Decizia nr. 606/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Energy Group" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Energy Group" - S.R.L. din Dej cu prilejul soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței îndreptate împotriva sa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că posibilitatea pe care textul de lege criticat o asigură debitorului de a-și contesta starea de insolvență nu constituie un mijloc procedural eficient pentru apărarea proprietății sale, de asigurare a liberului acces la justiție și a egalității în fața legii, în situația în care un creditor de rea-credință a introdus în mod abuziv o cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Astfel, consideră că dreptul de a contesta starea de insolvență nu este clar definit de textul de lege ca mijloc de acțiune în justiție, iar similitudinea sa cu posibilitatea recunoașterii stării de insolvență determină confuzii. Față de existența prezumției de insolvență a debitorului, de care beneficiază creditorul, dreptul de a contesta această stare se exercită în condițiile unei inegalități între părțile procesului. De asemenea, arată că dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 85/2006 , prin faptul că nu instituie obligativitatea cauțiunii și nu prevăd o taxă de timbru, creează discriminări între creditori și debitori, întrucât aceștia din urmă, în cazul în care nu au solicitat depunerea acestei cauțiuni, nu mai au posibilitatea de a se dezdăuna pentru prejudiciile provocate prin promovarea abuzivă a cererii. Pentru aceleași motive, creditorii pot prefera procedura insolvenței acțiunilor de drept comun. În sfârșit, consideră că interdicția pentru debitor de a mai solicita reorganizarea în cazul în care a fost respinsă contestația cu privire la începerea procedurii insolvenței aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la libera inițiativă și concurență, precum și accesului liber la justiție.

Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul-sindic apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere că specificul procedurii insolvenței impune reguli de procedură speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care corespund exigențelor constituționale. Prin instituția contestației, pusă la îndemâna debitorului, acesta poate răsturna prezumția simplă de insolvență, iar sancțiunea de interzicere a dreptului de a mai propune reorganizarea judiciară intervine numai în cazul folosirii cu rea-credință a contestației.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că acestea se aplică fără nicio discriminare față de toate persoanele aflate în ipoteza normei juridice, nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil și nu sunt contrare dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate. Din contră, consideră că

art. 33 din Legea nr. 85/2006

garantează respectarea obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, dispoziții potrivit cărora: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.

(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

(3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).

(5) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvență și își exprimă intenția de a-și reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate.

(7) Prin sentința de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă următoarele prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 135 referitor la economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura insolvenței reprezintă o procedură specială, cu reguli derogatorii de la normele dreptului comun, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuția exclusivă a legiuitorului.

Textul de lege criticat prevede dreptul debitorului, față de care s-a promovat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, de a recunoaște sau, din contră, de a contesta starea sa de insolvență.

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege creează inechități, încalcă accesul liber la justiție și aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, susține că

art. 33 din Legea nr. 85/2006

este neclar și insuficient în ceea ce privește reglementarea dreptului debitorului de a contesta starea de insolvență, putându-se crea confuzii cu procedura recunoașterii stării de insolvență. De asemenea, consideră că existența prezumției de insolvență îl plasează pe debitor într-o poziție defavorabilă față de creditor pe parcursul soluționării contestației.

Curtea consideră că aceste argumente nu pot fi reținute, întrucât evidența caracterului diferit al procedurii de urmat și a efectelor juridice ce sunt proprii contestației sau recunoașterii stării de insolvență reiese din însuși textul de lege pus în discuție. Astfel, dacă în cazul contestației debitorul exercită dreptul său de a demonstra inexistența stării de insolvență utilizând toate mijloacele procedurale specifice unui proces echitabil, în cazul recunoașterii stării de insolvență, din contră, debitorul renunță ab initio la exercițiul acestui drept, acceptând deschiderea procedurii. Faptul că legea nu se referă expres la "dreptul la acțiune" al debitorului, așa cum ar dori autorul excepției, nu este de natură a-l opri pe acesta să dispună și să se bucure de toate drepturile și garanțiile specifice unui proces echitabil cu prilejul soluționării contestației. Prin urmare, debitorul va putea răsturna prezumția simplă de insolvență, dovedind prin orice mijloace legale de probă că nu este în stare de insolvență și că nu și-a achitat datoria pretinsă pentru că aceasta nu există în realitate ori din alte motive neimputabile.

În continuare, Curtea constată că nu pot fi reținute nici argumentele autorului excepției, potrivit cărora

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

ar aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului, atât timp cât acest text de lege pune la dispoziția debitorului dreptul de a solicita sau nu depunerea unei cauțiuni de către creditor, așa încât să poată acoperi eventualele pagube cauzate de o acțiune abuzivă îndreptată împotriva sa. Faptul că debitorul nu a înțeles să-și exercite acest drept, pierzând posibilitatea de a-și acoperi eventualele prejudicii, nu afectează constituționalitatea textului de lege criticat.

În ceea ce privește critica referitoare la diferențierea mijloacelor procedurale puse la dispoziția creditorului, pe de o parte, respectiv la dispoziția debitorului, pe de altă parte, Curtea constată că această diferențiere este rezonabilă, determinată și justificată de situația deosebită în care se află cele două părți, neînsemnând nici privilegii, și nici discriminări.

În sfârșit, Curtea consideră că nu pot fi reținute nici argumentele autorului excepției privind neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 . În acest sens, reține că acest text de lege răspunde necesității de a se asigura celeritatea procedurii insolvenței. Or, din faptul că debitorul, care cunoaște situația sa, contestă în mod neîntemeiat starea de insolvență, se poate deduce intenția acestuia de a tergiversa procedura, periclitând astfel drepturile creditorilor. Prin urmare, debitorului nu i se refuză reorganizarea, care va putea fi solicitată de administratorul judiciar în cazul în care o va considera oportună, ci se urmărește ca exercitarea dreptului debitorului de a cere reorganizarea să nu aducă atingere drepturilor creditorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Energy Group" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.