Decizia nr. 632/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Neacșu, Gheorghiță Neacșu, Camelia Neacșu și Mihaela Neacșu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 866/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Nicolae Neacșu, Gheorghiță Neacșu, Camelia Neacșu și Mihaela Neacșu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de încuviințare a asigurării dovezilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate reglementează o procedură sumară a materiei asigurării dovezilor, caracterizată prin necitarea părții împotriva căreia se cere, deși este o procedură contencioasă. Astfel, dispozițiile criticate permit instanței să soluționeze cauza fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor unei singure părți, ceea ce este neconstituțional.

Judecătoria Cornetu și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale, acestea ducând la accelerarea judecării cauzelor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât scopul procedurii de asigurare a dovezilor este acela de a oferi părților din cadrul procesului toate garanțiile procesuale pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora, oferind în același timp instanței de judecată mijloacele necesare pentru o corectă soluționare a cauzei.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 173/2007 .

Președinții celor două Camere nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 236 alin. 4: "În caz de primejdie în întârziere, instanța va putea încuviința cererea și fără citarea părților.";

- Art. 239 alin. 2: "Președintele poate încuviința facerea constatării fără înștiințarea aceluia împotriva căruia se cere."

Următoarele articole, până la art. 241 din Codul de procedură civilă, reglementează instituția asigurării dovezilor în procesul civil.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 135 referitoare la economia României și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 235-241 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 16, 20 și 21 din Constituție - Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 173/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, statuând că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgență, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Orice persoană interesată poate recurge la această procedură, condiția fundamentală a unui asemenea demers fiind existența unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispozițiile criticate să contravină prevederilor art. 16 din Constituție.

De asemenea, Curtea a reținut că liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite și implică existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin această procedură pot fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivând părțile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.

Totodată, ca o garanție a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgență a unei anumite stări de fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de față la cercetare.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele din decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a fost reținută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăți, Curtea constată că prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile constituționale ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 135 privind economia, Curtea nu le poate primi, deoarece autorul excepției nu a indicat în ce mod dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă ar contraveni acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Neacșu, Gheorghiță Neacșu, Camelia Neacșu și Mihaela Neacșu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007.