Decizia nr. 687/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Brăila în Dosarul său nr. 658/196/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă prevederile convenției invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 658/196/2007, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată din oficiu cu prilejul soluționării unei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit de agenți constatatori ai Inspectoratului Județean de Poliție Brăila.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Brăila susține că textul de lege criticat contravine

Convenției nr. 29 din 28 iunie 1930

a Organizației Internaționale a Muncii privind munca forțată sau obligatorie. În acest sens, precizează că, în opinia sa, dispozițiile

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , potrivit cărora în localitățile rurale se organizează paza comunală, statuează, sub sancțiunea amenzii contravenționale, norme obligatorii, fără ca populației sau reprezentanților acesteia "să li se confere dreptul de a se pronunța asupra justeței pazei comunale".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că efectuarea pazei comunale nu constituie muncă forțată în sensul în care acest termen este definit de Convenția Organizației Internaționale a Muncii, invocată de instanța de judecată. Arată că "activitatea de pază comunală are un pronunțat caracter civic, normal pentru o comunitate restrânsă", iar faptul că, potrivit

art. 18 alin. (4) din Legea nr. 333/2003 , stabilirea modalităților de efectuare se face cu consultarea prealabilă a locuitorilor este în acord cu cerințele impuse de Convenția nr. 29 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca forțată sau obligatorie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Convenția nr. 29 a Organizației Internaționale a Muncii, întrucât organizarea și modalitățile de efectuare a pazei în mediul rural se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, după consultarea prealabilă a locuitorilor, în formele prevăzute de lege. Mai mult, arată că prevederile

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 333/2003

stabilesc că persoanele care desfășoară o asemenea activitate sunt plătite pentru munca prestată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, potrivit cărora "În localitățile rurale se organizează paza comunală".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 2 alin. 1 și alin. 2 lit. e) din Convenția nr. 29 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca forțată sau obligatorie, adoptată la 28 iunie 1930 și ratificată de România prin

Decretul nr. 213/1957 , publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958. Conținutul acestora este următorul:

- Art. 2 alin. 1 și alin. 2 lit. e): "1. În sensul prezentei Convenții, termenul "muncă forțată sau obligatorie" va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub amenințarea unei pedepse oarecare și pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună voie.

2. Totuși, termenul "muncă forțată sau obligatorie" nu va cuprinde, în sensul prezentei Convenții: [...]

e) muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivității de către membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligații civice normale ce revin membrilor colectivității, cu condiția ca populația însăși sau reprezentanții săi direcți să aibă dreptul să se pronunțe asupra justeței acestor munci."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Excepția a fost ridicată din oficiu de către Judecătoria Brăila, care consideră că dispozițiile

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

contravin dispozițiilor art. 2 din Convenția nr. 29 privind munca forțată sau obligatorie, adoptată de Organizația Internațională a Muncii la data de 28 iunie 1930 și ratificată de către România prin

Decretul nr. 213/1957 , deoarece instituie norme obligatorii, sub sancțiunea amenzii contravenționale, fără ca populației, direct sau prin reprezentanții săi, să i se confere dreptul de a se pronunța asupra justeței pazei comunale.

Conform

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , "în localitățile rurale se organizează paza comunală". Curtea observă că textul de lege criticat stabilește doar obligația organizării pazei comunale. În ceea ce privește modalitățile de efectuare a pazei în mediul rural, acestea sunt reglementate în alin. (4) al art. 18, care prevede că ele se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, după consultarea prealabilă a locuitorilor, în formele prevăzute de lege. Textul de lege criticat este în concordanță cu prevederile art. 2 alin. 2 lit. e) din Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie, potrivit căruia termenul de "muncă forțată sau obligatorie" nu cuprinde, în sensul convenției, "muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivității de către membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligații civice normale ce revin membrilor colectivității, cu condiția ca populația însăși sau reprezentanții săi direcți să aibă dreptul să se pronunțe asupra justeței acestei munci". Aceste dispoziții ale Convenției și-au găsit consacrarea la nivel constituțional în art. 42, care la alin. (1) prevede că "munca forțată este interzisă", iar la alin. (2) statuează că nu constituie muncă forțată "prestațiile (_) care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege". Așadar, activitatea de pază comunală, organizată în localitățile rurale, indiferent de modalitățile concrete în care se efectuează, cu consultarea prealabilă a locuitorilor, se încadrează în categoria obligațiilor civice și nu constituie muncă forțată în sensul în care Convenția Organizației Internaționale a Muncii a definit acest termen.

De altfel, în alin. (5) al

art. 18 din Legea nr. 333/2003

se prevede că pentru serviciile de pază efectuate se asigură, din bugetul local, plata acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Brăila în Dosarul său nr. 658/196/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.