Decizia nr. 727/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminița Alina" din București în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului excepției prin care acesta solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Referitor la această cerere, reprezentantul Ministerului Public arată că autorul excepției a avut suficient timp la dispoziție din momentul ridicării excepției de neconstituționalitate la instanța de fond, 8 februarie 2007, și până la data prezentă de a-și angaja un avocat în vederea pregătirii apărării.

Curtea, deliberând, respinge cererea, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează probleme de aplicare a textului de lege supus controlului, aspecte ce excedează competenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 15.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminița Alina" din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3), întrucât nu prevăd dreptul părților de a ataca separat încheierea prin care instanța se pronunță asupra cererii de declarare a dezbaterilor secrete. Astfel, consideră că procesul poate continua în ședință publică numai după ce încheierea prin care s-a soluționat această cerere rămâne irevocabilă, în caz contrar existând posibilitatea ca partea care a solicitat ca desfășurarea dezbaterilor în ședință secretă să sufere un prejudiciu care nu poate fi remediat ulterior. Prin urmare, textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu permite asigurarea unui control imediat al legalității încheierii, fapt ce determină încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate lasă la aprecierea instanței judecătorești soluționarea cererii de încuviințare a desfășurării dezbaterilor în ședință secretă, instanța putând opta pentru înlăturarea principiului publicității care guvernează procesul civil numai în ipotezele strict și limitativ prevăzute de legiuitor. În plus, mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul dezavantajării vreuneia dintre ele, iar lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care se respinge cererea privind desfășurarea dezbaterilor în ședință secretă nu contravine principiului constituțional prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că reglementarea prevăzută de art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă constituie, în fapt, o garanție a aplicării principiului privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că posibilitatea instanței de a dispune ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, în anumite condiții, nu aduce atingere liberului acces la justiție și nici nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților de a beneficia de un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța poate să dispună ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părți. În acest caz, părțile vor putea fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2), potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", ale art. 21 alin. (1) și (3) care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 129 privitoare la folosirea căilor de atac.

De asemenea, sunt invocate și prevederile internaționale cuprinse în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, precum și în art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 121 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, și constituie expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", și a reglementării cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căreia "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale[...]. Hotărârea [judecătorească] trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Principiul publicității implică, pe de o parte, desfășurarea ședințelor de judecată în prezența părților și în condiții care să garanteze posibilitatea publicului de a asista la dezbateri și, pe de altă parte, pronunțarea hotărârii prin care se soluționează cauza în ședință publică. El constituie premisa unei justiții independente și imparțiale care asigură părților garanția respectării dreptului la un proces echitabil.

De la principiul publicității dezbaterilor, Codul de procedură civilă instituie două excepții, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2, atunci când dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, pe de o parte, sau părțile implicate în proces, pe de altă parte, dezbaterile urmând a se desfășura în ședință secretă. Astfel, instanța poate dispune din oficiu sau la cererea uneia dintre părți, prin încheiere, continuarea procesului într-un cadru limitat sub aspectul accesului publicului, părțile putând fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.

În ceea ce privește critica autorului excepției, conform căreia împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra caracterului public sau secret al dezbaterilor nu poate fi exercitat apelul sau recursul, Curtea reține că, potrivit prerogativelor consacrate de art. 126 și 129 din Constituție, numai legiuitorul este în măsură să reglementeze competența instanțelor și procedura de judecată și să stabilească hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste căi. În ceea ce privește încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei și nu se întrerupe cursul judecății, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentințele și deciziile. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei corespunde necesității de a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin asigurarea posibilității exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești care soluționează fondul cauzei, se garantează accesul liber la justiție.

În legătură cu invocarea încălcării art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Astfel, reglementarea convențională presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție și, în consecință, nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac. Or, această exigență este îndeplinită de dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate, care prevede tocmai posibilitatea părții interesate de a solicita instanței să se pronunțe cu privire la caracterul public sau secret al ședinței de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminița Alina" din București în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.