Decizia nr. 249/1997

Articolul 54

din Legea nr. 33/1991

prevede: "Fondatorii unei societăți bancare, precum și administratorii, directorii și cenzorii acesteia, care vor tăinui situația de încetare de plati sau vor încalcă autorizația acordată și prevederile prezentei legi, vor fi decăzuți din calitatea lor prin hotărâre a Băncii Naționale a României, chiar și înainte de deschiderea acțiunii judiciare".

Temeiurile invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate se raportează la dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (8) privind prezumția de nevinovatie, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 150 alin. (1) relativ la faptul ca legile existente rămân în vigoare, dacă nu contravin Constituției. Sunt invocate, de asemenea, dispozițiile art. 11 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, ale art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional al drepturilor civile și politice, relative la prezumția de nevinovatie.

Examinând

art. 54 din Legea nr. 33/1991

în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, rezultă ca susținerea privind încălcarea accesului liber la justiție nu este fondată. Deși

art. 54 din Legea nr. 33/1991

nu o prevede în mod expres, fiind vorba de un act administrativ, cel interesat se poate adresa instanței de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. Calea de atac nu trebuie prevăzută de fiecare data în mod expres. De altfel posibilitatea sesizării instanțelor rezultă și din art. 48 din Constituție, iar din finalul textului atacat reiese, de asemenea, ce este deschisă calea la justiție. Pe de altă parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanța judecătorească sesizată cu o acțiune în contencios administrativ poate suspenda executarea actului atacat. Asa fiind, faptul ca măsura decăderii se ia de către Banca Naționala a României și ca această măsură este executorie, ceea ce se intampla în cazul tuturor actelor administrative, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție. De altfel, chiar faptul ca sesizarea Curții Constituționale s-a făcut de către Curtea de Apel București, investită la cererea autorului excepției, demonstreaza ca accesul la justiție nu este afectat prin

art. 54 din Legea nr. 33/1991 .

În legătură cu invocarea încălcării prin

art. 54 din Legea nr. 33/1991

a prezumției de nevinovăției, înscrisă în art. 23 alin. (8) din Constituție, este de reținut ca acest principiu nu poate fi desprins din contextul constituțional în care este plasat. Or, prezumția de nevinovatie este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Textul

art. 54 din Legea nr. 33/1991

nu vizează astfel de situații care să aducă atingere libertății individuale, ci instituie o sancțiune specifică printr-un act administrativ, împotriva căreia este deschis, astfel cum s-a reținut, accesul la justiție. Activitatea bancară este incontestabil o activitate de interes public, chiar dacă este desfășurată de bănci ce reprezintă persoane juridice de drept privat, care trebuie să se caracterizeze prin moralitate și buna-credința, îndeosebi din partea fondatorilor și administratorilor, pentru a nu expune actionarii și depunatorii la riscul de a-și vedea irosite investițiile sau economiile.

Deci legiuitorul poate stabili, fără a încalcă Constituția, anumite sancțiuni care să garanteze un asemenea comportament. Justificarea

art. 54 rezultă din analiza cadrului general al Legii nr. 33/1991 , care, în numeroase texte, precum art. 2, art. 5, art. 15, art. 30, art. 31, art. 32, art. 45 și art. 52, stabilește pentru Banca Naționala a României rolul de a supraveghea activitatea tuturor societăților bancare și de a stabili reguli și norme etice și profesionale pentru calitatea și activitatea unui conducător de societate bancară, precum și pentru activitatea personalului bancar. Aceste reguli și norme nu ar avea nici o eficienta, dacă ar fi lipsite de sancțiune, or,

Legea nr. 33/1991

a dorit sa evite acest lucru tocmai prin art. 54. Asa fiind, ratiunea art. 54 și natura sancțiunii prevăzute de acesta trebuie cautate în

Legea nr. 33/1991

și nu în materie penală, disciplinară sau contravențională.

Cat privește referirile la documentele internaționale invocate de autorul excepției, trebuie arătat ca acestea specifică în mod direct faptul ca prezumția de nevinovatie se referă exclusiv la procese cu caracter penal și, nicidecum, la situații de felul celei ce face obiectul cauzei de fața. Astfel, art. 11 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului prevede: "Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal (...)", iar art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statorniceste la rândul sau:"Orice persoană acuzata de infracțiune este prezumată nevinovată cat timp vinovăția sa nu a fost în mod legal stabilită". În același mod este redactat și art. 14 pct. 2 din Pactul internațional al drepturilor civile și politice.

În sfârșit, nu sunt incidente în cauza nici prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, dispozițiile

art. 54 din Legea nr. 33/1991

neintrând în conflict nici cu art. 21, nici cu art. 23 alin. (8) din Constituție, invocate în sprijinul opiniei ca

Legea nr. 33/1991

ar fi contrară prevederilor legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 din Legea nr. 33 din 29 martie 1991

privind activitatea bancară, ridicată de Sima Ioan în Dosarul Curții de Apel București - Secția contencios administrativ nr. 731/1996.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 17 iunie 1997.