principiile constituționale ale egalității cetățenilor în fața legii și ale egalității în fața justiției, ale liberului acces la justiție și la folosirea căilor de atac, precum și reglementările referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară, dreptul internațional și dreptul intern și tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale art. 13 din aceasta, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

În acest sens, autorul excepției susține că, de vreme ce plângerea adresată instanței are ca obiect soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, ar trebui ca termenul pentru atacarea soluției procurorului ierarhic superior să curgă tot de la comunicarea ordonanței sau rezoluției pronunțate de acesta din urmă. Cu alte cuvinte, partea interesată este lipsită de accesul la justiție, din culpa ori neglijența procurorului ierarhic superior care nu comunică soluția. Așa fiind, partea așteptând rezolvarea plângerii potrivit art. 275-278 din Codul de procedură penală poate pierde termenul instituit de art. 278^1 alin. 1 din același cod și, pe cale de consecință, calea de atac la instanță.

Judecătoria Iași opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai o concretizare a prevederilor care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, trebuie înlăturată confuzia făcută de autorul excepției, și anume că plângerea adresată instanței de judecată privește rezoluțiile sau ordonanțele date de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât plângerea vizează rezoluția sau ordonanța inițială a procurorului de netrimitere în judecată. Așa fiind, nu se poate susține că persoana interesată este obligată să se adreseze instanței de judecată împotriva unui act care încă nu există.

În plus, prin instituirea unui termen înlăuntrul căruia persoana interesată se poate adresa judecătorului, nu se aduce atingere liberului acces la justiție, ci, dimpotrivă, conduce la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, care reprezintă o componentă importantă a dreptului invocat în susținerea excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Indică, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, prin care instanța de contencios constituțional a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, reținând, pentru argumentele acolo expuse, că acestea reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, și nu o încălcare a lor, așa cum susține autorul excepției și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, sens în care nu se poate susține că ar contraveni principiului egalității în drepturi și nici regulii constituționale potrivit căreia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

De asemenea, prevederile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure liberul acces la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 20 de zile, în cadrul căruia persoana interesată poate face plângere împotriva soluției procurorului, dă expresie principiului celerității care guvernează desfășurarea procesului penal.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată", care are următorul conținut:

"După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

În motivarea excepției, autorul acesteia susține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (1) și (3) privind liberul acces la justiție, ale art. 124 alin. (2) care consacră egalitatea în fața justiției, ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 129 care prevăd dreptul la folosirea căilor de atac, ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală au mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale și cu o motivare asemănătoare. De exemplu, prin

Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, și

Decizia nr. 95 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2007, Curtea, respingând excepția, a reținut, în esență, că prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile constituționale privind accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror.

Întrucât față de cauzele soluționate prin deciziile indicate nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate își păstrează valabilitatea și în prezentul dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.