Decizia nr. 605/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 , excepție ridicată direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin expert pentru probleme juridice.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate încalcă art. 16 din Constituție. Consideră că exceptarea de la beneficiul indemnizației lunare a persoanelor cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate nu se justifică obiectiv.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, arătând că dispozițiile

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006

sunt conforme principiului constituțional al egalității cetățenilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Cu adresa nr. 2.905 din 30 martie 2007, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată ca urmare a unei sesizări făcute de un grup de deținuți de la Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Botoșani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, următoarele:

Dispoziția legală criticată exceptează de la beneficiul indemnizației lunare și al bugetului personal complementar lunar persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției. Temeiul exceptării de la beneficiul prestațiilor prevăzute la alin. (4) al

art. 57 din Legea nr. 448/2006

îl constituie faptul că toate cheltuielile de întreținere ale persoanelor la care se referă textul sunt suportate de stat. Avocatul Poporului precizează, însă, că pe perioada reținerii, arestării sau a detenției, statul nu asigură persoanelor cu handicap acoperirea tuturor cheltuielilor de întreținere. Astfel, de exemplu, aceste persoane trebuie să suporte personal cheltuielile pentru exercitarea dreptului la convorbiri telefonice.

Din cauza neacordării beneficiului indemnizației lunare nu se poate facilita persoanelor reținute, arestate ori aflate în executarea unei pedepse privative de libertate egalitatea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și nici favorizarea incluziunii sociale sub aspectul protecției sociale, mobilității, securității și justiției, ceea ce reprezintă unul din principalele scopuri declarate de

Legea nr. 448/2006 , ca o îmbunătățire față de reglementarea legală anterioară,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 . Reglementarea legală anterioară nu excludea de la beneficiul indemnizației lunare persoanele cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate.

În opinia Avocatului Poporului, dispoziția legală criticată, instituind un tratament juridic egal pentru persoanele aflate în situații diferite, are caracter discriminatoriu în dublu sens. În primul rând, persoanele cu handicap deținute sunt discriminate în raport cu persoanele cu handicap aflate în centre rezidențiale sau în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist, pentru care, deși nu beneficiază de indemnizație lunară și de buget complementar lunar, statul suportă integral cheltuielile acestora. Astfel, pentru aceste două categorii de persoane nu se asigură în mod egal protecție specială din partea statului. În al doilea rând, persoanele cu handicap private de libertate sunt discriminate în raport cu deținuții apți de muncă, aceștia din urmă putând realiza venituri în urma muncii prestate, din care pot acoperi cheltuielile nesuportate de stat.

Pentru aceste motive, Avocatul Poporului consideră că dispoziția legală criticată încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, precum și cele ale art. 50 din Legea fundamentală, care instituie dreptul persoanelor cu handicap la protecție specială, indiferent dacă acestea sunt private de libertate.

În conformitate cu prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, arată că nu este încălcat principiul egalității în drepturi, deoarece exceptarea de la dreptul de a beneficia de indemnizație lunară se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2007.

Textul de lege supus controlului de constituționalitate are următorul conținut:

- Art. 57. - "[...]

(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condițiile prezentei legi, de următoarele prestații sociale: [...]

(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):

[...]

b) persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției; [...]".

Autorul excepției consideră că textul legal încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, fiind contrar, totodată, și art. 50 din Legea fundamentală, care instituie dreptul persoanelor cu handicap la protecție specială.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Dispoziția legală criticată exceptează de la beneficiul indemnizației lunare și al bugetului personal complementar lunar persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției.

Din analiza acestor prevederi, Curtea reține că reglementarea unui regim juridic diferențiat al drepturilor persoanelor cu handicap în funcție de conduita acestora nu contravine art. 50 din Constituție, care prevede că persoanele cu handicap se bucură de protecție specială, statul trebuind să asigure realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament al handicapului, în vederea participării efective a acestor persoane în viața comunității. Norma constituțională nu distinge între diversele categorii de persoane cu handicap care se pot afla în situații obiectiv diferite. Astfel, diferențierea și stabilirea unor tratamente juridice rezonabil diferite pot fi făcute prin lege. Or, reglementările criticate stabilesc tocmai conținutul protecției speciale și condițiile concrete în care statul își îndeplinește obligațiile în acest domeniu, fără să încalce dispozițiile art. 16 din Constituție.

Exceptarea, prin prevederile legale criticate, de la beneficiul anumitor drepturi, a persoanelor cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate nu determină o inegalitate în raport cu categoria persoanelor cu handicap instituționalizate. Cele două categorii de persoane se află în situații diferite, care au la bază inclusiv natura și cuantificarea cheltuielilor pe care nu le acoperă statul pentru deținuții cu handicap, precum și faptul că aceste persoane sunt private de libertate în vederea executării unor sancțiuni aplicate pentru încălcarea legii penale.

De asemenea, Curtea nu poate reține critica referitoare la existența unei discriminări a persoanelor cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, față de deținuții fără handicap, apți de muncă, întrucât comparația dintre cele două categorii de persoane nu are niciun temei rațional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.