Decizia nr. 526/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Luminița Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.671/303/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Luminița Ion.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, care statuează calitatea procesuală activă exclusivă a autorității tutelare de a solicita decăderea, totală sau parțială, a părinților ori a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor părintești, contravin art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție al oricărei persoane pentru apărarea intereselor sale legitime.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și reglementează competența, concretizată într-o obligație, a unei autorități administrative, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului, de a sesiza instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru decăderea părinților din exercițiul drepturilor părintești.

Avocatul Poporului arată că prevederile

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

reprezintă expresia principiului protejării interesului superior al copilului, intenția legiuitorului fiind aceea de a atribui competența supravegherii și controlului modului în care acesta este îngrijit, sănătății și dezvoltării lui fizice, educării, învățăturii și pregătirii sale profesionale unei instituții care, prin personalul său calificat, verifică în mod imparțial situația minorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul cuprins: "Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților ori a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor părintești."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate consacră sancțiunea decăderii din drepturile părintești, sancțiune civilă care se dispune în cazurile în care părinții, prin felul de exercitare a drepturilor părintești sau prin purtarea lor abuzivă ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în primejdie viața și securitatea copilului în familie.

Pe de altă parte, din economia reglementării, precum și din coroborarea acesteia cu dispozițiile art. 109 din Codul familiei, autoritatea tutelară apare a fi concepută ca un factor de echilibru în acele situații în care între părinți există o stare conflictuală exacerbată, care a dus la desfacerea căsătoriei, și pe al cărei fond aceștia au tendința să recurgă la orice mijloace pe care legea le oferă pentru a se șicană reciproc, ajungând până la dispute cu privire la situația copiilor, care dau expresie interesului acestora din urmă doar aparent.

În considerarea unor asemenea rațiuni, legiuitorul a înțeles să recunoască calitatea procesuală activă exclusiv autorității tutelare, într-o acțiune cu consecințe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicită decăderea unui părinte din drepturile părintești.

Faptul că o asemenea calitate nu îi este recunoscută și părintelui nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție, care, în această materie, nu este negat, ci se realizează doar mediat, pe calea sesizării autorității tutelare, singura care are posibilitatea să verifice cu obiectivitate și simț de răspundere măsura în care exigențele de fond pentru promovarea unei acțiuni în decădere din drepturile părintești sunt satisfăcute, acționând astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevând totodată instanțele judecătorești de procese cu un atare obiect, fără suport real.

De altfel, reglementarea instituită prin

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului nu face decât să dea expresie specificului acestui domeniu, constând în aceea că drepturile părintești se exercită, așa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul familiei, numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, recte al părintelui, era normal ca valorificarea dreptului său, în situația extremă în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt părinte, să fie supusă unui regim restrictiv, cu implicarea autorității de stat, în deplină concordanță cu cele prevăzute de art. 48 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Luminița Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.