Decizia nr. 654/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) și ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Medicale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) și ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum și ale
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 , excepție ridicată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, întrucât art. 62 alin. (2) și
art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 , precum și
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004
încalcă art. 16 din Constituție, instituind privilegii în favoarea persoanelor care au devenit membre titulare sau corespondente ale Academiei de Științe Medicale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate, în condițiile în care acestea se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) și ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum și ale
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 , excepție ridicată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara în cauza ce are ca obiect judecarea contestației împotriva deciziei de eliberare din funcție.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate din Codul muncii, prin sancționarea cu nulitate absolută a neîndeplinirii de către angajatori a unor formalități prealabile aplicării sancțiunii disciplinare, afectează grav funcționarea normală a unităților angajatoare, împiedică instituțiile statului să-și îndeplinească obligația de ocrotire a sănătății publice, împiedică îndeplinirea obligației statului de a controla modul de exercitare a profesiilor, lipsesc statul, prin autoritățile competente, de posibilitatea efectivă de a performa și îmbunătăți atât cercetarea științifică, cât și creșterea calității vieții. Mai susține că textul
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004
are un profund caracter discriminatoriu, deoarece prevede menținerea în activitate sau în funcții de conducere, până la vârsta de 70 de ani, a membrilor titulari și corespondenți ai Academiei de Științe Medicale.
Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate.
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere arată că dispozițiile legale criticate răspund exigențelor constituționale privind protecția socială a salariaților, reglementată de art. 42 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că nu este încălcat nici principiul constituțional al egalității în drepturi.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată, în acest sens, că dispozițiile Codului muncii stabilesc drepturile și îndatoririle minimale ale părților raporturilor juridice de muncă, iar asigurarea stabilității acestor raporturi apără interesele legitime atât ale salariaților, cât și ale angajatorilor. Dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004
nu instituie discriminări, ci se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei juridice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 alin. (2) și ale
art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum și ale
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Medicale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 605 din 6 iulie 2004, dispoziții potrivit cărora:
- Art. 62 - " [...]
(2) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.";
- Art. 268 - "[...]
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
- Art. 10 - "[...]
(2) Membrii titulari și corespondenți ai Academiei de Științe Medicale sunt menținuți în activitate sau în funcții de conducere până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă sunt menținuți în activitate numai cu acordul instituției în care lucrează, prin prelungiri anuale în baza certificatului de sănătate."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la protecția socială a muncii și art. 135 alin. (2) lit. c) și f) referitoare la obligația statului de a asigura stimularea cercetării științifice și crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Articolul 62
din Codul muncii este inserat în Capitolul V "Încetarea contractului individual de muncă" Secțiunea a 3-a "Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului".
Alin. (2) al art. 62 din cod, criticat pentru neconstituționalitate, prevede, la modul general, că în toate cazurile concedierea se poate dispune numai printr-o decizie emisă în scris, motivată în fapt și în drept și cu arătarea termenului și a instanței judecătorești la care poate fi contestată. Aceste cerințe sunt, indiscutabil și în mod firesc, necesare și justificate pentru orice act de dispoziție.
Articolul 268
din Codul muncii stabilește termenul în care poate fi emisă în formă scrisă decizia de sancționare, precum și elementele și mențiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sancțiunea nulității. Mențiunile și precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancționat să-și poată pregăti, organiza și exercită apărarea, dar și instanței judecătorești chemate să hotărască în privința legalității și a temeiniciei măsurii contestate. Completarea deciziei cu toate datele prevăzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru angajator, cerându-i doar atenție și responsabilitate.
Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că raporturile juridice de muncă trebuie să se desfășoare într-un cadru legal pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți. Cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancțiunii contribuie la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, în eventualitatea în care acesta ar profita de situația sa dominantă.
Analizând criticile formulate în această cauză, Curtea constată că principiul egalității în drepturi a cetățenilor, invocat în susținerea excepției, nu este aplicabil, având în vedere că angajatorul și salariatul se află în situații obiectiv diferite. Condiționarea aplicării sancțiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetări prealabile nu diminuează cu nimic răspunderea disciplinară a salariaților și nu le creează niciun privilegiu. În situația în care litigiul de muncă declanșat de aplicarea sancțiunii disciplinare este supus soluționării de instanța judecătorească, părțile beneficiază de principiul egalității armelor, fiecare având la dispoziție aceleași mijloace și garanții procedurale care condiționează exercițiul deplin al dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată că este neîntemeiată și susținerea autorului excepției conform căreia prevederea obligativității respectării unor reguli de procedură în legătură cu sancționarea disciplinară a salariaților și chiar sancționarea cu nulitate absolută a măsurilor dispuse cu încălcarea acelor reguli ar aduce atingere de orice fel dreptului salariaților la protecția socială a muncii ori că ar împiedica îndeplinirea obligațiilor statului de a asigura stimularea cercetării științifice și crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Stimularea cercetării științifice și tehnologice, creșterea calității vieții, obligații ale statului consacrate de art. 135 alin. (2) lit. c) și f) din Constituție, nu conferă drepturi și puteri discreționare angajatorului în raporturile sale cu salariații. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condițiile legii.
Totodată, Curtea reține că cerințele formale, necesare desfășurării în condiții normale a raporturilor contractuale dintre angajatori și salariați, impuse prin dispozițiile legale criticate, nu au legătură cu dispozițiile art. 34 din Constituție, potrivit cărora statul este obligat, în condițiile legii, la ocrotirea sănătății publice.
În sfârșit, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea referitoare la neconstituționalitatea
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 . Textul prevede menținerea în activitate sau în funcții de conducere a membrilor Academiei Române de Științe Medicale până la vârsta de 70 de ani, după care pot fi menținuți numai cu acordul instituției în care lucrează, fără ca prin aceasta să instituie privilegii sau discriminări. De reglementări similare beneficiază și alți salariați.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) și ale
art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum și ale
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Medicale, excepție ridicată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.