Regulamentul din 3 august 2007

Personalul din serviciile de probațiune răspunde disciplinar în cazul săvârșirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum și în cazul manifestării unui comportament care dăunează interesului serviciului și prestigiului justiției.

Abaterea disciplinară constă într-o acțiune sau inacțiune în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin care normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispozițiile legale date de conducătorii ierarhici sunt încălcate de consilierul de probațiune, șeful serviciului sau de inspectorul de probațiune.

Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) din Lege se poate aplica direct, prin decizie, de către șeful serviciului, pentru consilierii de probațiune, sau de către directorul direcției de specialitate, pentru șefii de servicii și inspectorii de probațiune.

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) din Lege se aplică de ministrul justiției, la propunerea comisiei de disciplină.

Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica o singură sancțiune.

Comisia de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului justiției, din reprezentanți ai Direcției de probațiune din cadrul Ministerului Justiției, în termen de cel mult 14 zile de la data înregistrării sesizării la această direcție.

Dacă procedura cercetării disciplinare se desfășoară față de un inspector de probațiune, din comisia de disciplină va face parte și un reprezentant al Direcției resurse umane și relația cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiției.

Comisia de disciplină se dizolvă la data clasării cauzei sau la data comunicării deciziei șefului serviciului de probațiune, directorului Direcției de probațiune sau, după caz, a ordinului ministrului justiției cu privire la soluționarea cauzei.

Comisia de disciplină va fi alcătuită din 3 membri numiți de ministrul justiției, la propunerea directorului Direcției de probațiune, după cum urmează:

a) 2 membri - inspectori de probațiune;

b) un membru - personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor.

Din comisia de disciplină mai face parte un număr egal de membri supleanți, numiți după aceleași reguli ca și membrii comisiei de disciplină.

Președintele comisiei de disciplină este ales prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.

Comisia de disciplină are un secretar titular și un secretar supleant, numiți din rândul personalului Direcției de probațiune, prin ordinul de constituire a comisiei de disciplină.

Secretarul titular și supleantul acestuia nu sunt membri ai comisiei de disciplină.

Comisia de disciplină se constituie la sesizarea:

a) ministrului justiției;

b) secretarului de stat coordonator, secretarului general sau secretarului general adjunct;

c) directorului Direcției de probațiune;

d) șefului serviciului de probațiune în care își desfășoară activitatea persoana a cărei faptă este sesizată;

e) oricărei persoane care se consideră vătămată prin fapta personalului de probațiune.

Sesizarea trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, domiciliul și, după caz, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea;

b) numele, prenumele și, dacă este posibil, serviciul în care își desfășoară activitatea persoana a cărei faptă este sesizată;

c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;

d) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

e) data și semnătura celui ce formulează sesizarea.

Sesizarea se formulează în scris și este însoțită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susțin.

În situația când sesizarea nu este însoțită de elementele prevăzute la alin. (2) lit. a), c) și e), președintele comisiei de disciplină sau unul dintre membrii acesteia, delegați de acesta, va pune în vedere persoanei care a formulat sesizarea să realizeze completările necesare.

Dacă persoana care a formulat sesizarea nu realizează completările solicitate de comisia de disciplină potrivit alin. (4), sesizarea va fi clasată.

Ședințele comisiei de disciplină sunt publice, cu excepția cazurilor în care:

a) persoana cercetată solicită motivat ca acestea să nu fie publice;

b) președintele comisiei de disciplină hotărăște, pentru motive întemeiate, ca acestea să nu fie publice.

Pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare sunt obligatorii efectuarea cercetării prealabile și audierea persoanei.

Cercetarea prealabilă va fi efectuată de către comisia de disciplină în termen de cel mult 30 de zile de la data constituirii comisiei de disciplină.

Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Citarea se face prin scrisoare recomandată, prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură, prin fax sau prin orice mijloc de comunicare ce permite confirmarea primirii citației.

Citarea și audierea persoanei cercetate și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Persoanei a cărei faptă constituie obiectul sesizării i se comunică o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa, sub sancțiunea nulității raportului întocmit de comisia de disciplină la terminarea cercetării prealabile.

Poate fi citată și persoana care a înaintat sesizarea comisiei de disciplină sau orice altă persoană ale cărei declarații pot ajuta la soluționarea cauzei. Decizia citării acestor persoane aparține comisiei de disciplină.

Persoana cercetată are dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și poate solicita administrarea de probe în apărare. Se pot administra probe și după faza cercetării prealabile.

Refuzul persoanei cercetate de a se prezenta la cercetări sau de a face declarații se consemnează într-un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării prealabile.

Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un proces-verbal ce va fi semnat de toți membrii acesteia, în care se consemnează dacă persoana cercetată a fost prezentă.

În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente ce pot fi avute în vedere pentru încadrarea faptei ca abatere disciplinară și pentru aprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate.

Audierea acesteia se consemnează în scris sau se înregistrează audio de către secretarul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității.

În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Persoana cercetată are dreptul să cunoască toate actele cercetării.

Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport.

După întocmirea raportului, comisia de disciplină poate:

a) să propună clasarea, în cazul în care se concluzionează că exercitarea acțiunii disciplinare nu se justifică;

b) să treacă la judecarea acțiunii disciplinare.

Dacă se constată de către comisia de disciplină că fapta cercetată nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată este nevinovată, se propune respingerea acțiunii disciplinare.

Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin propunerea de aplicare sau neaplicare a unei sancțiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 din Lege.

Dacă se constată că acțiunea disciplinară este întemeiată, comisia de disciplină va propune șefului serviciului, directorului Direcției de probațiune sau ministrului justiției, după caz, printr-o decizie motivată, redactată în termen de 10 zile de la întocmirea raportului, aplicarea unei sancțiuni disciplinare în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și a urmărilor acesteia, cu cauzele care au determinat săvârșirea acesteia, cu împrejurările în care abaterea a fost săvârșită, cu gradul de vinovăție, cu circumstanțele personale ale celui ce a săvârșit-o, cu comportamentul său general în timpul serviciului și cu existența unor antecedente disciplinare.

În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârșită de persoana cercetată poate fi considerată infracțiune, aceasta propune ministrului justiției sesizarea organelor de urmărire penală.

Deciziile comisiei de disciplină se adoptă cu votul majorității simple.

La propunerea comisiei de disciplină, ministrul justiției, prin ordin, dă o sancțiune disciplinară.

Ministrul justiției nu poate aplica o sancțiune disciplinară mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină, dar poate să aplice, motivat, o sancțiune mai ușoară.

Sub sancțiunea nulității absolute, ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare, care au fost încălcate de persoana sancționată;

c) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;

d) sancțiunea ce se va aplica;

e) termenul în care ordinul poate fi contestat;

f) instanța competentă la care ordinul prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.

Sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii abaterilor disciplinare.

Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) din Lege persoana în cauză poate face contestație la directorul Direcției de probațiune sau, după caz, la ministrul justiției, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate.

Pe baza propunerii comisiei de disciplină, directorul Direcției de probațiune sau ministrul justiției adoptă o decizie definitivă.

Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârșită.

Decizia sau ordinul de sancționare, după caz, se comunică prin scrisoare recomandată, prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură, prin fax sau prin orice mijloc de comunicare ce permite confirmarea primirii, persoanei cercetate, în termen de 5 zile de la data emiterii.

Decizia sau ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă.

Ordinul sau decizia de sancționare se atașează la dosarul profesional al angajatului.

Persoana nemulțumită de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii.